„Măsuri active ale KGB-GRU împotriva României socialiste”

Imaginea României de stat „rebel” în cadrul comunităţii statelor socialiste a fost una reală. Documentele de arhivă o arată în toate formele sale de exprimare.

Teza lansată de sovietici, lansată şi întreţinută metodic şi consecvent, aceea că România ar fi fost calul troian al Moscovei în sistemul relaţiilor internaţionale a fost atât de bine construită şi distribuită în spaţiul occidental, încât şi la mulţi ani după destrămarea sistemului lagărului socialist mai prindea crezare nu numai acolo unde fusese difuzată, ci şi chiar în România.

Autorităţile care reprezentau regimul de la Bucureşti au încercat să prezinte România ca pe o ţară cu potenţial, cu un curs de dezvoltare de la statutul agrar la cel industrial, în mare nevoie de capitaluri financiare şi de tehnologie cu o linie politică mai apropiată mişcării de nealiniere, decât aparţinătoare regimului sovietic, mai naţională decât internaţionalistă, mai apropiată tradiţiilor şi culturii sale, decât unui model străin, importat.

Însăşi „Declaraţia de independenţă a PMR” din aprilie 1964 se constituia în teza oficială a partidului unic de interpretare particulară a lumii socialiste şi gradelor de independenţă faţă de Moscova.

România prin poziţia, acţiunile şi direcţia ordonate de această nouă politică putea constitui cel puţin din 1964 şi până în 1980 un real pericol la adresa supravieţuirii lagărului socialist, implicit la subminarea puterii şi autorităţii URSS ca supra-putere în disputele din cadrul Războiului Rece.

Abia după publicarea a două volume de documente într-o ediţie critică a istoricului american Larry Watts s-a putut înţelege şi recunoaşte în parte că România a fost cel puţin pentru un deceniu un jucător între Marile Puteri care a beneficiat de toate avantajele şi riscurile unei astfel de poziţionări.

Tocmai aici s-a aflat motivul pentru care URSS nu numai că nu tolerau nici o altă atitudine din partea aliaţilor săi, dar erau hotărâte să pedepsească orice deviere de la cursul oficial.

Scopul aplicării măsurilor active, aşa cum au fost denumite atât de liderii sovietici, cât de instituţiile răspunzătoare – KGB şi GRU – a fost de a pulveriza orice acţiune politică, mişcare sau declaraţie a Bucureştiului care se interferau sau erau antagonice cu interesele sovietice. Planurile de aplicare a măsurilor active mergeau până la înlocuirea liderilor români şi readucerea ţării pe orbita sovietică.

De curând aflăm că un cercetător de la noi s-a încumetat la o analiză elaborată pe bază de documente de arhivă şi mai puţin pe surse memorialistice, pedalând pe o abordare multidisciplinară a subiectului.

Volumul a apărut la prestigioasa editură Militară, numără peste 500 de pagini şi a fost realizat de dl. dr. Mircea Stan.

Este o lectură solicitantă fiindcă contextualizarea relaţiilor dintre marile Puteri – delimitarea sferelor de influenţă şi activitatea serviciilor secrete în state terţe porneşte de la pacea westfaliană şi până la evenimente perioadei dedicate cercetării: 1964-1989.

Autorul, respectiv invitatul ediţiei a identificat cel puţin 18 tehnici şi măsuri ale KGB-GRU îndreptate împotriva României pentru contracararea până la anihilare a principalelor acţiuni politice ale României în relaţiile internaţionale.

De la ONU şi organizaţiile sale conexe specializate şi până la particularităţile relaţiilor bilaterale ale României cu state occidentale, dar şi din celelalte continente.

Această operaţiune de defăimare şi izolare a României a avut iniţial insucces, însă cu timpul, odată realizate câteva breşe, au apărut şi câştigurile, culminând cu răsturnarea guvernului de la Bucureşti şi executarea cuplului prezidenţial.

Un rol important în sprijinul apărării de măsurile active l-a avut unitatea 110 antikgb, componentă conspirată a serviciilor de informaţii româneşti sau mai cunoscută ca Securitatea.

Spre deosebire de colegii cehoslovaci, cei autohtoni au scăpat cu viaţă în timpul evenimentelor din Decembrie. Serviciul cehoslovac nu a fost atât de norocos, membri săi fiind printre primii din cei căutaţi după 21 august 1968.

Chiar dacă raportul de forţe de mobilizare, logistică, tehnică şi financiară a fost disproporţionat în defavoarea părţii româneşti, membrii serviciului de informaţii şi contrainformaţii pentru ţările socialiste a reuşit să conserve mare parte din puterea regimului până aproape de final.

E de subliniat că dacă Securitatea Română cu componentele sale de spionaj şi contra-spionaj n-a beneficiat de relaţii cu omologii lor din Pactul de la Varşovia, tot astfel trebuie să subliniem şi situaţia în care s-au găsit liderii români că au avut de întâmpinat opoziţia politică făţişă a partenerilor din Blocul de Est împotriva Bucureştiului.

Acesta a fost o parte din preţul plătit de România pentru pretenţia afişată de a-şi conduce singură afacerile, fără influenţă şi amestec politic străine.

În cuprinsul fişierului audio în varianta integrală găsiţi mai multe situaţii şi argumente prezentate de invitatul ediţiei pe marginea subiectului anunţat.

Contribuţii editoriale: dl. prof. univ. dr. Dumitru Preda, istoric al relaţiilor internaţionale, fost ambasador şi director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu cu câteva sublinieri asupra volumului. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 25 iulie 2022 (integral)

Interviu integral cu dl. prof. univ. dr. Dumitru Preda. Realizator: Mirela Băzăvan:

Regia de montaj: Alina Iaurum şi Florina Neda

Regia de montaj: Denisa Colţea şi Oana Popescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro