Nelegiuiţi, tâlhari şi pungaşi. România 1859-1900*

“ ... D-ra Fiţa, 16 ani fiind în relaţiuni amoroase cu un june care a promis că o va lua de consoartă, află că acesta tratează pentru căsătorie cu părinţii d-şoarei Zoe, fiica d-nei Frusina Dobreasca. Ca urmare, Fiţa a tras cu revolverul spre tânărul care o înşelase, însă el reuşeşte să scape. Nu la fel de norocoasă a fost Zoe, pe care a strangulat-o şi apoi i-a tăiat limba...”

Sunt nenumărate cazuri descrise în limbajul epocii, în care crima, tâlhăria sau alte fapte reprobabile, în afara legii au parte de descriere şi comentariu, de critica sau observaţia autorului.

O încercare temerară a unui tânăr istoric de a-l introduce pe cititorul de azi într-o lume mai puţin obişnuită fie şi pentru cei pasionaţi de istoria noastră.

Nivelul de criminalitate din România - Vechiul Regat - a fost în termeni de comparaţie cu ţările Europei apusene mai ridicat: 9,31 la suta de mii de locuitori faţă de 3.1 în Anglia sau 5,5 în Italia. O situaţie mai gravă se regăsea în Rusia şi ţările balcanice.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 12 octombrie 2015:

Crimele au avut o reprezentare numerică mai mare la oraş, însă numărul delictelor a fost aproape egal, la oraş şi la sate. Minorii acuzaţi de fărdelegi au fost de zece ori mai puţin numeroşi decât adulţi, iar femeile acuzate de delicte au reprezentat numai zece la sută din populaţia penitenciară.

Statistica e importantă, însă cu adevărat importantă rămâne starea de fapt. Ca şi în alte ţări limitrofe României cauzele sociale ale criminalităţii au deţinut întâietatea. Populaţie săracă sau foarte săracă, lipsa igienei şi în mod deosebit lipsa educaţiei, analfabetismul fiind pe primul loc.

Foto: Criminali celebri. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Statul român modern a încercat să corecteze în mai multe rânduri starea de infracţionalitate ridicată. Au fost făcute schimbări importante în legislaţie, în regimul deţinerii condamnaţilor, cât şi în sprijinul reeducării acestora, preotul fiind considerat una dintre verigile importante ale procesului.

Trebuie să înţelegem că atât capacitatea forţei de ordine publică, cât şi sistemul represiv se găseau abia la început, experienţa nefiind un atuu indiscutabil. Cu cât forţa publică se dovedea în unele cazuri neputincioasă (abuzuri, management impropriu şi defectuos, corupţie) cu atât curajul infractorilor creştea în progresie cu ingeniozitatea lor.

Foto: Criminali celebri. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat printre altele poliţia. A fost nevoie de mai bine de 40 de ani pentru ca poliţia să devină cu adevărat eficientă şi demnă de numele său.

În acest răstimp, de multe ori poliţia a fost depăşită de tăria şi recurenţa actelor criminale, fie că vorbim de omoruri, fie că vorbim de tâlhării sau furturi, răpiri de copii, ori agresiuni sexuale, escrocherii, furturi, sinucideri.

Foto: Poliţia în urmărirea răufăcătorilor. Satiră. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Au fost consemnate şi vârfuri ale recrudescenţei criminogene în România modernă. După 1865, 1870, 1877-1878 sau în perioada 1888-1889. Desigur că putem face legătura cu crizele şi războiul de independenţă, când efortul general al tânărului stat român era direcţionat către stingerea acestora.

Este de remarcat îndrăzneala, gradul de violenţă şi repetiţia actelor criminale. Un portret-robot al criminalului îl definea pe acesta ca român, cu foarte puţină educaţie, violent, cu părinţi-problemă, vârsta între 22 şi 29 de ani, mediu social sărac.

Foto: Femeia condamnată în închisoare. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Să nu trecem cu vederea nici actele însoţite de violenţă comise în interiorul familiei. De la prunc-ucidere la molestări asupra minorilor sau chiar crime, cele mai multe din pasiune amoroasă sau răzbunare a partenerului.

Bărbaţii-infractori foloseau arma de foc, cuţitul sau pumnul, femeia otrava indeosebi, dar şi revolverul în acţiunile lor criminale.

Închisorile au fost inadecvate scopului destinat cel puţin o jumătate de secol. Amenajate pe locul fostelor mânăstiri secularizate, acestea nu prezentau o garanţie de securitate, defect care a făcut posibile multe evadări. Nici personalul nu a fost bine selecţionat şi pregătit, corupţia fiind o racilă veche în domeniu.

Foto: reflectarea în presa epocii a infracţiunilor. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Criminalii sau infractorii periculoşi se bucurau de o publicitate gratuită în ziarele din epocă. Imaginea lor de răufăcători aducea mulţi bani publicaţiilor, unii dintre răufăcători ajungeau şi personaje de literatură populară scrisă sau orală.

Foto: declivenţa juvenilă în presa vremii. Credit: dr. Gabriel Constantinescu

Percepţia cititorilor de jurnale în care apăreau relatări ale faptelor reprobabile migra de la compătimire atât pentru victime, cât şi pentru atacatori, făptuitori şi până la o condamnare fermă a acestor deviaţii sociale. O altă remarcă necesară aici: pedeapsa cu moartea fusese abolită înainte de revoluţia de la 1848, fiind înlocuită cu termene privative de libertate între câteva zile şi muncă silnică pe viaţă, la ocnă în funcţie de gravitatea delictului.

Minoritarii au produs în afara infracţiunii propriu-zise şi stereotipuri pentru populaţia majoritară: ţiganul hoţ şi criminal, evreul care înşeală, grecul destrăbălat şi violent, bulgarul anarhist.

* “Crime înfiorătoare şi tâlhării îndrăzneţe din a doua jumătate a secolului XIX în România”, editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, 379 pagini.

Contribuţii editoriale: dl. dr. Bogdan Popa, cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” despre valoarea adăugată a familiei Minovici. Un interviu de Mirela Băzăvan

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-

actualitati.ro/Categorii/istorica-55