Revoluţia Română în două episoade. Azi : Timişoara
Invitat: dr. Constantin Corneanu, istoric şi analist politic
Articol de George Popescu, 15 Decembrie 2015, 03:45
Se mai poate spune ceva în plus de momentul izbucnirii Revoluţiei din Decembrie 1989 de la Timişoara ?
Cercetătorii, istoricii susţin că da, se mai pot spune destule, fiindcă un număr important de documente se găseşte sub sigiliul secretului de stat.
În opinia invitatului ediţiei, oamenii obişnuiţi, locuitori ai oraşului Timişoara au constiuit elementul predominant al grupurilor de protestatari. Tot din rândul acestora a fost plătit şi preţul jerfei lor (decedaţi şi răniţi, mutilaţi pe viaţă).
Foto: angajaţi ai Uzinei Mecanice Timişoara protestează
Amestecul străin, adaugă invitatul nostru a fost exagerat, supralicitat, atât de unii participanţi la evenimente, cât şi de ofiţerii de informaţii care şi-au publicat memoriile şi amintirile.
Este evident că amestecul străin în pregătirea şi declanşarea revoltei a fost consemnat ca o consecinţă a deciziei politice la nivel înalt între cele două supra-puteri (SUA şi URSS) şi Franţa, Olanda, alte state membre ale NATO. Un ajutor consistent a fost dat şi cele două ţări vecine României: Ungaria şi Iugoslavia.
Ungaria a beneficiat de un val de simpatie după deschiderea frontierei sale cu Austria, a introducerii pluri-partidismului, organizarea unor funeralii naţionale pentru reînhumarea lui Nagy Imre (fost prim-ministru, erou al încercării de desprindere a Budapestei din Blocul de Est, în toamna anului 1956, capturat de sovietici, judecat, condamnat şi executat de conaţionalii săi doi ani mai târziu).
Cealaltă parte a acţiunilor Ungariei, mai puţin convenţională şi îndreptată făţiş împotriva României viza forţarea modificării de către Marile Puteri a tratatelor internaţionale pentru delimitarea frontierelor şi obţinerea într-un final a Transilvaniei şi a altor regiuni ale fostei monarhii austro-ungare.
Foto: Tokes Laszlo şi doi militari români în decembrie 1989. Credit : www.ziaristionline.ro
Pe teritoriul Ungariei în vara anului 1989 au fost prezenţi aproape şase mii de cetăţeni români de etnie maghiară şi română, fugari, ilegali sau frontierişti care au alcătuit „Brigada România”, o formaţiune paramilitară pregătită să acţioneze pentru izbucnirea focarului de la Timişoara, prin protestul pastorului Tőkes Lászlo.
AUDIO : emisiunea "Istorica", ediţia din 14 decembrie 2015:
În urma depoziţia celor interogaţi după Revoluţie, startul revoltei a fost dat de grupuri de minori, hipoacuzi şi adulţi conform raportului semnat de maior Niculae Mavru, şeful Serviciului de filaj al Securităţii locale : ,, ... spargerea geamurilor şi alte acte huliganice au fost începute de trei copii de 10-12 ani, ţigani, fiind urmaţi la început de 3-4 tineri prost îmbrăcaţi apoi de circa 40-60 de alţi tineri...”
Foto: Timişoara, după 21 decembrie 1989.
Unii cercetători şi martori ai evenimentelor au insistat pe existenţa unei coordonări a acţiunilor de protest de către „specialişti” sovietici sosiţi în număr mare la Timişoara dar şi în alte oraşe unde ulterior au avut loc confruntări între demonstranţi şi forţele de represiune.
(„Specialişti” sovietici care de fapt au aparţinut trupelor GRU şi Speţnatz, profesionalizate în diversiune și luptă de gherilă). A se vedea „ volumul „Adevăruri incomode – Decembrie 1989” tipărit la editura Semne de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere – SRI (ACMRR-SRI), 2014.
La nivelul deciziei politice din epocă, liderii partidului unic au fost depăşiţi de situaţie, ordinele sosite de la Bucureşti fiind îndeplinite parţial.
Nu la fel de timorată s-a arătat conducerea Armatei - ministrul apărării, general Vasile Milea care a ordonat prin ripostă imediată, uneori cu nerespectarea legilor în vigoare de-atunci. În teren s-au aflat plutoane de militari şi comandanţii lor, arme grele şi tancuri.
Conform invitatului nostru, dl. dr. Constantin Corneanu, fraternizarea armatei cu protestatarii a fost un mit, aceasta având loc abia după plecarea dictatorului.
Domnia să ne-a relatat un aspect mai puţin cunoscut ale evenimentelor de la Timişoara pe care nu l-am mai cuprins în versiunea audio din lipsă de spaţiu. A fost vorba de încercarea demonstranţilor constituiţi în 20 decembrie 1989 într-o strucură politică locală de conducere – Frontul Democratic Român – prima formulă civică de opoziţie – de a-şi tipări propriile manifeste pentru solidarizarea locuitorilor Timişoarei. Aceştia s-au lovit de opoziţia armatei care păzea tipografia şi cărora îndelung le-a cerut ajutorul, în condiţii aproape umilitoare, la limita unui răspuns armat.
În trei zile de proteste autorităţile au reţinut aproape 800 de protestatari, mulţi dintre ei angajaţi la întreprinderile de pe platforma industrială Timişoara, unii membri de partid.
Foto: Piaţa Operei din Timişoara. 20 decembrie 1989
Ancheta propriu-zisă s-a desfăşurat în arestul închisorii din str. Popa Şapcă, însă rezultatele au fost mediocre, fără a se obţine informaţii semnificative. Protestatarii arestaţi au fost trataţi cu duritate, chiar dacă la faţa locului s-au aflat şi echipe de procurori.
Miliţia – după cum ne-a relatat invitatul ediţiei – a fost al doilea instrument de represiune participând atât la reprimarea din stradă, cât şi la transportarea şi molestarea protestatarilor arestaţi.
Ofiţerii de securitate – majoritari de la serviciul de contra-spionaj - au îndeplinit în mare parte rolul de culegere de informaţii şi mai puţin un rol represiv.
O altă concluzie a ediţiei de faţă a fost aceea că Timişoara n-ar fi rezistat în faţa asaltului forţelor de ordine dacă în Bucureşti n-ar fi izbucnit revolta şi nu s-ar fi forţat abandonarea puterii de către preşedintele în exerciţiu, Nicolae Ceauşescu şi principalii săi colaboratori.
Foto: pe străzile din Timişoara, decembrie 1989
Foto: Jerfa timişorenilor. Cimitirul Eroilor. Decembrie 1989
Foto: coperta volumului "Victorie însângerată - Decembrie 1989. Autor: dr. Constantin Corneanu, apărut în 2014.
Contribuţii editoriale : reportaj cu participanţi la revoluţia din Timişoara şi interviu cu dl. Traian Orban, medic veterinar, participant al evenimentelor, rănit, iar astăzi director al Memorialului Revoluţiei. Autoare : Alina Bujancă, corespondent al postului nostru de radio în judeţul Timiş.
Regia de montaj : Alexandru Balaban
Regia de emisie : Mirela Drăgan şi Mariana Băjenaru
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55