"Spre Alba Iulia"

Spre o mai facilă înţelegere a faptelor şi vorbelor ce însoţesc împlinirea proiectului politic naţional, Marea Unire de la 1 decembrie 1918, selectiv , am ales următoarele:

dec 26/ian 8 – Thomas Woodrow Wilson prezintă în fața Congresului “Cele 14 puncte” despre încheierea păcii. Printre altele menționează că Popoarelor Austro-Ungariei “trebuie să li se acorde posibilitatea cea mai liberă a dezvoltării autonomiei și evacuarea teritoriilor românești ocupate”

dec 27/ ian 9 – Guvernul României decide alungarea trupelor ruse din teritoriul Moldovei, responsabile de jafuri și asasinate

ian 10/23 – Autoritățile din Basarabia cer ajutorul Guvernului României. Mai multe unități ale armatei române trec Prutul și avansează în întreg teritoriul Basarabiei.

ian 13/ian 26 – Divizia a 1-a a armatei române intră în Chișinău, în uralele populației orașului

ian 13/ian 26 – Guvernul bolșevic rus, în frunte cu Lenin, rupe relațiile diplomatice cu România, instaurând starea de război. Se decide ca tezaurul României de la Moscova să nu fie restituit conducerii statului și să fie conservat în vederea restituirii poporului român. Hotărârea este făcută publică printr-o telegramă trimisă, în aceiași zi, la Petrograd.

ian 23/feb 5 – Puterile Centrale transmit un ultimatum, prin care România trebuia ca în 4 zile să-și declare intențiile pentru încheierea păcii.

ian 24/feb 6 – Sfatul Țării votează în unanimitate independența Republicii Democratice Moldovenești, o etapă importantă în Unirea Basarabiei cu România.

ian 26/feb 8 – Guvernu I.I.C. Brătianu – Take Ionescu demisionează, deoarece nu consideră potrivită încheierea unei păci separate

ian 26/feb 8 – Aliații sugerează României să amâne tratativele de pace.

ian 28/feb 10 – Din lipsă de soluții, România acceptă să înceapă tratativele de pace cu Puterile Centrale

ian 29/feb 11 – România formează un nou guvern, în fruntea acestuia fiind generalul Alexandru Averescu, care avea ca principal obiectiv negocierea unei păci cât mai avantajoase pentru România

feb 11/feb 24 – Condițiile Puterilor Centrale pentru guvernul de la București: cedarea Dobrogei, schimbări la frontiera de sud, la Porțile de Fier și Valea Jiului, precum și modificări ale frontierei în zona Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc, însoțite de concesiuni economice semnificative

feb 14/feb 27 – Întrevedere între regele Ferdinand I și ministrul Austro-Ungariei la Rugăciuni, în județu Bacău. Ultimatum către România în 9 puncte: Dobrogea, Dunărea pentru Germania, Severinul, Broșteni-Mircești, trecătorile, armata română dezarmată, căile ferate, permiterea armatei germane să tranziteze țara, petrolul pe 80 de ani

feb 18/mar 3 – Rusia și Germania semnează o înțelegere de pace, ca urmare România rămâne singura în fața Puterilor Centrale

feb 20/mar 5 – La Focșani, se semnează pentru prelungirea armistițiului cu Puterile Centrale

feb 20/mar 5 – La Buftea, se semnează Tratatul preliminar de pace între România și Puterile Centrale. Pe baza acestuia vor demara tratativele de la București din data de 9/22 mar. Condițiile tratatului: cedarea Dobrogei, modificări de frontieră în favoarea Austro-Ungariei, semnificative sancțiuni economice, demobilizarea unei părți a armatei române, sprijinirea armatelor Puterilor Centrale, repatrierea ofițerilor Antantei

feb 20/mar 5 – Se semnează înțelegerea româno-rusă și se declară ca fiind aplanat conflictul armat dintre Rusia și România. Rusia continuă provocările militare la Hotin, Tighina, Tatar Bunar.

feb 27/mar 12 – Misiunea franceză părăsește România.

mar 5/mar 18 – Demisia guvernului Averescu. Regele, la sugestia Antantei, îi încredințează lui Alexandru Marghiloman formarea noului guvern și încercarea de a obține o pace cât mai avantajoasă.

mar 9/mar 22 – La Cotroceni au loc tratativele de pace între România și Puterile Centrale. Negocierile sunt conduse de Alexandru Marghiloman pentru România, miniștrii de externe pentru Germania și Austro-Ungaria, primul ministru pentru Bulgaria și marele vizir pentru Imperiul Otoman. Discuțiile fiind imperative pentru România.

