„Piaţa de carte istorică”

De această dată, am lăsat pentru o edţie parcursul unor file din istoria noastră pentru a înţelege substraturile lipsei de interes pentru lectură, pentru conţinut istoric.

Încă de la început, constatările fiecărui pasionat de lectură sunt confirmate de statistica ce ne întregeşte o imagine puţin aşteptată şi deloc plăcută.

6,5 la sută dintre conaţionali citesc o carte pe an. Termenul „citesc” este şi o referinţă pentru „cumpără”.

Cauzele subliniate de invitaţii ediţiei sunt numeroase şi întreţesute. De la pasiunea înrobitoare pentru „imagini mişcătoare”, fluxuri video în termenii de azi în locul lecturii până la un dezinteres marcant al omului obişnuit şi o neintervenţie a statului în sprijinul consumului cultural.

E greu de probat la noi, axioma acceptată în alte ţări şi locuri că fiecare e mai bogat cu cât are un acces mai mare la bunuri culturale.

Piaţa de carte istorică există, este cuantificabilă printr-o producţie continuuă de conţinut, graţie demersului pe care-l fac editurile şi redacţiile celor patru reviste mari ale momentului.

Cartea de istorie în căutarea cititorilor săi ar fi fost un alt titlu pe care să-l folosim la realizarea acestei ediţii.

Mai sunt şi oameni care citesc, desigur proporţia pare să scadă pe măsură ce mijloacele de comunicare şi noua tehnologie încearcă să ia locul lecturii, şcolii, instruirii, cunoaşterii individuale prin studiu.

Evident după cum bănuiţi sau ştiţi deja, nivelul cultural este dat în principal de educaţie, de şcoală şi de dascăli fără a uita de prezenţa performanţei cursanţilor, elevilor ori studenţilor.

Acestor împrejurări li se mai adaugă şi rolul minimalist pe care autorităţile competente în materie ale statului ce poate fi identificat în diverse ipostaze şi momente. Ponderea cheltuielilor statului în cercetare, cultură şi educaţie a fost constant mică, insuficientă. Nici despre ajutorul pe care l-ar putea oferi statul pentru încurajarea lecturii, a cunoaşterii istoriei noastre nu se poate vorbi prea mult şi în nici un caz în termeni elogioşi. Anul Centenarului „Marii Unirii” a vorbit de la sine ca să invocăm un singur exemplu notoriu.

Chiar dacă statul ţi-ar da silinţa mai mult, totul ţine şi de voinţa omului de rând care are nu numai cu totul alte preocupări, identificabile prin piramida trebuinţelor lui Maslow, dar arată şi un dezinteres acut pentru cunoaşterea trecutului, arborând deseori un nivel al autosuficienţei alimentate de avalanşa de „adevăruri istorice” din reţelele sociale, din fluxurile propagandistice de pe Internet.

Recapitulând, avem o populaţie majoritar dezinteresată de cunoaşterea trecutului, aceasta fiind considerată o îndeletnicire numai bună de pierdut timpul, o organizare defectuoasă a instrucţiunii publice şi o minoritate ce se încăpăţânează să publice carte istorică şi conţinut prin reviste deja cu nume.

Cam aici suntem acum. Poate în viitor vor avea loc schimbări în bine. Acestea ţin numai şi numai de îndreptarea anomaliilor din viaţa noastră socială.

Un tablou dezamăgitor, pe alocuri deprimant ce nu lasă prea multe speranţe şi obturează voinţa.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 17 ianuarie 2022

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Eugenia Ivanov

Regia de emisie: Mariana Băjenaru şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro