Proiectul de pacificare "Bălcescu-Kossuth"

Chiar dacă relaţiile dintre români şi unguri nu au fost dintre cele mai bune în decursul a multor sute de ani, au fost consemnate şi perioade mai bune. Mai mult, intenţiile de bună vecinătate şi colaborare au existat. Unele au avansat foarte mult şi numai vitregia timpurilor ori intriga lansată de terţi au curmat o posibilă cooperare reciproc avantajoasă.

Planul sau proiectul de pacificare româno-maghiar iniţiat de Nicolae Bălcescu a fost una dintre acţiunile politice ce ar fi putut schimba cursul unei istoriei comune.

Anul 1848 a constituit în istoria Europei şi implicit a noastră momentul în care valorile liberalismului politic şi economic s-au afirmat ca o alternativă la dominaţia puterii nobiliare, la absolutismului imperiilor din vecinătatea noastră.

Foto: Nicolae Bălcescu

Idei împărtăşite prin lojile masonice şi de reprezentanţii români, cât şi unguri. Numai că acest liberalism a fost perceput diferit de fiecare dintre părţi. Pentru români se identifica cu drepturi colective, întâi de toate şi urmate mai apoi de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Ungurii au perceput anul revoluţionar ca soroc al împliniri unui ideal. Cel de refacere a Ungariei istorice sau Ungariei Mari.

Un obiectiv politic care nesocotea un fapt sigur şi autentic: acela că prin redimensionarea politică şi teritorială a Ungariei Mari, celelalte naţionalităţi au fost excluse sau marginalizate, cazul românilor majoritari din Transilvania fiind cel mai evident. În această nouă intenţie de redefinire nici saşii nu au fost trataţi mai bine.

AUDIO : emisiunea "Istorica", ediţia din 6 iulie 2015:

În Ţara Românească, după trei luni, guvernul revoluţionar a fost învins de armatele Imperiului Otoman, iar liderii urmăriţi, unii capturaţi, alţii trimişi în surghiun, exilaţi. Nicolae Bălcescu, unul dintre ideologii revoluţiei din 1848 a încercat să coaguleze forţele revoluţionare româneşti şi maghiare din Transilvania, unde încă mai erau îndeplinite premisele instalării unei republici de origine burgheză în locul supremaţiei imperiale habsburgice.

Foto: Bătălia de la Sibiu, ianuarie 1849. Reproducere dintr-un ziar al timpului.

Numai că Transilvania, în tot decursul existenţei sale şi până la revoluţie evoluase ca un principat independent şi apoi autonom. Maghiarii au declarat că e timpul ca Transilvania să facă parte dintr-o Ungarie istorică sau Mare după configuraţia avută în timpul regelui canonizat, Sf.Ştefan (Istvan), iar populaţia românească avea să rămână în continuare una de “mâna a doua”, fără drepturi şi libertăţi, vasală pe propriul teritoriu. În acest fel s-a ajuns la confruntarea armată dintre unguri şi românii reprezentaţi de Avram Iancu.

Proiectul înaintat de Bălcescu lui Kossuth, guvernator al Ungariei revoluţionare nu numai că ar fi adus încetarea războiului civil, ci ar fi oferit tratament egal comunităţii majoritare româneşti atât în plan politic, cât şi social. De la dreptul de folosi limba română în comunităţile româneşti până la a fi aleşi români în posturi administrative sau a avea libertate de acţiune în industrie şi comerţ. Dreptul pentru a avea şcoală în limba română, cât şi practică religioasă ortodoxă liberă de sub autoritatea sârbească a momentului. Invitatul ediţiei evocă o listă completă a avantajelor oferite de proiectul de pacificare “Bălcescu-Kossuth”.

Foto: Kossuth Lajos

Chiar dacă negocierile s-au desfăşrat într-o atmosferă paşnică, de înţelegere, chiar dacă printre colaboratorii guvernatorului maghiar s-au găsit şi vizionari care credeau şi au sprijinit această acţiune, cel mai refractar ideei de tratament nediscriminatoriu pentru naţionalităţile din imperiu a rămas Kossuth însuşi care dorea o autoritate ungară peste români şi saşi, slovaci, croaţi, evrei, într-o Ungarie istorică sau Ungarie Mare, în care predominau ungurii, fie şi ca minoritate numerică.

Realitatea confirmată de cercetarea istorică de la noi sau chiar de la maghiari a arătat că demersurile acestea au pornit prea târziu. Soarta revoluţiei ungare fusese pecetluită chiar şi fără ajutorul dat de românii conduşi de Avram Iancu ce s-au aliat trupelor imperiale austriece şi ruse.

Foto: Avram Iancu

La un moment dat, Avram Iancu la stăruinţele lui Bălcescu şi-a declarat neutralitatea în luptele dintre austrieci şi maghiari. Cum la fel de adevărat este că concesiile ofeite de guvernul revoluţionar maghiar au fost făcute când acesta se afla într-o situaţie militară disperată din prima parte a anului 1849. Fuga lui Kossuth, iar trei zile mai târziu prin capitularea de la Şiria, jud. Arad, la 13 august 1849 a armatei maghiare s-a pus capăt şi revoluţiei din Transilvania şi proiectului de pacificare “Bălcescu-Kossuth”.

Contribuţii editoriale : dl. drd. Mihai Sebe, Institutul European despre planuri de alianţă şi confederaţii româno-maghiare după primul război mondial. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55