„File din istoria unui regiment. 4 Transmisiuni” (1942-1948)

10 ianuarie 1942 . Este data când a fost înfiinţat al patrulea regiment de transmisiuni.

Sediul său sau garnizoana în termeni militari, se găsea la Alexandria, în cazarma „Alexandru Ghica” şi tabăra de barăci germane „Victoria”.

Efectivul iniţial era compus din 1 096 de militari: ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi trupă. Primul comandant: col. Nicolae Constantinescu.

În componenţa regimentului 4 Transmisiuni intrau la 30 ianuarie 1942 următoarele efective: două batalioane (54 şi 11), patru companii de transmisiuni (4, 23, 25 şi 32), două plutoane (62 şi 64 transport etape) şi o coloană de Transmisiuni (11).

Unităţi de transmisiuni au luat parte la lupte chiar din prima zi a Războiului din Răsărit, pe fronturile din Basarabia, Odessa, Nistru.

După 15 august 1941 este adoptat un dispozitiv operativ pe două eşaloane şi o rezervă.

Efective ale regimentului 4 transmisiuni au avut cele mai importante şi dificile misiuni pe frontul Stalingradului (17 iulie 1942 – 2 februarie 1943), îndeosebi la Cotul Donului şi în Stepa Kalmucă.

Ordinul de zi nr. 42 din 7 septembrie 1942 sublinia efortul transmişioniştilor din regimentul 4 că reuşiseră să păstreze legăturile telefonice între Comandamentul Armatei a III-a, între Don, Marea de Azov şi marea neagră până la Taman, Anapa şi Novorossisk. Timp de două luni, militarii au lucrat zi şi noapte sub focul artileriei, aviaţiei şi infanteriei inamice împingând transmisiunile până în lina I şi către cele mai înaintate observatoare de comandament. Au acoperit peste 1600 de linii permanente şi cabluri de campanie.

Dotarea unităţilor de transmisiuni a fost deficitară în cea mai mare parte a conflictului din Est, pierderile şi distrugerile de material fiind o constantă a luptelor pe front. Regimentul 4 Transmisiuni a fost dotat cu aparate „Hughes”, „Creed”, staţii de tip „F”, „G” şi „RSI”. Baterii anodice, pile telegrafice şi pile telefonice au fost solicitate într-un regim avansat, multe dintre acestea făcând faţă cu greu efortului solicitat.

Pregătirea tehnică a militarilor transmisionişti a fost una bună pe tot parcursul conflictului, atât în etapa de construire şi amplasare a reţelelor, cât şi a securizării lor în spatele frontului, ori înspre prima linie. Condiţiile în care au acţionat transmisioniştii au fost din cele mai diverse. De la marşuri lungi de etapă până la 400 de kilometri, fie iarna, fie vara, la temperaturi coborâte de până la minus 35 de grade Celsius, ori pe arşiţă.

Specializările militarilor din regimentul 4 transmisiuni arătau într-o situaţie finalizată la 9 aprilie 1944 în felul următor: manipulanţi Hughes, Creed şi Siemens; mecanici, centralişti-telefoişti; inspicienţi telefonie (inspector sau supraveghetor); curenţi purtători; constructori linii campanie; constructori linii permanente; radiotelegrafişti; radio-mecanici; conducători auto;conducători moto.

Şi pierderile materiale au fost severe. O situaţie statistică încheiată la 15 martie 1943 arăta pierderile regimentului de pe fronturile unde a acţionat. Am selectat pentru o imagine cât mai apropiată, următoarele pierderi: material telefonic: 563 bobine cablu gros; 425 de kilomteri cablu gros şi 100 kilometri cablu subţire; 10 centrale telefonice cu până la 30 de numere, 50 de telefoane de campanie. Material telegrafic: patru aparate „Hughes” şi „Creed”, posturi TFF, grupuri electrogen, materiale de semnalizare.

Pierederile de armamanet şi muniţie au fost şi acestea însemnate. Mii de caruşe, zeci de grenade, puşri, mitraliere, arme semi-automate. Apoi, mijloace auto, camioane, camionete, motociclete, căruţe, cai, echipament de vară şi iarnă, îmbrăcăminte, cazarmament.

După 23 august 1944, când România a aderat la cauza Naţiunilor Unite, armata română a susţinut efortul de război pe Frontul de Vest. Transmisioniştii au fost şi ei prezenţi mai întâi în sudul ţării, în zona capitalei şi apoi la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Mai departe pe frontul din Ungaria şi în cele din urmă până la Brno, în Cehoslovacia.

Din ordinul de zi nr. 13 din 6 februarie 1945 am reţinut: ... „în luptele de la Konuva, Revuda, Murani şi Breznov, ofiţerii şi ostaşii Companiei a III-a Transmisiuni, stând sub ploaia de proiectile de artilerie şi aruncătoare inamice, alături de comandanţii de batalioane şi chiar regimente au refăcut sub bormbardamentul inamic, transmisiunile pulverizate aproape în fiecare oră, suferind pierderi serioase”.

În campania din Vest au participat 1 700 de transmisionişti din cadrul Regimentului 4. Un caz poate că e ilustrativ pentru sacrificiul militarilor români de transmisiuni: o centrală telefonică a fost numită după ce sublt. Rizea Olteanu a murit la ora 17.00 în ziua de 10 aprilie 1945, cu telefonul în mână, în dreptul cotei 478 pe când verifica circuitul întins, fiind lovit de câteva schije de brandt în cap.

După încheierea păcii a urmat retragerea trupelor române către ţară. Transmisioniştii au asigurat în continuare legăturile cu Bucureştiul pe parcursului marşului lung de o mie de kilometri.

Acasă, la alexandria, condiţiile de cazarmament şi instrucţie au fost cu totul altele. Ocuparea ţării de Armata Roşie a produs daune însemnate şi cazărmii „Alexandru Ghica”, practic acesta fiind distrusă în cea mai mare parte. Regimentul a fost astfel relocat la Cluj unde a staţionat o perioadă de patru ani, când a fost mutat la Vaslui, iar după 6 ani, la Bucureşti.

Noua conducere politică a ţării aflată sub presiunea ocupantului a trecut încă din 1945 a transformarea armatei regale în armată „populară”, aproape nici o armă din organica noastră nefiind ocolită. Ofiţeri deblocaţi sau scoşi din cadrele armatei, unii au fost deferiţi justiţiei fiindcă au luptat în Războiul din Răsărit, alţii şi-au dat demisia, însă mulţi au trecut prin procesul de purificare ideologică.

Contribuţii editoriale: dl. Sorin Turturică, cercetător la Muzeul Militar naţional despre măsurile de alarmare antiaeriană din timpul bombardamentelor anglo-americane asupra României în perioada aprilie-august 1944. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Audio: emisiunea „Istorica”, ediţia din 6 mai 2019

Foto:

Editura Militară, 2018. Credit: dl. gen.mr. (rez) Ion Cerăceanu şi col (rez) Cătălin Dascălu.

Secvenţe din incinta Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii (permanent) cazarma Fortului 3 Otopeni, Bucureşti. Credit: dl. gen.mr. (rez) Ion Cerăceanu şi col (rez) Cătălin Dascălu.

Regia de montaj : Radu Sima şi Nicu Tănase

Regia de emisie: Dana Burcea şi Lucian Flencheş

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.