„Răspunderile. Alexandru Averescu”
Invitat: prof. univ. dr. Petre Otu
Articol de George Popescu, 21 Mai 2019, 13:45
Eroul nostru de la Mărăşti, Alexandru Averescu s-a născut în ţinutul Ismail din Moldova istorică, parte a Pricipatelor Unite la 3 aprilie 1859.
General de armată, mareşal din 1930, prim ministru în trei rânduri (1917, 1920, 1926).
În 1881 a absolvit cursurile Școlii militare de laMânăstirea Dealul din Târgovişte, dobândind gradul de sublocotenent.
A urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia. A obţinut la absolvire brevetul de ofițer de stat major.
La revenirea în ţară, în anul 1892 este profesor la Școala de ofițeri de cavalerie și comandant al escadronului de elevi.
Avansat căpitan în 1889 și maior în 1894. Între 1894 -1896 a fost comandant al Şcolii Superioare de Război unde în afara activităţii pedagogice a elaborat numeroase cursuri de tactică, strategie, organizare-mobilizare, geometrie militară.
A fost apoi atașat militar al României la Berlin, trei ani, perioadă în care -şi face multe cunoştinţe, printre care şi viitorul feld mareşal von Mackensen.
Funcția de atașat militar la Berlin era una dintre cele mai importante pentru relațiile militare ale României, având în vedere tratatul secret de alianță cu Puterile Centrale sau Triplă Alianţă din 1883. Germania era în epocă, principalul nostru furnizor de armament.
La 13 martie 1907, Alexandru Averescu este numit în funcția de ministru de Război de noul președinte al Consiliului de Miniștri, D.A. Sturdza. A participat la reprimarea mişcărilor ţărăneşti din acelaşi an.
Între 1911-1913 devine șef al Marelui Cartier General. A luat parte la Al Doilea Război Balcanic, conducând ofensiva română pe teritoriul Bulgariei până la Sofia.
În primul război mondial ca general de divizie a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei a II-a , poziţie din care a s-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care însă i-au adus şi primele conflicte cu generalul Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General.
A inițiat cunoscută manevră de la Flămânda, nereuşită din cauza mai multor condiţii obiective descrise şi de invitatul nostru în ediţia online a emisiunii.
Gloria şi popularitatea i-au venit odată cu desfăşurarea bătăliilor de la Oituz şi Mărăşti, fiind comandant al Armatei a II-a.
Un episod interesant din timpul războiului, cu implicații politice: apăruse zvonul că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea, de aceea, jignit de neîncrederea suveranilor, generalul și-a dat demisia. Peste câteva zile regina Maria îl chema în audiență, declarând: "Ia-o înapoi! Îmi arde degetele."
Constantin Argetoianu – om politic foarte versatil şi de asemenea duplcitar- îl considera pe Averescu o personalitate duplicitară, plină de calități dar urmărind idealuri mărunte. În „Memoriile” sale, Argetoianu, de altfel un colaborat foarte apropiat în politică al generalului Averescu îi face mareșalului un portret sugestiv și subiectiv:
„Ființă complexă mai mult în aparență decât în realitate, Averescu n-a avut pe lume decât două patimi: femeile și galoanele. Nu femeia, ci femeile - nu ambiția marilor înfăptuiri, ci galoanele. Pentru satisfacerea acestor două patimi, în serviciul cărora punea o inteligență, o șiretenie și o forță de voință incontestabile, era în stare să sacrifice orice, până și convingerile pe care le avea și pentru a ajunge la ținta zilei să apuce orice cale. Drumuri piezișe, poteci ascunse, cotituri neașteptate, nimic nu-l oprea.
Omul cel mai popular în țara sa din Europa n-a avut nici un moment gândul să clădească, n-a urmărit decât postul de prim-ministru! Toate planurile și programele pe care le debita erau numai paradă, după cum s-a văzut după ce a fost chemat la Guvern. Galoanele! Galoanele și nimic mai mult. Le pierduse în armată prin nedibăcie, și voia acum să le recâștige în politică, prin toate felurile de dibăcie! […] Averescu era în stare să primească puterea oricând, de la oricine și oricum.”
Această caracterizare trebuie privită cu multă rezervă, fiindcă în epocă, lupta pentru întâietate şi interesele personale contau destul de mult şi depăşeau deseori interesele de stat.
Averescu a înființat în 1918 și a condus Liga Poporului care din 1920 se va transforma în partid politic - „Partidul poporului”. O formaţiune constituită din conservatori, oameni politici din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Din militari: generali și ofițeri superiori și care funcţiona datorită imensului prestigiu dobândit pe front de generalul Averescu. În aprilie 1920, a fost făcută fuziunea cu gruparea lui Octavian Goga din Transilvania, cu Uniunea Națională a Bănățenilor în frunte cu A. Imbroane, cu gruparea lui Iancu Flondor din Bucovina și a lui Sergiu Niţă din Basarabia.
Din mai-iunie 1920 şi până în ianuarie 1922, guvernul Averescu a avut o agendă încărcată şi greu de înfăptuit. Refacerea economică a ţării, unificarea monetară, alcătuirea primului buget al României Mari, transpunerea reformei agrare, restabilirea ordinei publice, semnarea Tratatelor de pace de la Trianon şi Paris. Încheierea unei Convenţii militare şi politice cu Polonia, bază a viitoarei organizaţii de securitate regională, „Mica Înţelegere”.
Demnitatea de prim ministru în trei rânduri deţinută de generalul Averescu s-a datorat exclusiv ajutorului şi înţelegerii personale cu liderul PNL, Ionel Brătianu, considerat omul politic şi de stat cu cea mai mare influenţă în epocă din România reîntregită.
Preţul a fost ca generalul Averescu să renunţe la campania de dezbatere publică urmată de judecarea şi condamnarea vinovaţilor de dezastrul din anii 1916-1918, aşa după cum le-a descris în notele sale din jurnalul „Îndreptarea” şi în broşura publicată în 1918 „Răspunderile”.
Aceste chemări la solidaritate pentru condamnarea vinovaţilor (germanofili, politicieni de la Putere care au grăbit intrarea în război, au nesocotit prevederile Constituţiei de la 1866, au comis erori de apreciere şi condus la pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale, fapte de corupţie au condus la retragerea armatei şi a civililor în Moldova, încheiat pacea separată cu inamicul) s-au consituit în acuze grave care au fost în consonanţă cu opinia publică, însă în condiţiile timpului de-atunci, rezultatele au fost mediocre.
Numai cei care s-au detaşat vizibil de partea adversarului – germanofilii – au plătit şi penal atitudinea şi gesturile lor, unii pe nedrept.
Din tot ceea ce a scris şi exprimat public generalul în protestul său „Răspunderile” nu apare nicăieri şi partea sa de vinovăţie. Totuşi, generalul Averescu, atât timp cât a făcut parte din aceeaşi conducere militară şi politică nu poate fi exonerat de o parte din aceste acuzaţii pe care le aducea corpului de conducere a României din epocă.
„Răspunderile” a fost una din puţinele iniţiative publice de remodelare a vieţii politice a României, de asanare a unei îndelungate moşteniri a felului de a face şi desface în politică şi afaceri. O iniţiativă meritorie a generalului Averescu, însă lipsită de succes.
Contribuţii editoriale: dl. conf. dr. Aurelian Chistol de la Universitatea din Piteşti cu un portret al lui Gavrilă (Gabriel) Marinescu, demnitar român din perioada interbelică, în antiteză cu generalul Averescu. Un interviu de Mirela Băzăvan.
AUDIO: „Istorica”, ediţia din 20 mai 2019 (integral: 40’58’’)
Foto:
Coperta broşurii "Răspunderile", apărută în anul 1918. Credit: digibuc.ro
Note din Marele Război de Alexandru Averescu. Credit: https://www.scribd.com/doc/162206222/Alexandru-Averescu-Notite-Zilnice-Din-raZboiu-1916-1918-Cu-62-IlustratII-in-Text
Alexandru Averescu, sublocotenent de roşiori şi căpitan. Credit: http://basarabia-bucovina.info
Întâlnirea generalului Averescu cu gen. Louis Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze în România. Anul 1917. Credit: rador.ro
Cabinetul I.I.C. Brătianu (1922-1926) la predarea mandatului...
Credit: digibuc.ro
... noului cabinet Averescu (1926). Credit: digibuc.ro
Regele Ferdinand, generalul Alexandru Averescu, prim-ministru al României (marcat cu X) și Mihail Manoilescu, comisarul general al Expoziției-Târg, coborând treptele Pavilionului „Schieb S.P.A., Sibiu”. În jurul lor alți oficiali. Credit: mnir.ro
general Alexandru Averescu în ţinută civilă. Credit: http://galeriaportretelor.ro/item/alexandru-averescu-2/
Ceas de buzunar care i-a aparţinut gen. Alexandru Averescu.https://www.mvu.ro/index.php/product/ceas-de-buzunar-din-aur-marca-iwc-schaffhausen-a-lui-alexandru-averescu/
Gen. Alexandru Averescu avansat în anul 1930 la gradul de mareşal alături de un alt mareşal, regele Carol al II-lea.
Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Alina Iaurum
Regia de emisie : Dana Burcea şi Victor Mihăescu Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet
