Relaţiile româno-polone - septembrie 1939

România şi Polonia au făcut parte în perioada interbelică din sistemul de securitate al Europei Centrale şi de Est, făurit şi monitorizat de Franţa şi într-o măsură limitată de Marea Britanie.

Cele două ţări – România şi Polonia - au constituit vectori de descurajare faţă de atitudinea revizionistă a statelor declarate învinse în urma primului război mondial.

Cel puţin aceasta a fost intenţia startegilor şi politicienilor occidentali.( Mica Înţelelgere sau Mica Antantă a fost o altă alianţă de securitate zonală formată în aceiaşi perioadă şi funcţională până la izbucnirea războiului în care au intrat : România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Pentru o perioadă limitată, România a făcut parte şi din Înţelegerea balcanică la care au mai aderat Grecia şi Turcia.)

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 9 septembrie 2013:

Până în anul 1926, atât România , cât şi Polonia militau pe tărâm diplomatic pentru alcătuirea unui cordon sanitar, capabil să se opună extinderii ideologiei bolşevice, dar şi factor descurajator pentru acţiunea revanşardă a Germaniei.

Un tratat militar semnat în anul 1921, cu ajutorul unor oameni politici de excepţie ai momentului, Tache Ionescu este unul dintre ei, garanta o solidaritate pentru cazul în care una dintre ţări ar fi fost atacată fără a provoca de un terţ. La 26 martie 1926, Convenţia de alianţă polono-română a fost reînoită, art. 1 precizând că România şi Polonia se obligau ,,a respecta în chip reciproc şi a menţine contra oricărei agresiuni integritatea lor teritorială actuală şi independenţa politică prezentă”.

În situaţia în care ar fi fost atacate ,,fără provocare din parte-le” se angajau să-şi dea ,,imediat ajutor şi sprijin”. Prin urmare, angajamentele reciproce de sprijin au fost lărgite la formula ,,erga omnes”, însă acest lucru nu a fost consemnat şi în convenţiile militare.

În anii 1936-1937 în relaţiile româno-polone s-a produs un proces spectaculos de redresare, ca urmare a deselor vizite reciproce (inclusiv la cel mai înalt nivel), care au atras atenţia diplomaţilor europeni. Deosebirile de vederi ale celor două guverne, în special insistenţa Executivului de la Varşovia de a se realiza regruparea statelor dintre Marea Baltică şi Marea Egee, care să joace un rol de tampon între Germania şi Uniunea Sovietică, nu au permis însă armonizarea completă a relaţiilor celor două state.

Revirimentul s-a produs în urma demiterii lui Nicolae Titulescu, deţinătorul portofoliului Externelor, bănuit de simpatii de stânga, însă motivul demiterii a avut şi o altă dimensiune. România urma să încerce o apropiere de Germania, acţiune ce convenea de minune atitudinii lui Jozef Beck, unul dintre artizanii creării celei de-a „Treia Europe – ţinutul controlat sau influenţat de polonezi, de la Baltica la Marea Neagră şi Marea Egee.

Izbucnirea războiului şi punerea în acţiune a garanţiilor de securitate oferite de Franţa şi Marea Britanie Poloniei, aceasta se afla în stare de război au găsit România izolată la marginea continentului. România beneficiară şi ea a unei garanţii de securitate, însă inoperabilă, Bucureştiul a ales varianta intrării ţării în neutralitate faţă de noul conflict deschis.

Blitzkieg-ul german şi intrarea URSS în război, împotriva Poloniei, conform Pactului de neagresiune sovieto-german încheiat la 23 august 1939 au îngenuncheat Polonia în mai puţin de trei săptămâni. Exodul cetăţenilor şi membrilor guvernului polonez s-a făcut într-o măsură consistentă şi prin România , pe graniţa comună.

Această situaţie nu a fost prevăzută dinainte, nici în acte şi nici în logistică. Cu toate acestea statul român de atunci a oferit o mostră a ospitalităţii tradiţionale. Cazare, transport şi hrănirea refugiaţilor, înclusiv decontarea cheltuielilor pentru oficialii polonezi pe tot parcursul tranzitării teritoriului naţional.

Militarii nu au fost socotiţi prizonieri de război, ci li s-au plătit solde ca şi cum ar fi servit în continuare în armată.

Solda unui general era de 300 de lei pe zi sau 9 mii de lei pe lună, ofiţerii superiori primeau 270 de lei pe zi sau 8 100 de lei pe lună, subofiţeri 2 400 de lei pe lună.

Civilii primeau 150 de lei pe zi, iar copiii 30 de lei pe zi pentru hrană. Preţurile anului 1939 la câteva produse de bază :

un kilogram de pâine albă : 8,70 lei
un litru de ulei de floarea soarelui : 34,40 lei
un litru de lapte : 5,40 lei
un kilogram de brânză albă de Brăila : 39,50 lei
un kilogram carne de porc, calitatea I : 29,90 lei
un ou : 1,73 leiun kilogram de zahăr : 31,95 lei
un kilogram de cartofi : 3,25 lei
un litru vin de masă : 15,65 lei
un kilogram peşte(crap) : 44,45 lei
(După Ioan Scurtu - „Istoria civilizaţiei româneşti între 1918 – 1940”, Editura Enciclopedică, anul 2009, pag. 186)

Refugiaţilor le-au mai fost acordate şi alte facilităţi : participarea la unele reuniuni ştiinţifice naţionale, continuarea cercetării ştiinţifice pentru unii specialişti, organizarea de cursuri pentru învăţarea limbilor română, franceză, engleză.

Refugiaţii au fost răspândiţi în cazărmi, hoteluri, sanatorii, în general în Muntenia şi Moldova, dar temporar şi în Dobrogea. În total, România a cheltuit 2,1 miliarde de lei pentru întreţinerea refugiaţilor polonezi, din care 400 de milioane pentru militari.

În plus, România a asigurat transportul şi depozitarea unei părţi din tezaurul polonez. Trei tone de aur au fost ascunse la mânăstirea Tismana şi păzite împotriva germanilor, dar şi a sovieticilor. Spre sfârşitul anului 1947, autorităţile româneşti, respectiv Banca naţională a României a înnapoiat în condiţii impecabile toate lingourile de aur polonez, autorităţilor poloneze ale vremii.

Majoritatea refugiaţilor polonezi s-a îndreptat către Grecia şi Turcia, unii au ajuns la Londra pentru a deveni activi în forţele militare aliate, alţii s-au stabilit fie în Canada, fie în America sau pe alte meleaguri, alţii au preferat Palestina.Au rămas şi în România, însă nu foarte mulţi. Parte din aceştia au primit permis de muncă şi au lucrat în industrii manufacturiere, unii au fost internaţi în lagăre, inclusiv la Târgu Jiu, îndeosebi după intrarea României în război, de partea Axei (Germania, Italia, Japonia).

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta şi pe Internet în direct şi în reluare de la www.romania-actualitati.ro