27 martie – La Chișinău are loc ședința Sfatului Țării al Basarabiei. Se citește rezoluția Blocului moldovenesc și este supusă votului plenului. Rezoluția de unire a Blocului moldovenesc este votată de 86 deputați, 3 împotrivă, 36 abțineri și 13 absenți.

mar 27/apr 9 – La Chișinău, Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu Româna. După mai bine de 100 de ani de dominație rusă, – cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 abțineri și 13 absenți -, Basarabia revine în hotarele firești. Șeful guvernului român, Alexandru Marghiloman, prezent la Chișinău cu tot guvernul său, ia act în fața Sfatului Țării de votul acestuia și în numele poporului român și al regelui Ferdinand I, proclamă Basarabia unită cu România.

apr 9/apr 22 – Ferdinand I, regele României, semnează decretul regal de unire a Basarabiei cu România; contrasemnează Alexandru Marghiloman prim-ministru și Dem. Dobrescu ministrul justiției.

apr 24/mai 7 – Semnarea Tratatului de pace de la București, semnatari România, pe de o parte, iar de cealaltă parte Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia. Ca urmare a acestuia, Dobrogea era anexată de Bulgaria, erau cedate un teritoriu de 5 600 km2 și o populație de 724 957 locuitori către Austro-Ungaria, armata demobilizată, era instaurat un monopol asupra bogățiilor țării către Germania. Deoarece Aliații au repurtat victorii pe Frontul de Vest, tratatul nu a mai putut fi aplicat. Tratatul de pace nu a fost semnat de regele Ferdinand I şi nici ratificat de Parlament.

aug 24/sep 6 – La Paris, se înfiinţează Consiliul Național Român Provizoriu, organ reprezentativ al poporului român, condus de Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu și Ioan T. Florescu. În lunile ce au urmat, Consiliul a fost recunoscut ca fiind un exponent al intereselor poporului român, de către mai multe guverne (francez, SUA, englez, italian).

sep 2/sep 15 – Are loc la New York un congres al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaților și rutenilor. Este votată o moțiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei și eliberarea de sub asuprire a popoarelor.

sep 16/sep 29 – La Salonic, are loc semnarea actului de capitulare a Bulgariei, la câteva zile după ce armatele aliate au spart frontul bulgar și au înaintat spre Sofia și Constantinopol.

11 octombrie – Acasă la Isidor Bodea, se strâng mai mulți intelectuali români de la Universitatea din Cernăuți și discută problema românească din Basarabia. Rezultatul acestor discuții a fost publicat în ziarul „Glasul Bucovinei”, articolul Ce vrem?, din 22 octombrie.

29 sep/oct 12 – La Oradea, partidul Național Român din Transilvania adoptă declarația lui Vasile Goldiș, prin care națiunea română din Transilvania decidea să fie “printre națiunile libere”. Se cere recunoașterea PNR ca organ de conducere a Transilvaniei.

oct 3/oct 16 – Împăratul Carol I de Habsburg decide printr-un manifest reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de state independente Austria, Ungaria, Cehia, Iugoslavia, Polonia, Ucraina. Transilvania era în continuare a Ungariei, iar orașele din nordul Bucovinei urmau să fie incluse în Ucraina.

oct 9/oct 22 – George Clemenceau, prim-ministrul Franței trimite un mesaj Regelui și lui I.I.C. Brătianu și lei cere să se alăture Antantei, după ce le prezintă intențiile armatei franceza la Dunăre.

oct 5/oct 18 – Alexandru Vaida-Voevod citește în parlamentul ungar declarația de independență a Transilvaniei, adoptată de Partidul Național Român la Oradea.

oct 14/oct 27 – La Cernăuți este convocată o Adunare Constituantă, prezidată de Dimitrie Bejan, care votează rezoluția prin care se cerea unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești, într-un stat național independent. Constituanta a ales un Consiliu Național, format din 50 de membri din toate păturile sociale românești, în frunte fiind ales Dimitrie Bejan. Consiliul a instituit un guvern, format din 14 secretari, condus de Iancu Flondor, care a cerut guvernului Austriac să cedeze puterea noii instituții românești.

oct 17/oct 30 – La Budapesta ia naștere organul de conducere al românilor, Consiliul Național Român Central. Era format din șase reprezentanți ai PNR și șase social-democrați.

oct 18/oct 31 – Către națiunea română este proclamația Consiliului format la Budapesta, prin care înștiințează opinia publica că este singurul organ reprezentativ al românilor transilvăneni

oct 24/noi 6 – Guvernul Marghiloman demisionează. Generalul Coandă formează un nou guvern. Printre alte priorități, noul guvern trebuia să pregătească armata pentru reintrarea în luptă alături de Antantă și trimiterea trupelor române în Arcul Carpatic, unde retragerea monarhiei austro-ungare a permis izbucnirea unor conflicte interetnice pentru controlul Transilvaniei.

oct 24/noi 6 – Robert Lansing, secretar de Stat al SUA, printr-un mesaj recunoaște dreptul românilor la unire

oct 25/noi 7 – Consiliul Național Român Central decide înființarea de gărzi civile în Transilvania și Ungaria, pe teritoriul în care locuiesc român, pentru apărarea liniștii și averii cetățenilor

oct 26/noi 8 – Militari români din Divizia a 8-a, trimiși de guvernul Coandă, intră în Bucovina pentru a stopa fărădelegile soldaților ucraineni naţionalişti întorși de pe front.

oct 27/noi 9 – Guvernul României transmite un ultimatum trupelor de ocupație de pe teritoriul României. Aveau la dispoziție 24 de ora pentru a părăsi țara

oct 28/noi 10 – Armata română ia primele măsuri împotriva Puterilor Centrale. Are loc o mobilizare generală a armatei și se reușește adunarea unui efectiv de 90.000 omeni. Soldații români trec simultan granița în Transilvania, Muntenia și Dobrogea.

oct 28/noi 10 – Armata germană se retrage spre Transilvania, ca urmare a înaintării trupelor franceze spre București, conduse de generalul Franchet d’Esperey, după forțarea Dunării pe la Giurgiu.

oct 29/noi 11 – Ca urmare a semnării Armistițiului de la Compiègne, sunt întrerupte toate ostilitățile dintre Antanta și Germania, iar Tratatul de pace de la București rămâne fără obiect și, prin urmare, armata Germaniei era obligată să părăsească România.

oct 30/noi 12 – Armata română intră în Cernăuți și are parte de o primire emoționantă.

oct 31/noi 13 – Consiliul Național preia puterea în Bucovina, Dionisie Bejan fiind ales președinte al Consiliului, iar Iancu Flondor președinte al guvernului.

La Arad au loc negocieri între Consiliul Național Maghiar, guvernul Karolyi și Consiliul Național Român Central. Negocierile eșuează, deoarece delegația ungară dorea pentru Transilvania o autonomie de tipul cantoanelor din Elveția.

noi 5/noi 18 – Marele Sfat Național din Transilvania prezintă manifestul Către popoarele lumii, prin care era făcută publică dorința românilor din Transilvania de a se uni cu România.

noi 7/noi 20 – Marele Sfat Național din Transilvania anunță convocarea la 18 noi/1 dec a Marii Adunării Naționale la Alba Iulia. În aceiași zi, armata română intră din nou în Transilvania și reîncepe operațiuni împotriva Puterilor Centrale.

noi 8/noi 21 – Episcopii ortodocși și greco-catolici aderă la acțiunile întreprinse de Consiliul Național Român.

noi 9/noi 22 – Consiliul Național Român Central din Transilvania trimite un ultimatum guvernului maghiar, să fie recunoscut Consiliul ca for de conducere asupra Transilvaniei.

noi 12/noi 25 – Armatele române intră în Târgu Mureș, iar în zilele următoare în Reghinul Săsesc. În noiembrie și decembrie diviziile române ocupă aliniamentul Bistrița-Brașov și pe cel al râului Mureș, ultimul fiind și lina de demarcație între teritoriul ocupat de armatele Aliaților și armatele ungare.

noi 15/noi 28 – La Cernăuți are loc Congresul General al Bucovinei, se decide unirea necondiționată a Bucovinei, în vechile hotare, cu Regatul României.

noi 17/noi 30 – Lideri ai Partidului Național și ai Partidului Social-Democrat discută proiectul în opt puncte a lui V. Goldiș, Șt. Cicio-Pop și I. Suciu, prin care era decisă unirea cu România, precum și principiile funcționării noului stat.

noiembrie – Consiliile naționale, locale și sfaturi muncitorești preiau puterea în toată Transilvania.

noi 18/ dec 1 – La Alba Iulia, în sala casinei militare, are loc Marea Adunare Națională, la care au participat 1 228 de delegați aleși în circumscripții electorale, de diferite instituții și organizații politice, culturale, profesionale, de sindicat, militare, religioase etc.

Se alege un Birou al Adunării, compus din președinții Gheorghe Pop de Băsești, episcopii Ioan I. Pop si Dimitrie Radu, vicepreședinții Ștefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Ioan Flueraș, precum și un secretariat format din nouă membri transilvăneni. După ce Gheorghe Pop de Băsești declară ședința Adunării constituită și deschisă, Vasile Goldiș rostește o cuvântare solemnă și prezintă proiectul de rezoluție care anunță că “Adunarea Națională a a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează Unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.

După cuvântările liderilor celor două partide, PNR și PSD, Iuliu Maniu, respectiv Iosif Jumanca, proiectul de rezoluție este adoptat de cei prezenți la Adunarea Națională, cu ovații prelungite. A fost decisă conducerea Transilvaniei de către o Adunare legislativă, Marele Sfat Național, format din 250 de membri – 200 aleși pe loc, iar 50 ulterior de către Sfatul Național, urmând ca Adunarea legislativă să numească un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent.

După îndeplinirea actului istoric, mulțimea participantă la Marea Adunare Națională, peste 100 000, adunată pe Câmpul lui Horea, a ovaționat cu entuziast hotărârea de unire a Transilvaniei cu România.

noi 19/dec 2 – Marele Sfat Național s-a reunit la Tribunalul din Alba Iulia și sunt aleși președinții, vicepreședinții și notari acestui for. Acum este propus și guvernul provizoriu, numit Consiliul Dirigent, format din 15 membri și este ales Sibiul ca sediu al Marelui Sfat și al Consiliului.

noi 26/dec 9 – Sașii din București își exprimă adeziunea la unirea Transilvaniei cu România și îi îndeamnă pe sașii de peste Carpați să procedeze întocmai.

noi 27/dec 10 – Sfatul Țării, luând act de unirea dintre România, Bucovina, Ardeal și Banat, decide ca Basarabia să renunțe la condițiunile de unire emise în actul din 27 martie și declară unirea necondiționată a Basarabiei cu România Mamă.

noi 29/dec 12 – Guvernul Coandă demisionează, iar I.I.C Brătianu formează noul cabinet.

dec 11/dec 24 – Armatele române primesc permisiunea de la Aliați să depășească linia de demarcație de pe Mureș și să sprijine populația românească din teritoriile dominate de autoritățile ungurești.

dec 11/dec 24 – Regele Ferdinand emite un Decretul de unire a Transilvaniei cu România și legea de organizare provizorie a Transilvaniei.

dec 18/dec 31 – Este emis Decretul de unire a Bucovinei cu România.

Ilustraţie sonoră : din arhivele Radiodifuziunii şi a Centrului de Istorie Orală „Gheorghe I. Brătianu” al SRR:

Martori ai confruntărilor din primul război mondial, montaj asigurat de Octavian Silivestru, redactor şi realizator la Centrul de Istorie Orală al SRR.

Fragment convorbire dintre Sergiu Grossu şi Pan Halippa, miltant revoluţiona basarabean. O înregistrare din arhivele audio ale Radiodifuziunii

AUDIO: ediţia integrală din 30 noiembrie 2023

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Mădălina Niculae

Regia de emisie: Mirela Drăgan şi Raluca Goga

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro