„Filmul istoric românesc”

Filmul istoric este o reprezentare a trecutului. Prin film se evocă un trecut, care este umanizat prin transformarea personajelor trecute în fiinţe umane cu trăiri şi sentimente.

Creaţia înseamnă actualizare, evocare la timpul prezent, aducerea în actualitate a unor evenimente, personaje, fapte istorice. Se face legătura între un trecut evocat, al personajelor din film şi un prezent trăit, al privitorului.

Imaginea ca şi filmul este o sursă istorică importantă, este o mărturie despre un eveniment sau personaj istoric şi transmite un anumit mesaj într-un anumit context.

Filmul este şi mijloc de comunicare, de transfer al unor informaţii, de povestire a unui concept sau a unei idei, pentru că printr-o imagine se pot transmite şi sugera mult mai multe decât prin simple cuvinte.

Filmul istoric, ca o categorie cinematografică, presupune un număr mare de personaje, frecvenţa planurilor-ansamblu, exteriorizarea conflictului, abordarea unor teme legate de momentele importante ale unei naţiuni (de exemplu: naşterea unei naţiunii, unificarea unei naţiunii, independenţa, mişcări sociale şi naţionale importante etc.), evocarea unor personalităţi ilustre ale istoriei.

Cea mai mare provocare pentru un film istoric este aceea a acurateţei istorice. Întrucât este un act de interpretare, nu se poate garanta că reconstituirea trecutului a fost făcută dintr-o perspectivă obiectivă sau că punctul de vedere al regizorului/scenaristului este cel mai bun.

În filmul istoric românesc realizat în perioada regimului de până în 1989, se poate vorbi doar într-o măsură redusă de acurateţe istorică. Totul este subordonat realităţii politice a momentului, chiar dacă destule producţii de lung metraj au beneficiat de consultanţi istorici onorabili.

De aceea, evaluarea unui film istoric realizat în România comunistă trebuie să ţină cont de felul cum ideologia şi direcţiile partidului se reflectă în creaţia artistică.

Filmul istoric a fost un mijloc eficient de propagandă şi de manipulare a populaţiei prin intermediul imaginii, prin intermediul unei istorii modificate pentru a corespunde ideologiei.

Anii '60-'70 au reprezentat apogeul producţiilor istorice de anvergură datorită direcţiei politicii româneşti a momentului ("tezele din iulie", depărtarea de linia Moscovei, relaţiile României cu Occidentul şi cu instituţiile mondiale, cultul personalităţii etc.).

Este momentul când valorile simbolice ale regimului devin cele naţionale, când istoria este supusă controlului ideologic construindu-se o ideologie naţională: evocarea marilor personalităţi ale trecutului, accent pus pe naţiune ca simbol şi pe aspiraţia la independenţă.

Filmul istoric românesc s-a concentrat asupra unor personalităţi şi asupra unor momente relevante pentru istoria oficială a regimului.

Filmele istorice ale anilor '60-'70 au avut în prim-plan personalităţi istorice importante din trecutul românilor: Burebista (Dacii), Decebal (Columna), Mihai Viteazul (Mihai Viteazul, Buzduganul cu trei peceţi, Nemuritorii -chiar dacă în acest din urmă film acţiunea este plasată după moartea acestuia, figura domnitorului este prezentă simbolic pe tot parcursul filmului), Ştefan cel Mare (Ştefan cel Mare), Vlad Ţepeş (Vlad Ţepeş), Tudor Vladimirescu (Tudor).

Liderul este dinamic, măreţ, cu capacităţi strategice şi diplomatice deosebite, implicat în luptă, prezentat în contrast cu inamicii. Se foloseşte teoria conducătorului simbolic: liderul este recunoscut ca un fiu autentic al eroilor, considerat ca şi conducător de poporul său şi de vecini, care luptă pentru binele naţiunii sale, nu pentru glorie personală. De aceea, conducătorul este primul care intră în luptă şi avântul său îi impulsionează pe ceilalţi.

Momentele istorice alese sunt unele foarte importante în istoria naţiunii române: este momentul naşterii naţiunii/mitul fondator (Columna), momentul înfăptuirii unirii (Mihai Viteazul, Buzduganul cu trei peceţi), momentul luptei pentru îndependenţă în faţă atacatorilor străini (Ştefan cel Mare, Tudor, Vlad Ţepeş). Lupta continuă pentru independenţă (în contextul epocii comuniste a se înţelege lupta cu linia moscovită şi explicarea orientării autonome dezvoltate de Ceauşescu în această perioadă), importanţa palierului naţional în evenimentele importante (însemnând de fapt trecerea de la discursul socialist, marxist, la un discurs naţional).

Din punctul de vedere al limbajului, se folosesc foarte multe cuvinte-simbol: naţiune, popor, norod, patrie, ţară, creştinătate, pavăza creştinătăţii, fiinţa naţională, apărarea fiinţei acestei ţări şi a poporului său, neatârnarea ţării, independenţă, rezistenţă împotriva duşmanilor, primejdie, credincioşi domnului, unirea celor trei ţări, ţările apusului etc.

Prin noţiunile simbolice folosite de film, privitorul este atras în pielea personajelor, are loc un transfer de personalitate pe fondul cultivării sentimentelor naţionale-patriotice ale celui care priveste filmul.

Filmul istoric românesc a avut două alternative în epocă: să accentueze valoarea estetică în defavoarea politicului sau să abandoneze estetica în faţa politicului. Majoritatea filmelor au ales a doua cale, lăsând la o parte domeniul de creaţie, de inovaţie, de acurateţe şi veridicitate istorică în favoarea unui discurs politic.

Majoritatea criticilor filmului istoric românesc privesc amestecul ideologic şi politic în conţinutul acestor producţii, însă trebuie amintit că filmul istoric constituia cea mai bună armă de propagandă în condiţiile Războiului Rece, cu tabere distincte de sisteme politice distincte şi adversare.

În plus, filmul istoric românesc începe cu adevărat în perioada postbelică, astfel că pentru a formula critici foarte întemeiate e nevoie şi de o referinţă cu trecutul producţiei de film istoric autohton sau cel puţin cu ceea ce oferă în prezent cinematografia noastră în materie de film istoric românesc.

Această analiză se va putea realiza numai în momentul în care producţia de film istoric va căpăta mai multă consistenţă în viitorul apropiat şi mai multă receptivitate din partea publicului.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 14 octombrie 2024 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Izabel Jerdea şi Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro