Frontul invizibil şi Războiul Rece

În ciuda rocadei la vârful puterii şi a speranţelor puse de sovietici - anul 1965 - Nicolae Ceauşescu continuă acţiunile de distanţare faţă de "Centru", atât în plan politic, cât şi în domeniul serviciilor de informaţii.

Semnalul e dat în vara aceluiaşi an, când va cere cadrelor din Armată şi din serviciile de informaţii să înceteze orice colaborare cu omologii sovietici.

Noul lider oferă prioritate serviciilor de informaţii, care se vor bucura de investiţii pentru înzestrare şi componenţă. Mai puţini, însă mai buni, recrutaţi din medii universitare, cu o pregătire umanistică , tendinţă ce va continua până în anul 1978.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 15 iulie 2013:

După dezertarea lui Ioan Mihai Pacepa, serviciile intră pe o curbă accelerat descendentă în privinţa calităţii personalului, acesta având bazinul de recrutare în medii muncitoreşti şi sigure pentru partidul unic.

Praga – 1968 a fost anticipată de serviciile româneşti de informaţii cu ceva timp înainte pe un canal polonez. Şeful statului de atunci nu a crezut în iminenţa intervenţiei militare, intervenţie care cuprindea într-un plan mai larg, în afara Cehoslovaciei şi România , ş-apoi Iugoslavia.

După verificări suplimentare, informaţiile s-au dovedit reale şi au permis construirea unei poziţii politice externe, apreciate de statele apusene şi unele ţări socialiste neintervenţioniste.

Demantelarea reţelelor sovietice de spionaj din România a fost unul dintre obiectivele principale ale românilor, o foarte laborioasă şi costisitoare operaţiune, care însă nu a fost încheiată cu succes, nici până în anul sfârşitului regimului, 1989.

Acest scop politic a fost motivul care a dus la apariţia unităţii anti-KGB, ale cărei rezultate a constat în deconspirarea multor legături ale sovieticilor cu români plasaţi în posturi cheie, în structuri politice şi militare.

Anul 1978 a fost un an de vârf pentru Ceauşescu pe agenda externă.

A primit toate elogiile şi suportul statele apusene în frunte cu SUA, dar a fost şi anul când generalul Pacepa a dezertat către Occident.

Conform unor informaţii recent declasificate din arhivele serviciilor americane de informaţii, Pacepa a fost un agent sovietic care a montat o dezinformare masivă împotriva României şi regimului personal al lui Ceauşescu.

Odată cu Pacepa "au căzut" şi câteva piese importante ale agenţilor externi români, însă prejudiciul imens a fost suportat de Ceauşescu, însuşi.

După venirea la putere în URSS a lui Mihail Gorbaciov şi a declanşării procesului de reforme, presiunea pe România cunoaşte niveluri foarte înalte, cu accente transparente la adresa lui Ceauşescu de a preda frâiele conducerii unor oameni mai tineri, dispuşi spre o înţelegere cu noua conducere sovietică şi păstrarea influenţei URSS în cadrul Blocului de Est.

Decembrie 1989 a fost vârful colaborării URSS şi aliaţilor săi în materie de informaţii secrete şi spionaj, diversiune şi dezinformare – în opinia invitaţilor – colaborare dusă împotriva României..

Tot atunci a fost şi sfârşitul regimului şi al soţilor Ceauşescu.

Amestecul sau asistenţa dată de serviciile ţărilor vecine a condus la înregistrarea de victime în rândul demonstranţilor. Invitaţii au şi în acest caz o opinie bazată pe documente din arhive recent declasificate.

Contribuţii editoriale : dl. Petre Mihai Băcanu, jurnalist, editor şi disident despre acţiunile grupului său îndreptate împotriva regimului comunist. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro