Portret istoric: Armand Călinescu

"Omul de oţel” era supranumele lui Armand Călinescu, fost prim ministru, ministru, secretar de stat şi în cinci rânduri deputat de Argeş.

De ce de oţel ? Din pricina rigidităţii sale îndreptată împotriva legionarilor şi a comuniştilor.
În afară de aceasta , Armand Călinescu a fost o speranţă a politicii româneşti interbelice, irosită de asasinatul comis de adversarii săi la 21 septembrie 1939.

Un om cu gândire înaintată pentru vremea în care a trăit, cu multe calităţi, printre care şi aceea de bun organizator. Structura sa se clădise pe studii juridice şi economice dublate de un doctorat obţinut la Paris.

Provenea dintr-o familie relativ înstărită, tatăl său a fost medic veterinar, de loc din zona Piteştiului. După încheierea studiilor profesează ca judecător de pace, iar un an mai târziu, în 1919, intră în politică. Opţiunea dorită de tatăl său se îndrepta către liberali, însă fiul a ales Partidul Ţărănesc condus de Ion Mihalache (abia în 1926 după fuziune, Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat şi Partidul naţional din Transilvania au format PNŢ)

Cariera sa politică a cuprins şi îndeplinirea cu brio a obligaţiilor de prefect al judeţului Argeş, cât şi lărgirea activităţii politice parlamentare graţie mandatelor obţinute până la mijlocul anului 1933.

În noul partid – PNŢ – Armand Călinescu s-a condus după o orientare de centru, diferită de Ion Mihalache şi Iuliu Maniu, ceea ce nu l-a împiedicat să aibă o bună colaborare cel puţin cu primul. Cu Iuliu Maniu, Armand Călinescu a avut relaţii reci, îi separa ataşamentul unuia de Carol al II-lea, pe când Maniu a fost un anticarlist recunoscut.

De altfel de atragerea sa de partea regelui Carol al II-lea se leagă şi fulminantele succese în cariera politică şi a administraţiei Statului Român. Desigur şi despărţirea de PNŢ, în 1937 şi acceptarea demnităţilor în noul guvern Goga-Cuza.

După o scurtă guvernare sub patriarhul Miron Cristea, la decesul acestuia i se deschide drumul către şefia unui cabinet bazat pe o altă stare de fapt.

Carol al II-lea instituise regimul de autoritate regală – o dictatură de dreapta, în concordanţă cu împrejurările politice şi sociale din unele state ale Europei, un proiect mai vechi al său. Să guverneze cu tehnicieni sau politicieni pro-carlişti, fără Parlament şi partide politice.

Guvernul Călinescu a avut câteva succese. Un acord economic cu Berlinul. Produse industriale germane contra grâne şi petrol româneşti.

Drept de trecere prin România a guvernului (comandei militare şi eşaloanelor de militari) polonez refugiat după atacarea ţării lor de către Germania la 1 septembrie şi URSS, la 17 septembrie. Cu această ocazie, Polonia a evacuat şi tezaurul său în Canada, via Turcia şi Egipt.

Confruntarea lui Armand Călinescu cu partidele extremiste – legionarii şi comuniştii – de pe poziţiile ocupate a fost necruţătoare. Grevele de la atelierele Griviţa din Bucureşti în februarie 1933 au fost înăbuşite cu ajutorul militarilor şi armelor, pe vremea când Călinescu deţinea portofoliul Internelor, iar legionarii au suferit o grea pierdere prin uciderea liderilor săi, la Tâncăbeşti, Corneliu Codreanu, apoi pe tot parcusul anilor 1938-1939.

O adevărată prigoană care a decapitat Mişcarea de cei mai energici şi combativi oameni ai săi. Adversarii săi din vremea aceea nu au economisit ameninţările, şi gesturile în favoarea unei apropiate răzbunări. Şi istoricii consideră că exercitarea autorităţii statului a mers către fapte de terorism (legionari ucişi în detenţie sau în lagăre, oriunde erau surprinşi, fără o cercetare prealabila, drept la apărare şi judecarea acuzaţiilor).

Camarila, rolul Elenei Lupescu, amestecul lui Mihail Moruzov şi răspunderea Suveranului pentru abuzurile, ilegalităţile din timpul guvernului Armand Călinescu le găsiţi în cuprinsul ediţiei – a se vedea fişierul sonor.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 17 septembrie 2012:

Contribuţii editoriale : comisar de poliţie Florin Şinca, istoric cu „File din serviciul de poliţie sub ministeriatul lui Armand Călinescu” Un interviu de Mirela Băzăvan.

Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu.

Cu alese mulţumiri doamnei Georgeta Harvat de la serviciul Patrimoniu al SRR pentru documentele sonore de epocă – înregistrări cu Armand Călinescu.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55 .


Luni 24 septembrie 2012, Radio România actualităţi intenţionează să transmită partida de fotbal Steaua Bucureşti – Rapid Bucureşti din cadrul Ligii profesioniste. În aceste condiţii ne putem reîntâlni tot luni, însă pe 1 octombrie 2012 de la aceeaşi oră.