„La 30 de ani de... căutări” (II)

Identificarea autorilor crimelor din decembrie 1989, a celor care au ordonat deschiderea focului este partea cea mai dificilă a instrumentării dosarului „Revoluţia Română din Decembrie 1989”.

De cunoaşterea acestora depinde restituirea unui adevăr juridic cu tot ceea ce implică acesta.

În răstimpul celor trei decenii de la producerea evenimentelor din decembrie 1989, istoricii au căutat cu febrilitate să reconstituie fapte şi acţiuni, întâmplări, evoluţii şi contexte. Politice, diplomatice, militare şi secrete.

În linii generale, avem un tablou al evenimentelor din decembrie 1989, dar nu complet. Lipsesc încă piese importante care divid până şi comunitatea istoricilor de la noi în cei care preferă să vorbească exclusiv de o revoluţie, ceilalţi de o lovitură de stat.

Lászlo Tőkes a fost persoana în jurul căruia s-a constituit şi construit primul nucleu revoluţionar la Timişoara.

Ion Iliescu şi grupul său a constituit grupul de putere de la Bucureşti care a proclamat victoria şi a consfinţit căderea regimului totalitar de stânga.

Rezumând, grupul Iliescu, grupul Verdeţ, grupul revoluţionarilor, grupul disidenţilor şi opozanţilor au fost cei care au făcut parte din acest tablou la 22 decembrie 1989, după ora 12 şi 8 minute.

Aceste grupuri n-ar fi putut apărea şi activa dacă armata, comanda militară n-ar fi întors spatele comandantului său suprem, Nicolae Ceauşescu.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu rămâne cel care a întors armata împotriva conducerii statului totalitar, convingându-i şi pe ceilalţi camarazi apropiaţi de necesitatea schimbării. În ciuda supoziţiilor de mai târziu prin care comanda militară avea proiectată menţinerea la putere pentru cel puţin doi ani care ar fi făcut tranziţia către puterea civilă, e indiscutabil faptul că Ion Iliescu a devenit în scurt timp, neoficial, nu numai liderul României, ci şi comandantul suprem al Armatei Române.

Alţi istorici privesc reuşita grupului Iliescu ca victoria aripii gorbacioviste din partidul unic şi dintr-o mare parte a societăţii. În primele două zile, socialismul părea câştigător. Socialismul reformat, socialismul cu o şi mai vizibilă faţă umană.

Numai că din rândul grupului de putere care-şi clamase victoria , alţii doreau reforme substanţiale. Pluripartidism, alegeri libere, drepturi şi libertăţi individuale extinse, îmbrăţişarea cauzei occidentale.

Nu se cunosc încă detaliile, dedesubturile discuţiilor şi acţiunile diplomatice ale factorilor externi în ceea ce priveşte România, eliberată de regimul Ceauşescu.

La fel cum nu se cunoaşte numărul, originea şi individualizarea celor care au fost numiţi terorişti şi a locului sau locurilor de unde primeau ordine şi pe emitenţii acestor ordine.

Istoricii arată înspre serviciul de informaţii al Armatei Române, ca fiind posibilul autor al provocărilor, diversiunii şi victimelor – cel puţin o parte – evenimentelor de după 22 decembrie 1989.

Invitaţii ediţiei sunt de acord într-o mare măsură că atât grupul care a preluat puterea după fuga lui Nicolae Ceauşescu, cât şi milioanele de oameni ieşiţi în stadă nu prea aveau cunoştinţe despre funcţionarea democraţiei de tip occidental în România, iar aşteptările au fost supralicitate sau aşteptările au fost prea mari.

Următoarele şase luni, poate chiar mai mult, până la adoptarea unei noi Constituţii – 8 decembrie 1991, România s-a găsit într-o cumpănă a existenţei sale, luptele pentru putere devenind foarte violente, scăderea performanţei economice fiind evidentă, iar integritatea teritorială fiind la un pas de dezmembrare.

Ce s-a câştigat prin actul politic şi social din decembrie 1989 ? Ce s-a pierdut din avantajele de ţară ale României după 1990 sunt şi acestea sintetizate de invitaţii ediţiei.

Contribuţii editoriale: gen. Victor Atanasie Stănculescu † despre rolul întâlnirii de la Malta şi serviciile secrete în desfăşurarea evenimentelor din România la emisiunea „Marius Tucă Show” din 23 februarie 2004.

prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, vice-preşedinte al CFSN despre liniile politice directoare ale României democratice. Secvenţă apărută în documentarul „Videogramele unei revoluţii. Regia: Andrei Ujică şi Harun Farocki.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 23 decembrie 2019 (integral: 48' 12'')

Regia de montaj: Cătălina Popescu şi Elena Batală

Regia de emisie: Ileana Băjenaru şi Victor Mihăescu

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.