„Muncă şi voie bună” sau „Uzinele 23 August” în socialism
Invitată : d-na dr. Adriana Speteanu-Vasiliu, istoric, profesor asociat al Universităţii din Bucureşti
Articol de George Popescu, 04 Decembrie 2017, 20:23
Anii ‘70 au fost cei mai intenşi în raportul acumulare – consum. Investiţiile au urcat până la valoarea de o treime din produsul intern brut (PIB).
Privit cu entuziasm în epocă mai mult sau mai puţin prefăcut, criticat după anii ‘90, acest program de industrializare în ritmuri galopante a schimbat structura economică a ţării şi a produs mutaţii majore în straturile populaţiei.
Şi în această privinţă, părerile specialiştilor şi ale publicului sunt împărţite: unii au considerat perioada cea mai fastă din viaţa lor şi a societăţii, alţii au sancţionat-o ca fiind una din marile greşeli de conducere politică, alimentând negativ următorul deceniu, care s-a dovedit şi greu de parcurs pentru cetăţenii României.
Pe lângă fabricile, uzinele, atelierele şi alte capacităţi industriale de producţie, regimul comunist a păstrat din perioada interbelică şi acele uzine pe care le-au considerat bine dezvoltate şi cu o capacitate mare.
A fost şi cazul uzinelor Malaxa, redenumite „23 August”, după anul 1990, „Faur” până la privatizare.
Tradiţie, personal calificat, un corp de ingineri competent, tehnicieni exersaţi, istorie, poziţie socială recunoscută în ierarhia regimului, avantaje şi privilegii.
În câteva cuvinte aceasta era imaginea mărcii industriale şi deseori supralicitată propagandistic de partidul unic.
În jurul uzinelor „23 August” a fost reconstruită o lume asociată cu locul de muncă prin sprijinirea construcţiei de locuinţe sociale şi şi în regim de vânzare-cumpărare cu plata în rate sau integral, şcoli, grădiniţă şi asistenţă medicală – policlinică şi spital (în acest caz, moştenirea Malaxa a fost notabilă) – activităţi sportive, culturale şi de recuperare fizică.
Vecinătatea celor care lucrau la „23 August” a creat şi un tip de solidaritate care s-a dovedit în unele cazuri salutară pentru angajaţii de-aici.
Desigur, regimul a oferit aceste condiţii mai bune pentru a-i capacita pe angajaţi să lucreze cu mai multă intensitate, planul de producţie fiind deja socotit ca o Biblie pentru partidul unic.
Nicolae Ceauşescu prezenta ori de câte ori avea ocazia celorlalţi angajaţi din România, dar şi oaspeţilor străini uzinele „23 August” ca pe un etalon al organizării politicii industriale, de dezvoltare a ţării.
Tot aici, liderul comunist îşi exercita dreptul de vot, fiind clasificată ca circumscripţia electorală numărul unu din Capitală.
O treime din angajaţi o constituia personalul feminin, covârşitor în sectoarele lucrative cu multă stenicitate, dar în bună măsură şi compartimentul tehnic ori de cercetare.
Programul de lucru era aproape continuu, în trei schimburi, cu pauză duminica, însă în anii 80 după introducerea raţionalizărilor şi mărirea producţiei planificate, regimul de lucru devenise neîntrerupt.
Uzinele „23 August” au avut comenzi în aproape toată perioada sa de funcţionare, şomajul fiind o variantă aproape necunoscută, dinainte de război şi până la căderea regimului comunist.
Angajaţii beneficiau de echipament de protecţie, mese subvenţionate la cantină, linii de transport urban dedicate, bilete pentru concedii de odihnă în ţară sau de tratament medical şi balnear, de asemenea subvenţionate, ajutoare pentru copii sau pentru cei aflaţi în situaţii deosebite.
Poate că cel mai râvnit privilegiu a fost acordarea unei locunţe sociale cu chirie subvenţionată, obligaţiile fiind minime.
Despre celelalte atribute ale muncii în socialism puteţi afla de la invitata ediţiei şi de la martorii intervievaţi care apar în corpul emisiunii.
Timpul limitat ne-a împiedicat să facem o radiografie suficient de cuprinzătoare, astfel că subiectul poate rămâne deschis.
Contribuţii editoriale : inginerii: dl. Victor Ion Marcu, dl. Cătălin Ionescu şi
d-na Teodora Dumitrescu.
Tehnicienii : dl. Iulian Popescu şi dl. Gheorghe Tache.
Interviuri realizate de Mirela Băzăvan.
AUDIO, Istorica – ediţia din 4 decembrie 2017 (integrală: 33’ 25’’)
Regia de montaj : Cătălina Popescu şi Florina Neda.
Regia de emisie : Claudia Buzică şi Victor Mihăescu.
Galerie foto:
Uzinele Malaxa, perioada interbelică. Credit: life.com
Carpatia Express cu locomotiva CFR 150.216 02 construită atât la reşiţa, cât şi la Bucureşti. Credit: http://bda-train-blog.blogspot.ro
Automotor fabricat după război la uzinele "23 August". Credit :http://altmarius.ning.com
O producţie Malaxa 1943, în exploatarea CFR. Credit : http://altmarius.ning.com
Muncitori de la uzinele Malaxa, anul 1946. Credit : life.com
Malaxa 1940. Credit : historia.ro
Secţia Cazangerie. Anii 1950-1955. Credit :http://altmarius.ning.com
O nouă comandă. Anul 1970. Credit : http://fototeca.iiccr.ro Cota : 237/1970
Nicolae Ceauşescu în vizită la uzinele "23 August". Credit : manager.ro
LDH (locomotiva diesel hidraulică) producţie uzinele "23 August". Credit: https://hiveminer.com
Sigla uzinelor. Credit : http://www.timisoarastiri.ro
Parcul "23 August". Credit : https://dunedenisip.wordpress.com
Uzinele "23 August", astăzi. Credit : capital.ro
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualităţi.ro
