O scurtă istorie a începuturilor automobilismului din România

Sfârşitul secolului al XIX-lea marchează apariţia primelor automobile – un termen diferit faţă de ceea ce cunoaştem astăzi – în România. O Românie ce se întindea până la Carpaţi, cuprindea Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova.

Desigur că noţiunea de automobil şi automobilism aparţinea în cea mai mare măsură culturii urbane. Locul în care de bine, de rău, drumurile , şoselele erau acceptabile pentru un rulaj fără mari probleme.

Cu toate acestea primele automobile – cele pe abur – apărute în anul 1900 pe străzile din Bucureşti, dar şi în Iaşi sau Craiova aveau propulsia asigurată de cazanul cu aburi şi nelipsitul loc pentru asistent, pe lângă şofer, cel care îndeplinea ingrata funcţie de prestator al muncilor dificile : învârtea volanta cu manivela, schimba roata în caz de pană de cauciuc sau se îngrijea de aspectul exterior al vehiculului.

Audio: Interviu integral cu dl. ing. Nicu Dumitrache, muzeograf la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida. Realizator Mirela Bazavan

În Cartea de Aur, înfiinţată de Automobil Clubul Roman (ACR), în care s-au înscris toate autovehiculele importante, pe primul loc figurează o trasură-automobil fabricată de firma Peugeot, având un motor cu puterea de 4 CP. Această maşină a fost importată în anul 1889 de către Barbu Bellu din Bucureşti şi vândută după şapte ani de folosire. Trei craioveni au adus în ţară trei trăsuri-automobile tip Benz, cu motoare de 12 CP.

Fiul lui Assan, George aduce primul automobil înregistrat sub varianta B-1, prinţului Gheorghe Bibescu (viitor preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Aeronautică, timp de 11 ani, un om bogat şi influent, căsătorit cu scriitoarea Martha Bibescu, fostă Lahovary) revenindu-i numărul de înmatriculare cu numărul 2.

Datorită insistenţelor repetate ale prinţului Bibescu, prefectul Poliţiei a admis că cei doi proprietari se găseau la paritate în ceea ce priveşte dreptul de avea primul înscris, acordându-i prinţului numărul de înmatriculare 0(zero) – B. Nu doar prinţii şi oamenii de afaceri aveau în proprietate automobile, ci şi politicienii. Grigore Iunian, fost prim- ministru deţinea un Ford 8V.
Perioada de început a automobilului a fost întâi de toate şi o repoziţionare a însemnelor sociale, o ierarhizare a valorii şi puterii de cumpărarea a celor cu o situaţie materială situată peste medie.

Automobilele din epocă erau luxoase, de dimensiuni medii – mari, motorizate în linie cu 4,6 şi 8 cilindri, cu putere mare, unele dezvoltând şi viteze impresionante. De la automobilele-trăsură – 6 mile pe oră – la automobilele din perioada interbelică e o diferenţă izbitoare. Acestea din urmă puteau rula şi cu viteze ce astăzi sunt prohibite. 140 – 180 km/h.
Primul examen de conducere oficial a avut loc pe data de 10 ianuarie 1908, din ordinul prefectului Poliţiei Capitalei. Brevetul se obţinea după absolvirea unei probe de viteză în timpul căreia ofiţerul examinator arunca în faţa maşinii o perna, conducătorul trebuina să –şi demonstreze abilităţile printr-o frânare instantanee.

Cursurile primei şcoli de soferi au început la 10 ianuarie 1910. Dimineaţa se învaţa teorie, iar dupa amiaza se făcea practica. Teoria avea două capitole importante: "Omorârea de oameni" şi "Scoaterea de fum a maşinilor".

Dupa încheierea primului război mondial, parcul a crescut cu concursul oferit de reprezentanţele străin de automobile: Ford, Chevrolet, Renault, Fiat, General Motors. În anul 1926 erau înregistrate în Romania 11.300 de autoturisme, iar zece ani mai târziu se ajunsese la 25.876 automobile, peste 73,5% fiind importuri americane, dar şi de la filiala Ford – România. Uzina Ford România din Bucureşti, proprietate a unei societăţi anonime mixte a început să monteze în anul 1935 autoturismul Ford tip 1935, echipat cu motor V8 de 60 CP. Maşina putea transporta şase persoane. Pe lângă acesta, au mai fost fabricate utilitare şi camioane.

Modele importate frecvent : Ford T; Chevrolet Superior - automobil popular, construit în 1921; Nash Four - construite din1922; Renault 12CV - construit în 1921; Morris Cowley - realizat în 1920, montat în Anglia cu motoare americane Continental; Austin Baby - fabricat în 1924; Fiat 501 - produs în 1919 şi versiunea Torpedo din anul 1924 ce era o imitaţie a lui Ford T; Opel din 1911; Chrysler 50 - construită în 1927; Overland Four din SUA, construite în 1926; Studebacker Erskine din anul 1927; limuzinele Packard Super Eight din anul 1928; Mercedes 770 din anul 1930; Graham Streak din 1932; La Salle din 1932; Auburn SC din 1935; Citroen 7A din 1934; Fiat Balilla - autoturism popular din anul 1932; DKW F1 500 - cu motoare in doi cilindri din anul 1931.

Dintre celebrităţi : Lincoln Zephyr, apărut în 1936, cu un motor V12 de 110CP; Buick Seria 40 cu motor de 8 cilindri, 3,8 l; Mercedes 170 V şi 170 D - cu motor Diesel; Ford-Anglia Ten cu motor în 4 cilindri, 1,2 l; Lancia Aprilia cu motor V4, de 1,35 l.

Preţurile variau şi ele. Dacă la începutul secolului un automobil costa între 5 mii şi 7 mii de lei, în perioada apropiată ultimului război mondial, acestea erau de 40 de mii la mana a doua şi 70 de mii, un exemplar nou, însă se putea cumpăra şi pe credit. Salariul unui profesor universitar era în jur de 40 de mii de lei pe lună, însă muncitorii nu aveau acces la acest preţ.
Dimitrie Văsescu, George Constantinescu , Aurel Persu sunt inginerii şi deopotrivă inventatorii cei mai fertili din domeniul auto în România interbelică. (Despre cel din urmă, vă punem la dispoziţie în fişierul sonor un interviu cu unul dintre muzeografii de la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Bucureşti)

Un spaţiu apreciabil al ediţiei de faţă este dedicat membrilor familiei regale a României, promotoare a sportului cu motor(auto şi aviatic), în care apar Regele Carol al II-lea, principele Nicolae i prinţul moştenitor, viitorul rege Mihai I . (Pentru mai multe detalii urmăriţi conţinutul audio al ediţiei)

După cel de-al doilea război mondial, producţia autoturismelor a fost inexistentă până la apariţia autoturismelor Dacia. Totuşi, unele prototipuri şi chiar producţie în serie mică au existat. În anul 1945, ing. Radu Manicatide a realizat în cadrul uzinelor IAR un micro-automobil denumit M.R. tip 1945. Echipat cu motor de motocicletă modificat cu doi cilindri, acesta furniza 11.5 CP la o turatie de 4.000 rpm. Construcţia era tip totul în spate, fără diferenţial. Caroseria era aerodinamică, decapotabilă cu parbrizul rabatabil, nu avea aripi, roţile fiind incluse în interiorul caroseriei. Viteza maximă era de 100 km/h, consumul de benzină fiind de 4,5 l/100 km.

În anul 1946, un grup de ingineri şi tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. şi Malaxa din Bucureşti şi IAR din Brasov, conduşi de ing. Petre Carp, au construit prototipul unui automobil popular denumit Malaxa. Automobilul era echipat cu un motor cu trei cilindri în stea (preluare după motoarele de la avion), cu răcire forţată de aer, 30 CP, şi era construit după soluţia totul în spate. Între plafon şi acoperiş era lăsat un spaţiu pentru canalizarea aerului necesar răcirii motorului. Autoturismul avea 6 locuri şi atingea o viteză de 120 km/h, consumul de benzina fiind de 10 l/100 km.

Contribuţii editoriale : dl. ing. Nicu Dumitrache, muzeograf la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Bucureşti despre creaţia automobilului aerodinamic al lui Aurel Persu. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la adresa : www.romania-actualitati.ro

Puteţi accesa şi descărca fişierul sonor al ediţiei de la adresa : http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4