„Licenţe străine şi mărci autohtone (1946-1989)”

Cursa pentru recuperarea diferenţelor economice dintre ţările lagărului comunist şi statele dezvoltate din Apusul Europei şi Statele Unite s-a amplificat după primii ani de la încheierea războiului.

Economia românească continua să depindă de producţia agricolă şi exploatarea resurselor naturale şi după război. Trecerea de la economia de război la cea de pace a durat ceva mai mult.

S-au adăugat, distrugerile provocate de conflagraţia mondială, de ravagiile secetei în doi ani consecutivi, cel mai pregnant în Moldova, de plata datoriilor de război, de lipsa mâinii de lucru calificate şi nu cea din urmă, de ocupaţia sovietică.

Modelul economic importat din URSS axat pe dezvoltarea industriei grele şi a construcţiilor de maşini a avut în mare parte rezultate negative pentru fondul de consum, însă a constituit un obiectiv ce trebuia atins în primele decenii ale secolului şi nu după jumătatea acestuia.

În prima decadă după război, România a beneficiat foarte puţin de tehnologie şi inovaţie. Sovieticii au livrat în general echipamente uzate moral şi învechite fizic, ei înşişi ducând lipsă de o tehnologie avansată comparabilă cu foştii aliaţi din timpul războiului.

Desprinderea sau distanţarea României de Moscova a început după dispariţia lui Stalin, primele contacte economice cu Occidentul fiind semnalate după 1956.

România avea nevoie de o bază industrială serioasă pentru a-şi coordona dezvoltarea economică, pentru a încerca să producă valoare adăugată şi să câştige pieţe de desfacere pentru îmbunătăţirea balanţei de plăţi.

Condiţiile au fost dificile. Cu toate acestea, în treizeci de ani, România se aliniase cel puţin în rândul statelor spre mediu dezvoltate, sumele cheltuite, eforturile ca şi riscurile fiind colosale.

S-ar putea spune că dezvoltarea economiei româneşti s-a făcut în salturi lungi şi costisitoare.

Până la apariţia institutelor de cercetare şi a unei forţe de muncă real calificată au trecut mulţi ani de experimente, încercări şi eşecuri.

Calea urmată de liderii partidului unic s-a îndreptat către cumpărarea de licenţe şi mărci pentru piaţa românească cu condiţia producerii a produselor respective în România.

Din această perspectivă produsele româneşti realizate după licenţe străine au fost mai ieftine, însă nu neapărat la fel de competitive cu cele originale. Diferenţa a constat în costurile forţei de muncă, destul de ieftină în România.

Tractoare, camioane, autoturisme, locomotive, electrotehnice şi electronice de consum, motoare electrice, rulmenţi, componente ale industriei pe orizontală, utilaj petrolier, de transport fluvial şi maritim, aeronave, vagoane de marfă şi pasageri şi altele au fost produse licenţiate şi asimilate, producerea lor în ţară, urmând nu de puţine ori calea exportului pe diverse pieţe din lume.

În ediţia de faţă am putut cuprinde în discuţia cu invitatul nostru numai o parte din cercetarea laborioasă privind licenţele de fabricaţie a produselor realizate în România.

Cele mai multe se regăsesc în volumul „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)”

Contribuţii editoriale: dl. ing. Eugen Georgescu despre locomotive, performanţe şi Electroputere Craiova. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: „Istorica” , ediţia din 10 iunie 2019 (integral: 35’ 29’’)

Regia de montaj: Carmen Idriceanu şi Alina Iaurum

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Lucian Flencheş

Foto:

Fotografiile de mai sus sunt reproduse cu permisiunea auorului volumului menţionat, dl. dr. Petre Opriş.

>

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.roşi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.