„Petre P. Carp, mai puțin cunoscut”

Dacă nu-i avem, îi căutăm în cărţile de istorie. Dacă nici acolo nu sunt, îi întrebăm pe cercetătorii istorici.

Am avut şi oameni politici ca la carte. Chiar oameni de stat. Din păcate nu mulţi. O necesitate pentru această ţară în orice perioadă istorică.

Petre P. Carp a fost unul dintre aceştia. Incoruptibil, principial, fără compromisuri, just cu dreptate şi lipsit de superioritatea pe care o insuflă actul guvernării, actul de a deţine şi exploata puterea mai mult sau mai puţin în interes personal.

Aşa după cum a precizat şi invitatul ediţiei, despre Petre P. Carp s-a scris consistent, însă despre laturile personalităţii şi faptelor sale cele mai puţin cunoscute publicului le descoperim într-o nouă formulare propusă prin punerea în circulaţie a volumului „Petre P. Carp, un destin, o vocaţie”, apărut la editura „Junimea” din Iaşi, 2022, 150 de pagini şi ilustraţii.

I. G. Duca, liberal convins, viitor prim ministru la mult timp după stingerea din viaţă a lui PP Carp, cel dintâi îi recunoştea adversarului său: „trei însuşiri pe cât de strălucite, pe atât de rare:talent, spirit, probitate materială şi morală”

„Adevărul este că talentul său era de o esenţă atât de superioară încât multă vreme contemporanii lui nici nu iau recunoscut întreaga valoare. În noianul de frazeologie romantică, de arguţii advocăţeşti, de nesfârşite analize ce caracterizau elocinţa de atunci, Petre Carp reprezenta aproape singur spiritul de sinteză şi formulă lapidară.

Oratoria lui nu era oratorie de mase. Carp nu se adresa sufletului, ci pornea de la raţiune, dar era de o conciziune, de o claritate minunată. Fraza lui era turnată în bronz nepieritor, după 40 de ani discursurile lui sunt aproape singurele care se mai pot citi cu interes şi cu admiraţie.

Având o frumoasă cultură clasică, find unul din puţinii oameni politici de la noi care citeau – deşi domeniul cetirilor lui nu era prea variat – forma lui era întotdeauna îngrijită şi era o plăcere estetică să-l asculţi, chiar când erai departe de a-i aproba părerile.

Intervenţiile sale în dezbateri aveau pururea un adânc şi meritat răsunet.

În ceea ce priveşte spiritul, nimeni nu l-a întrecut, el a fost fără îndoială omul cel mai spiritual din vremea lui, replicele lui erau distrugătoare, din două cuvinte azvârlite cu aerul său ironic dobora cel mai înfocat adversar.

S-a zis că era gata să sacrifice o situaţie pentru un cuvânt de spirit, este exagerat, dar desigur că vorbele lui muşcătoare i-au atras adesea duşmănii inutile. În schimb, câte bătălii nu a câştigat cu uimitoarea sa facultate de a dezarma adesea prin claritate...”

Rămân în conştiinţa publică câteva vorbe potrivite, ce poartă marca Petre Carp:

„Românul se naşte bursier, trăieşte slujbaş şi moare pensionar”

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni” (1918)

„Acolo unde sunt ginţile latine, acolo va fi şi inima României” (5 iulie 1870)

„În România nu trebuie să facă politică decât oamenii care au un venit de la 40.000 lei în sus” (1874)

„Autoritatea unui om politic nu se judecă decât după două lucruri şi nu se câştigă decât printr-un singur mijloc. În viaţa ta privată să fii corect, în viaţa ta publică să fii dezinteresat”

Petre P. Carp provenea dintr-o familie de boieri cu bun renume, amintită de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. Nu era neam „de boier mare, ci de boier vechi”, după cum îl caracteriza C. Gane. Fiu al stolnicului Petre și al Smarandei, Petre P. Carp s-a născut la 29 iunie 1837, la Iași.

La vârsta de 13 ani a fost trimis la studii în Germania, unde a urmat cursurile Französische Gymnasium din Berlin. După absolvirea acestuia, în toamna anului 1858, se înscria la Facultatea de Drept și Științe Politice a Universității din Bonn, unde, pe lângă materiile de bază, își va completa cunoștințele urmând cursuri de filosofie, istorie, artă, literatură, sociologie.

În această perioadă de studiu riguros, tânărul Petre P. Carp și-a format o solidă cultură umanistă, care va constitui temelia carierei sale diplomatice și politice.

Odată cu finalizarea studiilor, P.P. Carp se întorcea în țară, la Iași, unde lua contact cu tinerele elite din vechea capitală a Moldovei – Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi. Împreună cu aceștia, va pune bazele Societății Junimea.

La începutul guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu, din anii 1871-1876, Carp a ocupat posturile de agent diplomatic la Viena (1871-1873) și Roma (aprilie-octombrie 1873). În ianuarie 1876, a devenit ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, continuând, în scurtul interval în care a ocupat această funcție, politica predecesorului său, Titu Maiorescu.

După demisia guvernului Lascăr Catargiu (martie 1876), Carp a fost ales de mai multe ori în Parlament. În 1881, Carp a elaborat celebrul program „Era nouă”, care a fost asumat în cele din urmă de întregul Partid Conservator și aplicat, în mare măsură, după revenirea sa la putere (1888-1895).

În anii 1882-1884, Carp s-a aflat în fruntea legației române de la Viena. În această calitate, el a jucat un rol esențial în aderarea României la Tripla Alianță, formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia (30 octombrie 1883), „cel mai important act de politică externă a României, până la războaiele balcanice”.

Din 1881 până în 1891, junimiștii s-au îndepărtat de „bătrânii conservatori”. În acest context, la 23 martie 1888, Carp a primit portofoliul Externelor în guvernul condus de junimistul Theodor Rosetti, păstrându-l vreme de un an, până la demisia cabinetului. Dar abia după împăcarea conservatorilor și a junimiștilor a putut omul politic să își pună în aplicare programul.

În decembrie 1891, Carp a devenit ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor în guvernul condus de Lascăr Catargiu, calitate în care a promovat reforme esențiale precum legea învățământului profesional sau legea minelor.

După moartea subită a liderului conservator Lascăr Catargiu (1899) regele Carol I l-a numit prim-ministru pe Gheorghe Grigore Cantacuzino („Nababul”). După o guvernare efemeră, acesta a fost înlocuit, în 1900, cu Petre P. Carp. Nici liderul junimist nu a rezistat însă prea mult timp la putere, nereușind să facă față cu succes crizei financiare a acelor ani și demisionând la 13 februarie 1901.

În 1907, Carp a reușit, în sfârșit, să preia conducerea unui Partid Conservator din nou unificat. Dar în 1908, un conflict între noul lider și Take Ionescu – important politician și fost ministru – a provocat demisia unui grup important de simpatizanți ai „dizidentului”, care au format Partidul Conservator-Democrat.

La 29 decembrie 1910, Carp a preluat, totuși, din nou, șefia guvernului. Politicianul a rămas la putere până în 1912, promovând o interesantă legislație (în special privind protejarea micilor producători și a muncitorilor, reforma învățământului și a justiției). Lipsa de flexibilitate politică l-a făcut însă pe Carp să piardă repede susținerea partidului și, implicit, șefia guvernului.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Carp s-a remarcat ca un susținător al intervenției în conflict alături de Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria).

Fostul prim-ministru considera că doar o victorie a celor două imperii putea bloca hegemonia rusă în Europa de Est. Omul politic și-a păstrat poziția și după intrarea României în război de partea Antantei și împotriva Puterilor Centrale, și chiar după ocuparea țării de către inamic (1916).

Petre P. Carp a murit în 1919, la scurt timp după încheierea conflagraţiei cu victoria Antantei.

Foto:

Domeniul de la Ţibăneşti, jud. Iaşi. Credit: https://oamenisilocuridintrecut.wordpress.com/2020/08/23/tibanesti-oaza-de-liniste-a-lui-petre-p-carp/

Petre P. Carp, şeful guvernului conservator 29 decembrie 1910 - 27 martie 1912. Credit: https://ro.wikipedia.org

Caricatură din revista "Furnica". Credit: https://oamenisilocuridintrecut.wordpress.com/2020/08/23/tibanesti-oaza-de-liniste-a-lui-petre-p-carp/

O altă caricatură din revista "Furnica" în care Petre P. Carp hrănește porumbeii de la Țibănești în timp ce stă de vorbă cu Alexandru Marghiloman. Credit: https://oamenisilocuridintrecut.wordpress.com/2020/08/23/tibanesti-oaza-de-liniste-a-lui-petre-p-carp/

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 5 septembrie 2022 (integral)

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Mădălina Niculae

Regia de emisie: Mirela Drăgan şi Mariana Băjenaru

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro