„Ecourile Revoluţiei ungare în România” (1956)

La fiecare 23 octombrie după 1990, Ungaria comemorează evenimentul revoluţionar, considerat ca una din marile tragedii ale țării vecine.

Revoluţionarii maghiari şi primul semnal al revoluţiei anticomuniste. Credit: https://alsjd.blogspot.com

Vă oferim succint un calendar al momentului revoluţionar:

5 noiembrie 1944– Armata Sovietică invadează Ungaria cu scopul „eliberării” țării de naziști

27 februarie 1949– Este proclamată Republica Populară, condusă de secretarul general al Partidului Comunist din Ungaria, Mátyas Rákosi. Acesta decide arestarea Cardinalului Catolic József Mindszenty, unul din cei mai cunoscuți membri ai opoziției anticomuniste.

5 martie 1953– Moare Stalin. Dispariția acestuia aduce speranța posibilității reformării sistemului. Din cauza crizei economice, Rákosi e înlocuit cu Nagy Imre, un reformist care credea într-un comunism „cu față umană”.

17 iunie 1953– O revoltă a muncitorilor berlinezi împotriva guvernului est-german e înăbușită de Armata Sovietică.

18 aprilie 1955– Nagy este destituit din funcția de premier și expulzat din Partidul Comunist din cauza politicii sale considerate liberale.

25 februarie 1956– Noul lider sovietic, Nikita Hrușciov, condamnă stalinismul, iar atitudinea sa duce la creșterea speranțelor în adoptarea unor noi schimbări.

29 iunie 1956– Legea Marțială e impusă în Polonia după o revoltă anticomunistă.

21 octombrie 1956– Reformistul Władysław Gomułka e ales la conducerea Partidului Comunist din Polonia, trezind din nou speranțele oamenilor într-o schimbare.

Entuziasmul maselor continuă şi noaptea. Credit: britannica.com

23 octombrie 1956 – Studenții unguri ies pe străzile Budapestei și se strâng la statuia generalului Józef Bem, erou al revoluției ungarie din 1848. În scurtă vreme, 200.000 de oameni ies pe străzile capitalei, iar protestul escaladează.

De la clădirea Parlamentului, oamenii se îndreaptă către clădirea Radioului, vrând să-și transmită la radio cererile, între care și independența de Moscova și retragerea trupelor sovietice din țară.

Oamenilor nu le este permis accesul în clădire, iar poliția deschide focul într-o încercare de dispersare a mulțimii.

Fiecare casă devine o redută a rezistenţei. Credit: https://time.com/3878232/the-hungarian-revolution-of-1956-photos-from-the-streets-of-budapest/

24 octombrie 1956– Pe străzile Budapestei continuă luptele între manifestanți și poliție. Nagy Imre se întoarce în funcția de premier.

Noul guvern național a avut o durată de viață scurtă, de doar zece zile, dar în acest timp a adoptat o politică fermă vis-a-vis de calea pe care Ungaria trebuia să o adopte. Instituția securității a fost desființată, mulți prizonieri politici au fost eliberați, iar vechi partide politice care fuseseră interzise de comuniști au reapărut și s-au alăturat mișcării lui Nagy.

Oricine pare suspect este integrogat de revoluţionari sau, mai rău... Credit: https://vintagenewsdaily.com

25 octombrie 1956 – Tancurile sovietice atacă grupuri de manifestanți pașnici. Soldații sovietici împușcă mai mulți protestatari neînarmați în fața Parlamentului. Maghiarii cer declanșarea unei greve generale, iar manifestanții încep să distrugă simbolurile sovietice.

... judecat fără milă, legat de picioare şi capul în jos, metodă letală. Credit: theguardian.com

János Kádár, care fusese închis din cauza opoziției sale față de stalinism, devine adjunctul lui Nagy, înlocuindu-l pe liderul comunist Ernő Gerő, care fuge ulterior în URSS.

26 octombrie 1956 – Revoluția se extinde inclusiv în zonele rurale. Nagy declară că dorește să negocieze retragerea trupelor sovietice.

Suportul popular e reprezentat şi de femei. Credit: https://time.com/3878232/the-hungarian-revolution-of-1956-photos-from-the-streets-of-budapest/

28 octombrie 1956– Nagy începe negocierile cu sovieticii. Transmite la radio un discurs prin care promite adoptarea unor reforme, și declară că trupele sovietice se vor retrage, că poliția secretă va fi desființată și că va fi adoptat vechiul steag ungar.

29 octombrie 1956 – Israelul invadează Egiptul (Criza Suezului). Din cauza evenimentelor din Orientul Mijlociu, Revoluția din Ungaria trece în plan secund din punct de vedere al interesului Occidentului.

Fotoreproterii revistei "Life" sunt trimişi la Budepesta şi pentru instantanee de acest tip. Un revoluţionar bine pregătit. Credit: theguardian.com

30 octombrie 1956 – Cardinalul Mindszenty este eliberat, iar trupele sovietice se retrag.

1 noiembrie 1956 – Nagy anunță retragerea Ungariei din Pactul de la Varșovia. