„Mărăşeşti 1917”

Mackensen* : „Pe mine m-a bătut la Mărăşeşti armata română, care a înviat ca o pasăre Phoenix, şi care a speriat armata germană!”

Ce este mai impunător ca o recunoaştere explicită din partea adversarului după o astfel de încercare ?

La Mărăşeşti, conflictul sau încleştarea armată a ţinut 28 de zile din care 15 au fost efectiv de luptă. Ceea ce nu înseamnă că pericolul a fost mai redus în zilele cu relativă acalmie. Bătălia a avut după opinia majorităţii istoricilor militari trei etape distincte.

O luptă de poziţii, în care pregătirea genistică a terenului a avut o mare însemnătate. De la tranşee şi până la tirul artileriei cu piese de toate calibrele avute la dispoziţie.

Rapoartele germane de front au fost îngrijorătoare: “Nu sunt români, sunt negri ca dracii şi viteji ! N-au nici o haină pe ei ! Sunt şi în pielea goală ! Sau în cămăşi. Şi la baionetă nu putem să rezistăm !”

In vara anului 1917, germanii şi-au propus scoaterea României din război printr-un atac declanşat în sudul Moldovei.

Planul prevedea ca forţele germane, conduse de generalul Mackensen, să atace în zona Nămoloasa, unde urmărea executarea loviturii principale asupra armatelor române.

Românii au plănuit să declanşeze o ofensivă pe frontul de la Nămoloasa, în dimineaţa zilei de 13/26 iulie 1917.

Câteva date tehnice :

lungimea frontului, aproximativ 35 km;

forţele care s-au opus în timpul luptelor au fost semnificative: pe de o parte, Armata IV rusă – compusă 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 de baterii şi Armata I română alcătuită din şase divizii, printre care una de cavalerie, trei brigăzi, Grupul de artilerie grea, Grupul II aeronautic;

de partea Puterilor Centrale, Armata IX germană (condusă de general de infanterie Johannes von Eben) cu 174 de batalioane, 16 de escadroane, 150 de baterii, trei escadrile, o companie de ciclişti.

Inamicul realiza un raport de forţe de 1,2/1 la infanterie, 1,3/1 la cavalerie şi 2,7/1 la baterii de artilerie. Deşi ocupa un front de 75 km între sud Nămoloasa şi Valea Sării, Armata 9 germană trecea la ofensivă într-o fâşie de 35 km, între Bilieşti şi sud Şerbeşti, sectorul de rupere având o dezvoltare frontală de 12 km. Aici ea a concentrat 45 de batalioane şi 516 guri de foc faţă de 12 batalioane şi 72 de tunuri, cât avea Divizia 34 infanterie rusă.

În ziua de 30 iulie / 12 august 1917, a avut loc bătălia de la Panciu, trupele germane făcând efortul principal în acest sector.

Marile unităţi ale Corpului 8 armată rus, atacate în forţă, s-au retras circa 6 km, punând în pericol flancul drept al Corpului 5 armată român. În faţa acestei situaţii, generalul Ragoza a dispus retragerea marilor unităţi române pe linia noului front de apărare organizat de trupele ruse, ceea ce implica, între altele, şi cedarea localităţii Mărăşeşti.

Generalul Grigorescu s-a opus vehement acestei idei, argumentând că aliniamentul organizat de trupele române nu trebuia părăsit în nici un caz.

Noua criză de comandament a fost rezolvată de această dată prin demiterea generalului Ragoza de la comanda Grupului de armate româno-rus, funcţie preluată de generalul Eremia Grigorescu.

În acelaşi timp, o parte din sectorul marilor unităţi ruse a fost preluat de diviziile 13,14 şi 10 române.

La 6/19 august 1917, Grupul de atac german condus de gen. von Morgen (format din 5 divizii de infanterie) a lovitul frontul dintre Panciu şi Mărăşeşti apărat de români. Cea mai intensă bătălie s-a dus în arealul pădurii Răzoare pentru cota 100, care domina zona şi asigura controlul ultimei terase spre Siret. Aici s-a remarcat compania de mitraliere condusă de Grigore Ignat. Rezistenţă românească până la ultimul om.

Pierderi : Armata I română - 27.410 oameni sau 16% din efectivul trupelor române la începutul luptelor (5.125 de morţi, 9.818 de dispăruţi şi 12.467 de răniţi.)

Armata IV rusă - 25.650 de oameni – (7.083 de morţi, 10.400 de răniţi şi 8.167 de dispăruţi).

Armata IX germană : între 60.000-65.000 de oameni morţi, răniţi şi dispăruţi.

Regimentul 32 „Mircea” a făcut istorie la Mărăşeşti. Contraatacurile hotărâte ale "cămășilor albe" din Regimentul 32 Infanterie au stârnit nedumerirea comandanților germani, care nu își explicau cum de românii mai aveau puterea de a contraataca deși erau bombardați zi și noapte.

În seara zilei de 19 august germanii vor relua și mai îndârjiți ofensiva, atacând cu Corpul 1 de Armata spre Mărășești și cu Corpul 18 de Rezerva pe direcția Panciu – Muncelul Mic, lovitura principală fiind dată în sectorul cuprins între localitatea Mărășești și pădurea Răzoare.

"Cămășile albe" își vor face datoria, executând la rândul lor rapide contraatacuri la baionetă ce au avut ca efect scăderea moralului în rândul inamicului. Eroismul ostașilor români din acest regiment în toate aceste lupte avea să fie cunoscut în toată lumea, pentru acesta numeroși soldați ai regimentului au fost decorați de însuși Regele Ferdinand cu Ordinul „Mihai Viteazul” .

*Anton Ludwig August von Mackensen, feldmareşal german (1849 – 1945) guvernator militar al României şi comandant al trupelor Puterilor Centrale din Europa de Sud-Est

AUDIO, „Istorica”, ediţia din 31 iulie 2017

Regia de montaj : Carmen Idiriceanu

Regia de emisie : Victor Mihăescu şi Mariana Băjenaru

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro