„Şcoala Superioară de Război” 1889-1948

8 august 1889: Prin Înaltul Decret Regal 2073 s-a înfiinţat, pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române.

Putem socoti că Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către general Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel.

La momentul înființării, era a șasea școală de stat major din Europa, înființată după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino și Bruxelles. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are sediul Direcția Națională Anticorupție.

Cursurile universităţii au început pe data de 5 noiembrie 1889. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu, unde a funcţionat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, şi de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcţie au început în 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza „Inginer Emil Prager”.

La 6 decembrie 1939, în prezenţa suveranului României, regele Carol al II-lea, a membrilor guvernului, autorităţilor civile şi militare din capitală au loc festivităţile pentru inaugurarea noului local al Şcolii Superioare de Război şi sărbătorirea semicentenarului instituţiei.

Totalul absolvenţilor Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, în anii 1889-1939, este de 1592 de ofiţeri, din care 323 au dobândit gradul de general.

În anii 1919-1939 au absolvit studii militare în străinătate 57 de ofiţeri români (49 la Paris, 8 la Torino) şi un număr de 5 ofiţeri străini (cehi şi polonezi) au absolvit Şcoala Superioară de Război din Bucureşti.

La 22 iunie 1941, cursurile Şcolii Superioare de Război sunt întrerupte temporar, iar ofiţerii-profesori sunt repartizaţi, începând cu 5 iulie, la comandamentele de armată şi la cele de corp de armată din Moldova, alături de ofiţerii-elevi din promoţiile a 48-a şi a 49-a, şi de profesorii lor, care au participat la campania pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

În aprilie 1944, Şcoala Superioară de Război este dislocate pentru mai multe luni la Mediaş, în localul Şcolii Primare nr. 1 din strada Mihai Viteazul, iar în localul din Şoseaua Pandurilor – Bucureşti s-a instalat Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat.

„În România s-a încercat înființarea unei astfel de școli încă din anul 1872, dar lipsa fondurilor și vitregia vremurilor au plasat evenimentul abia în anul 1889, deci cu o întârziere de 17 ani.

Să notăm, în context, că în războiul franco-prusian din anii 1870-1871, Franța a fost învinsă, iar Germania s-a proclamat imperiu (la 18 ianuarie 1871), încheindu-și procesul de unificare statală prin forța armelor.

Este meritul de necontestat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a fi organizat Armata Română pe baze moderne, după model european, prin ministrul de Război, generalul Ion Emanoil Florescu (ministru de Război 1859-1865; 1871-1876), chiar din anul 1859 fiind înfiinţat Statul Major General, ca organ de direcție al Armatei, încadrat cu: ofițeri absolvenți ai școlilor de război din străinătate (Bruxelles, Torino etc.); ofițeri de geniu și artilerie; ofițeri de front apți pentru serviciul de stat major.

Numărul mic al ofițerilor români care studiau la școlile de război din străinătate, precum și nevoile presante ale dezvoltării și întăririi Armatei Române în vederea dobândirii, fie și prin forța armelor, a Independenței de Stat a României, l-au făcut pe generalul Ion Emanoil Florescu să stăruie și să obțină, la data de 18 martie 1872, Înalta aprobare a Domnitorului Carol (1866-1881; rege 1881-1914) ca să ia ființă și la noi o Academie de Război, cu studii pe trei ani.

Acest decret nu a putut fi pus în aplicare, din lipsă de fonduri. Mai mult, plecarea generalului Ion Emanoil Florescu de la Ministerul de Război (1876), precum și desfășurarea războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 au amânat timp de 17 ani întemeierea Școlii Superioare de Război din București.

Între timp, după dobândirea Independenței de Stat a României, în 1881, a fost o nouă încercare de a deschide cursurile conform decretului din 1872.

În acest scop, colonelul Eracle Arion este numit director al școlii, iar Legea de Stat Major din martie 1883, la art.4 prevedea bazele de organizare și funcționare a școlii, în subordinea Marelui Stat Major.

Cu toate acestea, abia în 1889 viața Școlii Superioare de Război din București va deveni realitate, dincolo de greutățile specifice oricărui început, în acele vremuri frământate.

Potrivit unor aprecieri ulterioare (la bilanțul celor 50 de ani de activitate, în 1939), deși organizată după model european, Școala Superioară de Război din București a avut numeroase carențe în organizarea și funcționarea acesteia, cu precădere în primele două decenii (1889-1909), când la 15 aprilie 1909 a intrat în vigoare noua Lege pentru serviciul de Stat Major, în baza căreia s-a elaborat un nou Regulament de organizare și funcţionare.

Acest regulament a înlăturat formalismul inițial (pregătirea și interogația cu carnetul de notițe, interzicerea intervenției ofițerilor-elevi în discuție etc.), care făcea ca școala să apară prea rigidă, în condițiile în care „se repetau cu oarecare dezvoltare multe din cursurile școlilor militare”

Regulamentul din anul 1909 a extins scopurile Școlii Superioare de Război, care prevedea, alături de cele două de până acum, un al treilea și anume „să procure ofițerilor o bază de pregătire în vederea comenzii și conducerii unităţilor”, fapt receptat benefic în armată, rămas în vigoare și astăzi sub expresia: ofițeri de comandă și de stat major.

Mai precizăm că prin Regulamentul din 1909 Școala Superioară de Război a inclus în dinamica procesului de învățământ cursuri noi, cu mare impact în conducerea trupelor și pregătirea multilaterală a ofițerilor - elevi (studenți) precum: Științele politico-sociale, Dreptul internațional, Literatura română, Istoria universală, Logica, Psihologia, geografie militară, topografie.

După războiul mondial din anii 1914-1918 doctrina și spiritul Școlii Superioare de Război din București se vor modifica în profunzime, un nou Regulament, elaborat în anul 1931.” (https://biblioteca-cavalerilor.ro/wp-content/uploads/2022/02/Comandor-r-prof.-Dr.-Aurel-PENTELESCU_Scoala-Superioara-de-Razboi.pdf )

O selecţie cronologică a Şcolii Superioare de Război:

1923 – 1926: un strălucit corp de noi profesori revigorează întregul sistem de învățământ din Școala Superioară de Război: generalii Nicolae Samsonovici și Ion Sichitiu, colonelul Florea Țenescu, locotenent – coloneii Paul Teodorescu, Romului Tupa, Ilie Șteflea ș.a.

1929 – 1939: acest deceniu este unul dintre cele mai rodnice în activitatea Școlii Superioare de Război. Printre comandanții acestei perioade se numără generalii Ion Antonescu, Paul Teodorescu, Ilie Șteflea, Alexandru Ioanițiu. Procesul de învățământ este reorganizat pe baze moderne. Se dă în funcțiune localul din Șoseaua Panduri – Cotroceni.

La 14 februarie 1931 intră în vigoare un nou regulament de funcționare a Școlii Superioare de Război, incluzând, ca anexă, și regulamentul Școlii Superioare de Intendență. Prevederile acestui regulament s-au aplicat până-n anul 1948.

1932: începând cu anul de învățământ 1932 – 1934 (promoția a 40-a), se constituie secția de marină (promoția 1, 1932 – 1934).

1936: Marele Stat Major difuzează „Instrucțiunile asupra întrebuințării Marilor Unități”, care vor fi completate în anul 1938. Prescripțiunile lor au fost aplicate cu anticipație în Școala Superioară de Război de către profesori și elevi, în parte colaboratori și făuritori ai doctrinei difuzate prin aceste Instrucțiuni.

1936: învățământul în Școala Superioară de Război este reorganizat și cunoaște o dezvoltare pronunțată, în raport cu cerințele funcționării unei armate moderne.

1937 – 1938: directivele pentru acest an școlar prevăd funcționarea Școlii cu trei secțiuni: Armata de uscat și aeronautică, Intendență și Cursul de informații pentru medici (43 de zile lucrătoare, cu 2 serii pe an).

1937: La 15 martie. Adunarea Deputatilor (la 16 martie - Senatul) votează în unanimitate "Legea pentru autorizarea construirii localurilor necesare Şcoalei Superioare de Război", alocându-se în acest scop creditele necesare.

1 noiembrie. Are loc solemnitatea zidirii actului de fundaţie pentru localul principal al Şcolii Superioare de Război, în prezenţa suveranului României - regele Carol al II-lea, generalului adjutant Constantin Ilasievici - ministrul Apărării Naţionale, generalului adjutant Paul Teodorescu - subsecretar de stat, fostul director al Şcolii Superioare de Război, a altor demnitari civili şi militari.

În finalul pergamentului zidit la temelia noului palat se preciza: "Fie ca noul lăcaş a cărui temelie se pune astazi (...) să dea oştirii româneşti conducători înţelepţi şi ofiţeri de stat-major destoinici care la vreme de izbavă să ducă Oastea Neamului, întru apărarea gliei strămoseşti, la deplina izbândă şi nepieritoare glorie”. Creştineasca slujbă de sfinţire a fost săvârşita de un sobor de preoţi în frunte cu arhiereul Partenie Ciopron, episcopul armatei.

1938: se constituie Secţia aeronauticii (promoţia 1, 1938-1940). Va funcţiona până la promoţia a 10-a (1948-1950) inclusiv, când este desfiinţată.

1939: la 6 decembrie. În prezenţa suveranului Romaniei, regele Carol al II-lea, a membrilor guvernului, autorităţilor civile şi militare din Capitală au loc festivităţile pentru inaugurarea noului local al Şcolii Superioare de Război şi sărbătorirea semicentenarului instituţiei. Au mai participat: comandantul, generalul Alexandru Ioaniţiu, corpul profesoral al şcolii, ofiţerii-elevi, precum şi foştii comandanţi şi profesori, absolvenţi din toate promoţiile anilor 1889-1939.

Cu acest prilej: s-au bătut două medalii jubiliare, s-a tipărit lucrarea "Istoricul Şcoalei Superioare de Războiu, 1889-1939" şi s-a editat lucrarea unicat "Cartea amintirilor absolvenţilor, 1889-1939".

Totalul absolveţilor Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, în anii 1889-1939 este de 1 592 de ofiţeri. Dintre aceştia, 323 au dobândit gradul de general.

În anii 1919-1939 au absolvit studii militare în străinătate 57 de ofiţeri români (49 la Paris, 8 la Torino). În aceeaşi perioadă, un număr de 5 ofiţeri străini (cehi şi polonezi) au absolvit Şcoala Superioară de Război din Bucuresti.

Ofiţerii-absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război au scris în perioada 1889-1939 un numar de 3 270 de lucrări, pentru răspândirea ştiinţei militare în rândul oştirii: 309 lucrări de istorie militară, 258 de tactica infanteriei, 196 de tactica artileriei etc.

1941, 22 iunie: cursurile Şcolii Superioare de Război sunt întrerupte temporar. Ofiţerii-profesori sunt repartizaţi, începand cu 5 iulie, la comandamentele de armată şi la cele de corp de armată din Moldova.

La fel se va proceda şi cu ofiţerii-elevi din promoţia a 48-a si a 49-a, care, alături de profesorii lor, au participat la campania pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

1941 -1945: în toată această perioadă cursurile Şcolii Superioare de Război nu au fost suspendate, ci doar întrerupte temporar sau durata cursurilor comprimată. Ofiţerii-elevi din promoţiile a 48-a, a 49-a, a 50-a si a 51-a au efectuat stagii pe front.

Dintre profesorii şi ofiţerii-elevi ai Şcolii Superioare de Război au căzut pe Câmpul de Onoare: 3 generali - foşti comandanţi: Alexandru Ioanitiu (m. 17.11.1941), Cristu Cantuniari (m. 01.10.1942), Alexandru Pastia (m. 21.11.1942), 9 căpitani din promoţia a 48-a (anul 2 de studii) în Basarabia, 2 căpitani şi un locotenent din promoţia a 49-a, un căpitan din promoţia a 50-a.

1942, februarie: prof. univ. Gheorghe I. Bratianu ţine primul curs (6 teme) de Istorie naţională la Şcoala Superioară de Război, intitulat "Originile şi formarea unităţii româneşti". La fel în 1943, iar în 1945, cursul "Formule de organizare a păcii în istoria universala" (4 teme).

1944, aprilie: Şcoala Superioară de Război este cazată pentru o perioadă de mai multe luni la Mediaş, în localul Şcolii Primare nr. 1 din strada Mihai Viteazul. În localul din Şoseaua Pandurilor - Bucureşti s-a instalat Misiunea Militara Germana pentru Armata de Uscat.

24-25 august 1944: la Şcoala Superioară de Război se dau lupte aprige. O placă de marmură, fixată pe peretele vestic al clădirii, aminteşte trecătorilor: "în zilele de 24-25 august 1944, subunităţi din Regimentele 21 Infanterie şi 2 Călăraşi-Cercetare, Escadronul de Pionieri din Divizia 8 Cavalerie şi o subunitate de tancuri au atacat şi, după lupte aprige, au înfrânt rezistenţa forţelor inamice care apărau sediul Misiunii Germane pentru Armata de Uscat, instalată in localul Şcolii Superioare de Război.

1945, 10 iulie: sub incidenţa deciziilor Comisiei Aliate de Control, efectivele Şcolii Superioare de Război au fost drastic reduse. În raportul informativ către M.St.M., generalul Vasile Mihail, comandantul şcolii, raporta reducerea: 35 de ofiţeri-cadre (1 comandant, 28 din învăţământ, 8 din administraţie) şi 80 de ofiţeri-elevi (40 în anul I, 40 în anul II).

1948, 29 august: decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N. stipulează: "Art.1. Pentru pregătirea superioară şi politică a cadrelor armatei se înfiinţează Academia Militară"; Art.9. Actuala Şcoală Superioară de Război se desfiinţează". În expunerea de motive la decret, ministrul Apărării Naţionale (Emil Bodnăraş) cataloga Şcoala Superioară de Război drept "instituţie învechită şi depăşită de mersul evenimentelor".

30 august: începe anul de învăţământ 1948/1949 numai cu anul I de studii, iar de la 1 octombrie şi cu anul II de studii.

5 noiembrie: intră în funcţiune secţiile (facultăţile): Terestră; Aero; Marina. Total ofiţeri-cadre: 52. Total ofiţeri-elevi: 176, din care 133 în anul I şi 43 în anul II.

Din Directiva pentru funcţionarea Academiei Militare în anul de învăţământ 1948/1949: "Valoarea unei armate se măsoară şi după valoarea cadrelor sale de conducere superioară, iar valoarea acestora rezultă dintr-o înaltă conştiinţă şi o temeinică pregătire militară".

1949, 12 iulie - 15 septembrie: are loc procesul de organizare a Academiei Militare "cu concursul a trei consilieri militari sovietici, veniţi special din U.R.S.S. în acest scop, de la trei Academii Militare sovietice diferite şi care au pus bazele noii organizări a Academiei, după aceea a Academiilor militare sovietice".

14 septembrie: decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N. privind înfiinţarea a patru academii militare: Academia Militară (de comandă şi stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară, Academia Spatelui Armatei, ca instituţii de învătământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate.

15 octombrie: deschiderea anului de învăţământ 1949/1950, cu 109 ofiţeri-cadre şi 360 de ofiţeri-elevi (231 în anul I, 129 în anul II).

Academia funcţionează cu 16 catedre şi 7 facultăţi (Militară generală; Artilerie; Tancuri şi mecanizate; Geniu; Transmisiuni; Aviaţie; Marină).

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 7 august 2023 (integral)

Regia de montaj: Alina Iaurum şi Eugenia Ivanov

Regia de emisie: Cristina Creţa şi Adriana Anica

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro