„PCR în campanie electorală la Radio. 1946”

Invitat: dl. Ionuţ Iamandi, jurnalist Radio România şi publicist

Articol de George Popescu, 15 Ianuarie 2020, 00:42

Opinia majoritară a cercetătorilor istoriei noastre contemporane e că partidul comunist a trucat, falsificat rezultatele alegerilor din 19 noiembrie 1946, primul scrutin postbelic al României.

Dacă vă întrebaţi cum s-a ajuns la acest deznodământ, răspunsul nu trebuie să vă uimească. Prin preluarea puterii în stat, partidul comunist a avut la dispoziţie numeroase pârghii şi instrumente pentru pregătirea alegerilor, pentru furnizarea de avantaje candidaţilor săi, dar şi forţa necesară pentru ca opoziţia să aibă resurse din ce în ce mai limitate.

De altfel, în istoria interbelică a procesului electoral, guvernul care organiza alegerile, le şi câştiga. O singură excepţie a fost consemnată în cele două decenii de parlamentarism interbelic autohton: în anul 1928, când guvernul liberal a organizat alegerile şi le-a pierdut cu un scor sever în faţa naţional-ţărăniştilor, recent constituiţi.

În epocă, utilizarea ziarelor ca mijloc de propagandă s-a făcut pe scară largă. Un concurent serios prin rapiditatea cu care livra informaţia a fost radioul. În anul 1946, Radioul public încăpuse integral pe mâna primului guvern Groza, alcătuit majoritar din comunişti şi partidele satelit şi doi reprezentanţi ai PNL şi PNŢ, cu funcţii de secretari de stat.

Pe tot parcursul campaniei electorale, deschisă oficial în iulie şi prelungită până în noiembrie, reprezentanţii opoziţiei nu au avut acces la microfon sau la timpi de antenă, cum se mai numeşte astăzi.

Monarhia rămăsese ultima reprezentare politică din trecut cu posibilitatea de a-şi transmite mesajele la şi prin postul public de radio. Mesaje limitate, neutre şi într-un număr insuficient pentru a reechilibra balanţa reprezentării mediatice.

Partidul comunist şi însoţitorii lor satelitari au uzat de dreptul de a expune, interveni, critica, condamna verbal, instiga publicul şi electoratul fără a putea fi amendaţi sau limitaţi în săvârşirea abuzurilor.

De la îndemnul „Votaţi, Soarele” şi până la asocierea opoziţiei cu acuzaţii din procesul lotului Ion Antonescu, ori excesele demagogice şi propagandiste, liderii comunişti au beneficiat şi de servituţile noii legi electorale întocmite de ministrul Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, prin care se stipula că era suficient dacă preşedintele comisiei electorale de circumscripţie semna procesul verbal al contabilizării voturilor, fără altă consultare sau recunoaştere din partea celorlalţi membri ai comisiei.

Un alt aspect în favoarea guvernului a fost transmiterea prin intermediul emisiunilor de radio informaţii în timpul desfăşurării alegerilor din diferite localităţi importante ale ţării.

Dacă în ianuarie 1945, redactorii Radiodifuziunii mai puteau să analizeze evenimente politice interne, în anul electoral 1946, aceasta nu a mai fost cu putinţă. Conducerea Radiodifuziunii şi membrii Consiliului de administraţie al Societăţii se găseau sub directa îndrumare şi influenţare a guvernului şi liderilor comunişti.

În arhiva scrisă a radioului public de azi se găseşte un număr impresionant de documente, însă puţine sau foarte puţine referitoare la anul electroal 1946. Sita timpului şi a cenzurii ori a revizuirii permanente a istoriei de după război de către partidul unic a restrâns foarte mult aria de cercetare a invitatului nostru. Totuşi, campania electorală la Radio poate fi reconstituită şi cu ajutorul unui buletin de ştiri extins difuzat pentru ascultătorii de limbă bulgară.

Din desfăşurarea, ordinea ştirilor, locul lor în buletin ca importanţă sau relevanţă, adnotările pe marginea blanchetelor ori persistenţa cu care erau încurajaţi candidaţii stângii extreme ni se conturează opinia că opoziţia politică reprezentată prin cele trei partide nu avea aproape nici o şansă de a-şi face cunoscute intenţiile şi difuza discursurile propriilor candidaţi.

Toate acestea nu ar fi putut avea loc dacă guvernul şi partidul comunist nu ar fi fost sprijinit în toate formele de ocupantul sovietic, forţa militară brută şi consilierii politici arondaţi ministerelor de forţă.

Contribuţii editoriale: Ana Pauker, unul din liderii partidului comunist pe vremea când funcţiona conducerea colectivă despre redistribuirea resurselor şi a bogăţiei. Fragment din arhiva sonoră a Radiodifuziunii Române.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 13 ianuarie 2020 (integral: 29'32'')

Regia de montaj : Alexandru Balaban şi Corina Andriţoiu

Regia de emisie: Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu

Galerie foto:

Liderul PCR, Gheorghiu Dej la un miting electoral. Credit: Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 184/1946

Propaganda electorală stradală. Anul 1946. Credit: agerpres.ro

Panou afiş electoral 1946. Memorial Sighet. Credit: memorialsighet.ro

Gh. Gheorghiu–Dej vorbind la conferinţa pe ţară a candidaţilor B.P.D. din sala „Dalles”. În prezidiu se află: Gh. Gh.–Dej, P. Groza, Th. Georgescu, Gh. Tătărăscu, L. Pătrăşcanu, M. Constantinescu. (24.10.1946). Credit: https://fototeca.iiccr.ro/ Cota: 138/1946

Şedinţă comună în sala cinematografului „Paris” a Comitetelor Centrale a P.C.R. şi P.S.D., în prezenţa candidaţilor comunişti şi social-democraţi, cu privire la sarcinile celor două partide pentru victoria în alegeri a B.P.D.-ului. În prezidiul şedinţei se află: Gh. Gheorghiu–Dej Şt. Voitec, Lothar Rădăceanu, M. Constantinescu, V. Luca, ş.a. (23.10.1946). Credit: fototeca.iiccr.ro Cota: 136/1946

Aspect din sala cinematografului „Unic” din Bucureşti unde Gh. Gheorghiu–Dej, candidatul B.P.D., a vorbit în faţa alegătorilor. (4.11.1946). Credit: fototeca.iiccr.ro Cota: 141/1946