Rocada Puterii. De la Gheorghiu Dej la Nicolae Ceauşescu

"A fost singurul prieten pe care l-am avut” - este constatarea lui Ion Gheorghe Maurer, fost prim-ministru al României în timpul regimului Dej.

Relaţiile personale contau, cum de altfel conta şi stabilitatea ideologică ori ataşamentul faţă de Moscova, mai târziu şi faţă de şeful partidului unic.

Succesiunea la putere, de la Gheorghiu Dej la Nicolae Ceauşescu a fost întărită de regulile stricte ale promovării, importantă era şi legătura directă, însă cel din urmă a avut cel puţin un avantaj în faţa celorlalţi membrii ai Biroului Politic: poziţia deţinută timp de zece ani, de şef al secţiei organizatorice – un adevărat serviciu de cadre – locul unde erau aşezate pe hârtie trecutul şi prezentul fiecărui lider al PMR.

Cu perioadele din ilegalitate, cu faptele, cu vorbele spuse şi la strâmtoare, dar şi la câştig.

Cu legături ale familiei şi-n afara ei.

Într-un cuvânt, cu cele ştiute şi neştiute. În paralel – în opinia istoricilor – Ceauşescu se îngrijea să plaseze în comitetele politice regionale oameni tineri şi asemănători lui, pregătindu-şi ascensiunea cu răbdare.

Este probabil ca declaraţiile făcute de apropiaţii şi colaboratorii săi care i-au supravieţuit, să conţină şi multă îndoială, să planeze suspiciunea asupra veridicităţii acestora.

Gheorghiu Dej ar putea fi caracterizat ca un personaj histrionic, atribut ce i-a asigurat o supravieţuire politică şi fizică cu mult peste media celorlalţi omologi din blocul comunist.

A jucat pe cartea stalinismului, atunci când gruparea moscovită era în graţii, cu comisarii sovietici implantaţi în structurile-cheie, iar după moartea lui Stalin şi cu mai multă vizibilitate, după Revoluţia din Ungaria, pe cartea naţionalistă, a desprinderii către o cale diferită de impunere a socialismului.

Nici la întrebarea "a murit Gheorghiu Dej otrăvit, ori iradiat de sovietici?” încă nu se poate răspunde cu certitudine, susţin invitaţii ediţiei. Antecendente medicale ale familiei sugerează că boala - cancer – ar fi fost frecvent întâlnită la aceasta.

În a doua parte a perioadei regimului Dej preocuparea către extinderea relaţiilor cu Occidentul, legăturile cu Statele Unite şi China, a fost mult mai intensă, iar rezultatele n-au întârziat să apară.

Succesorul său era la curent cu eşafodajul politicii externe româneşti, odată venit la putere a continuat ceea ce începuse Gheorghiu Dej.

O relaxare a condiţiilor interne de trai, o promovare a valorilor naţionle, încurajarea intelectualilor pentru a participa la efortul de modernizare al ţării.

În plan extern, ridicarea legaţiilor României la nivel de ambasadă, normalizarea relaţiei cu Germania federală, menţinerea reprezentanţei diplomatice cu Israelul în condiţiile războiului de şase zile şi în totală contradicţie cu comportamentul celorlalte state din blocul sovietic.

Trecându-i în revistă pe posibilii succesori ai lui Gheorghiu Dej, invitaţii noştri au remarcat că la capătul acestui proces, scurt, însă intens, o altă persoană în locul lui Ceauşescu avea şanse minime să fie desemnat. PMR, chiar dacă avea un număr impresionant de membri, avea totodată şi o bază minimă de recrutare pentru o astfel de poziţie înaintată.

Moscova încercase în iunie 1958 să se debaraseze de Gheorghiu Dej pe motiv că ar fi fost prea longeviv în funcţie şi conform teoriei lui Mao Tzedun: "Monştrii şi viperele lor trebuie stârpiţi la fiecare şapte ani".

A fost maximul dat de Miron Constantinescu, altfel, un intelectual, dar şi de Iosif Chişinevschi, solitarul din gruparea moscovită decapitată în epurările din 1952. Au dat greş, fiindcă nu găsiseră suficientă aderenţă în partid pentru un astfel de plan.

Conform politologului Daniel Barbu, comunismul a fost o ideologie în care au convieţuit ambiţia modernizării şi tentaţia represivă. Atât Gheorghiu Dej, cât şi Nicolae Ceauşescu, par să se încadreze în cuprinsul acestui enunţ.

Celor doi, nu le-a lipsit în dese rânduri simţul realului. A real-politik-ului.

Bunăoară, Gheorghiu Dej recunoştea într-un fel constrângerile sistemului în planul economic. În vara anului 1963 îi întreba pe tovarăşii săi din Biroul Politic: "Ce să facem dacă suntemun stat centralizat? În capitalism, comerţul, distribuţia de mărfuri se produc mult mai simplu decât la noi. Dacă nu ştiu să lucreze bine, dau faliment. Mare nenorocire nu este, în locul lui , vin zece. Noi, însă, nu putem să dăm faliment pentru că avem monopol. Şi-i zicem : vrei să iei asta, bine, nu, du-te încolo".

Fişierul sonor al ediţiei vă stă la dispoziţie pentru a asculta întreaga emisiune.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 19 martie 2012:

Contribuţii editoriale : dl. prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu cu un decupaj comentat din presa anului 1965, la moartea lui Gheorghiu Dej. Captatio de Mirela Băzăvan.

Competenţe excelente pentru Arhiva sonoră a Radiodifuziunii:
Constantin Zubin şi Gabriela Vlad.
Montaj : Oana Popescu

Consultant de specialitate: dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare la adresa : www.romania-actualitati.ro

Următoarea ediţie a emisiunii Istorica o puteţi asculta luni 2 aprilie 2012, la aceeaşi oră.