„Elena Ceaușescu prin agenda pe anul 1989”

Presa de după decembrie 1989 a difuzat mii şi mii de informaţii despre cuplul dictatorial în speranţa că oamenii, martori oculari ai ultmelor zile ale regimului Ceauşescu vor adăuga experienţei lor de viaţă un mecanism de auto-protecţie.

În epocă, puţini s-au întrebat dacă acest flux imens de informaţie este real sau ce schimbări poate provoca în atitudinea fiecărui consumator de mesaje la vedere sau subliminale.

La aproape 30 de ani de la evenimente o discuţie despre cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu este la fel de dificilă, fiindcă opiniile formate în timp, cu dificultate pot fi repuse pe o agendă, fie şi nostalgică a fiecăruia dispus să cheltuie puţin timp pentru reflecţie.

Şi cu toate acestea, apariţia publică a agendei soţiei liderului român trezeşte dacă nu un grad de curiozitate, cel puţin o dorinţă de a pune cap la cap fapte, întâmplări şi poveşti individuale care să reevalueze ceea ce s-a scris cu multă patimă şi destul de multe neadevăruri, produse ale propagandei Războiului Rece în varianta prelungită.

Este evident că cei doi oameni în stat conduceau discreţionar ţara, însă ajutorul era şi el semnificativ. Oferit de un sistem întreg de conexiuni, instituţii, servicii şi oameni care-şi construiseră o carieră din întreţinerea acestuia.

Şedinţele, fie scurte, fie lungi constituiseră mijloacele prin care atât Nicolae, cât şi Elena Ceauşescu îşi obligau partenerii să joace cartea propusă.

Dinamica acestor întâlniri e copleşitoare prin număr şi durată, prin inflexiunea liderilor asupra celor pe care-i conduceau.

Deseori, servilismul sau compromisul erau monedele de schimb cele mai căutate şi cerute.

Înrâurirea comportamentului de slugă al unor colaboratori oferea cuplului siguranţa că nu pot greşi, că judecata lor poate deveni infailibilă.

În consecinţă şi stima de sine creştea într-un ritm ameţitor. Aceste purtări sunt efectele stăpânirii puterii şi folosirii ei în scopul de a acumula şi mai multă putere.

O imagine ce se perpetuează nu numai cu cei doi lideri, ci poate fi compusă şi recompusă de nenumărate ori în istorie.

Ceea ce frapează pe un cititor al agendei Elenei Ceauşescu e lipsa îndoielii şi lucrul cu certitudinile. Nici când în jurul României, semnele prăbuşirii regimurilor totalitare din Estul Europei nu mai constituiau o mare necunoscută, viaţa cuplului se desfăşura normal, firesc în graniţele trasate cu multă precizie şi fără străfulgerarea că într-o bună zi totul se va ruina.

Dispoziţiile date personalului angajat al reşedinţei cuplului prezidenţial vizau în zilele revoltei de la Timişoara, pregătirea casei pentru Crăciun ! E adevărat că, nu aduce anul, ce aduce ceasul, însă pentru statutul de cei mai bine informaţi cetăţeni ai României – cel puţin unul dintre cei doi – devine nu doar o povară, ci şi o culpă, lipsa de prevedere arătată.

Din agenda personală a Elenei Ceauşescu pe anul 1989 mai putem afla că orice decizie care se lua în numele interesului naţional trecea fără obiecţii prin Cabinetul 2.

Tot acolo, şefii serviciilor de informaţii erau chemaţi şi somaţi să aducă toate informaţiile pentru păstrarea controlului în sistem, însă din agendă nu aflăm şi soluţiile, însă autoarea volumului* întregeşte prin analogie cu conţinutul altor documente din sursă multiplă şi prin filtrul psihologiei caracterelor panoplia evenimentelor consumate în ultimele luni ale regimului totalitar.

Viaţa de partid, plata datoriei externe, combinaţiile din culise, relaţiile internaţionale, protestele, vara fierbinte a anului 1989, America, URSS, Casa Republicii, alimentaţia raţională, programarea muncii, planul cincinal, perspectivele, viaţa de familie, intrigile, deplasarea în Iran, Timişoara, starea de necesitate pot fi găsite printre rânduri în paginile agendei personale ale Elenei Ceauşescu.

Invitatea noastră stăruie şi asupra ascendentului pe care l-a avut Elena Ceauşescu asupra soţului său pe fondul degradării stării de sănătate.

* „Ultimul an din viaţa Elenei Ceauşescu. Agenda Tovarăşei în 1989”. Autor : Lavinia Betea, editura Corint, 298 pp, 2018

Contribuţii editoriale: d-na Aurora Liiceanu, psiholog şi scriitoare despre unele tendinţe în societatea feminină din epoca Ceauşescu. Un interviu de Mirela Băzăvan

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 4 iunie 2018 (integral on-line: 35'47'')

Regia de montaj : Carmen Mustățea şi Flori Pencea

Regia de montaj : Costin Iorgulescu şi Dana Burcea

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro