Necesitatea culturii istorice

O discuţie ce poate ţine de actualitatea imediată. Am încercat să oferim răspunsuri din partea unui istoric şi jurnalist cu experienţă despre formele şi conţinutul a ceea ce mai înseamnă astăzi cultura istorică.

Abordarea cea mai potrivită a constituit-o starea de necesitate în care se găsesşte studiul, cunoaşterea şi popularizarea istoriei. A istoriei naţionale în primul rând şi a istoriei continentului în al doilea rînd.

Una dintre concluzii a fost că obiectul de studiu istorie în raport cu sistemul de educaţie şi învăţământ şi-a pierdut mult din amploarea, distincţia şi utilitatea sa, ca urmare a unei schimbări de gândire forţată de factori politici şi economici.

Cultura generală pare a se găsi într-un stadiu final al existenţei sale ca element determinant al formării educative a tinerilor.

Ştiinţele umaniste îşi menţin tendinţa accentuată de diminuare a importanţei în programa şcolară, „Historia magistra vitae est” devenind cel mai puţin implicat învăţător al vieţii unui om obişnuit.

Desigur, istoria va rămâne ca fundament pentru formarea unei educaţii solide, consistente, însă nu pentru un număr aproape nelimitat de oameni în cadrul unui proces de şcolarizare exemplar. Poate că cel mai evident, mişcarea de globalizare oferă rezultate vizibile în sistemul de educaţie.

În viitorul apropiat, cultura istorică a unui cetăţean, apoi extrapolată la un popor şi o naţiune va avea de suferit prin gradul de superficialitate şi interes arătate. Nu este limpede dacă această mutaţie va surveni şi în cazul popoarelor de mare cultură.

Legătura între cultura istorică a unui popor este strâns legată de viaţa politică prin vocaţia liderilor săi pentru cunoaştere.

Revistele de cultură istorică sunt puţine pe piaţa românească, iar suportul financiar este neînsemnat.

Cetăţenii au posibilitatea alegerii informaţiei de factură istorică din nenumărate surse, însă credibilitatea şi exactitatea surselor rămâne discutabilă în absenţa unei referinţe importante.

Percepţia publicului faţă de studierea sau cunoaşterea istoriei, chiar şi a celei naţionale s-a schimbat. Publicul este obişnuit cu alegeri uşoare a subiectelor, urmăreşte aspecte pozitive şi o lectură mai simplă, mai puţin orientată spre gândire aprofundată.

Adaptarea la noua tehnologie de comunicare pentru cercetători ar putea uşura accesul către un public mai larg, cum de altfel şi cunoaşterea istoriei cel puţin pentru popularizare trebuie să urmărească aceiaşi cale.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 21 martie 2016:

Contribuţii editoriale: Mirela Băzăvan cu o culegere de opinii şi răspunsuri la tema ediţiei realizată pe unele străzi şi bulevarde mai circulate din Bucureşti

Regia de montaj : Alexandru Balaban

Regia de emisie: Raluca Goga şi Izabel Jerdea

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro