„În preajma lui 23 august 1944”, partea I

În ciuda a două momente de rezistenţă eroică pe frontul din Moldova – referinţă la bătălia de la Târgu Frumos, în două rânduri – când colaborarea româno-germană a oprit înaintarea sovieticilor pe un aliniament solid, Berlinul hotărăşte deplasarea experimentatelor divizii de tancuri pe frontul bieloruso-polon pentru a bloca înaintarea spre capitala Germaniei.

La acestea s-au mai adăugat şi schimbările liniei frontului cu un război de contraofensivă a Armatei Roşii, ce deţinea iniţiativa strategică. Intensificarea bombardamentelor anglo-americane asupra României, cu ţinte militare şi civile au pus la grea încercare guvernarea Ion Antonescu. Acţiunile combinate ale Aliaţilor converg către o ieşire forţată a României din război de partea Axei.

Concomitent, în culise de desfăşurauîncă din 1943, negocieri de armistiţiu prin canale diplomatice deschise la Cairo şi Ankara, între opoziţia politică şi anglo-americani, dar şi la Stockholm, între guvern şi partea sovietică, prin reprezentantul frederic Nanu şi Alexandra kolontai, emisarul Moscovei.

Negocierile de la Cairo şi Ankara au susţinut o campanie de înşelare a Germaniei şi principalului său aliat în Răsărit pentru a menţine şansele unei debarcări de succes în Normandia.

Mai bine poziţionată în tentativa de realizare a unui armistiţiu în România şi Coaliţia Naţiunilor Unite a fost filiera suedeză, sovieticii creditând pe mareşalul Antonescu pentru condiţii, dintre care trei au fost imperioase din partea Conducătorului Statului: un răgaz de două săptămâni pentru a-i convinge pe germani să se retragă dincolo de Carpaţi, în Transilvania; delimitarea unui culoar de trecere a Armatei Roşii prin nordul României şi adoptarea unui statut de neutralitate ori de participare la război de partea Aliaţilor, după caz.

Inconvenientele sau mai bine spus pierderile noastre se regăseau pe hartă teritorială, chiar dacă armistiţiul ar fi fost semnat de guvernul în funcţiune până la 23 august: restabilirea frontierei cu URSS la forma în care se găsea la 22 iunie 1941. O cerinţă a Moscovei acceptată fără echivoc de principalii săi aliaţi Marea Britanie şi SUA, încă din decembrie 1941 şi repetată la conferinţa de la Teheran, 1943.

Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care nu s-au găsit puncte de convergenţă între acţiunile de tatonare întreprinse de opoziţia politică şi guvern.

Mai trebuie amintit aici – unul dintre invitaţi insistă în această parte a analizei – şi comportamentul unor generali din Armata Română care de facto, au sabotat ordinele de campanie ale mareşalului Antonescu, cooperând cu Palatul.

După cum aţi constatat şi din audiţia ediţiei trecute, opoziţia politică la solicitarea Palatului a avut mai multe întâlniri secrete pentru răsturnarea guvernului Antonescu, anunţarea unui armistiţiu şi ieşirea din războiul alături de ţările Axei.

Punctele divergente, iniţiativele de negociere separată, concurenţa şi jocul politic la mai multe capete au dăunat capacităţii de influenţare şi negociere ale României, pe de-o parte consolidând neîncrederea germanilor, pe de altă parte, făcându-i pe Aliaţi să-şi piardă încrederea în elitele de la Bucureşti.

În orice decizie politică cu efecte capitale, cei care conduc trebuie să ia în considerare într-o proporţie mult mai mare efectele pe termen mediu şi lung produse de astfel de alegeri, ţării pe care o conduc, chiar şi vremelnic.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 19 august 2024, partea I

Partea a doua, luni 26 august 2024, de la ora 21.05

Regia de montaj: Alina Iaurum şi Florina Neda

Regia de emisie: Nicoleta Rotar și Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.05 – 02.30.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro