Mihail Kogălniceanu - 200 de ani de la naştere

Invitat: dl. prof. dr. Cătălin Turliuc - Universitatea "Alexandru I. Cuza", Iaşi

Articol de George Popescu, 20 Februarie 2017, 22:16

Un om providenţial dintr-o generaţie la fel de providenţială.

Născut dintr-o familie de boieri moldoveni, pe linia paternă - urmele ne conduc în vremea domniei Mavrocordaţilor, când stră-bunicul său a semnat decretul care-i elibera din şerbie pe ţărani – iar pe legătura mamei, ajungem la Cetatea Albă (Akerman, Basarabia, azi Ucraina).

Educat în Moldova, apoi în Franţa şi Germania unde primeşte şi atenţia deosebită a unor iluştri profesori, Kogălniceanu ajunge secretar al domnitorului Moldovei, Mihai Ghica.

Polivalent, enciclopedist, Kogălniceanu îşi construieşte o temeinică cultură generală care-l va ajuta foarte mult să străbată căile către ascensiunea politică până la demnitatea de prim-ministru (11 octombrie 1863 – 26 ianuarie 1865)

Dar înainte de aceasta, este gazetar, istoric, profesor, literat. Elaborează o istorie a moldovenilor, muntenilor şi românilor transivăneni pe care o publică în limba franceză la Berlin.

Conduce şi încurajează repertoriul dramatrgiei româneşti la teatrul naţional din Iaşi.

Editează reviste pentru emanciparea oamenilor de rând, sprijină prin propriul proiect de lege acceptat de domnitor eliberarea din robie a ţiganilor, militează pentru diversitate şi egalitate de şanse, este apropiat cercurilor revoluţionare din Franţa, apaţine de loji masonice împreună cu prietenii săi, Cuza, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac şi alţii.

Este supravegheat şi chiar urmărit pentru activitatea sa considerată împotriva stăpânirii.

Este cel care a pus pe hârtie dorinţele „Partidei Moldovei”, gruparea care a pregătit schimbarea de la 1848. După insusccesul acţiunii este nevoit să se refugieze o vreme în străinătate.

După iertarea paşoptiştilor, în 1857 este ales deputat de Dorohoi, în Divanul Moldovei – o formă de parlamentarism – unde ideile sale şi faptele îl consacră ca un unionist desăvârşit.

Actul Unirii, concepţia politică, conţinutul, cât şi acţiunile alături de ceilalţi 300 de oameni cu fervoare patriotică şi învăţaţi pot fi trecute în dreptul numelui său.

Chiar dacă este mâna dreaptă a domnitorului Principatelor Unite Române, viitoarea Românie, Kogălniceanu continuă să predea şi la Academia Mihăileană, ca profesor de istorie.

Activitatea politică şi implicarea sa în crearea primelor instituţii ale tânărului stat român modern îi ocupă timpul aproape integral, neglijându-şi chiar şi familia.

Kogălniceanu este autorul proiectului de lege ce seculariza averile mânăstireşti (ale Bisericii greceşti, dar şi ortodoxe române) cap de pod pentru derularea actului împroprietăririi, în ciuda unei dârze rezistenţe a proprietarilor de pământ, respectiv, partida conservatoare.

Tot Kogălniceanu este cel pus la zid după ce anunţă decretul domnesc al lui Cuza privind suspendarea Parlamentului – lovitura de stat de la 2 mai 1864.

Relaţiile sale cu prietenii şi fraţii de credinţă se răcesc, iar cu domnitorul abia dacă se mai salută.

Nu participă la actul de abdicare forţată al domnitorului, nici nu este văzut bine de noul prinţ – Carol I – în primii ani de după 1866, însă capacitatea sa de previziune, ideile şi uşurinţa înfăptuirii îl readuc în componenţe guvernamentale diferite după culoarea politică.

Ca ministru de externe, Kogălniceanu este cel care redactează şi citeşte declaraţia de independenţă de stat a României în Parlament.

Tot el este cel care prezintă punctul de vedere al guvernului şi principelui Carol I în faţa reprezentanţilor Marilor Puteri Europene cu ocazia Congresului de pace de la Berlin, 1878.

Din păcate, la vârsta de 74 de ani, în 1891 se stinge din viaţă pe un pat de operaţie din Paris, Franţa. Este înhumat la cimitirul „Eternitatea” din oraşul natal, Iaşi.

Dicţionar : MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. Credit : dexonline.ro

AUDIO : emisiunea "Istorica", ediţia din 20 februarie 2017:

Contribuţii editoriale : dl. dr. Cornel Ilie, dir. adj. al Muzeului Naţional de Istorie a României despre acţiunile diplomatice ale agentului nostru de la Constantinopol, Costache Negri. Un interviu de Mirela Băzăvan

Regia de montaj : Alexandru Balaban

Regia de emisie : Raluca Goga şi Victor Mihăescu

Galerie foto :

Părintele său, Ilie Kogălniceanu. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

Mama sa, Catinca Stavila. . Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

Mihail Kogălniceanu în anii de tinereţe, în uniformă de juncher. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

Universitatea Humboldt din Berlin, locul unde şi-a desăvârşit studiile. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

fragment din basorelieful ce reprezintă scena adoptării legii pentru reforma agrară. Pe frontispiciul Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi. Credit: http://romaniancoins.org/iasi/html/universitatestatui.html

publicaţie editată de Mihail Kogălniceanu. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu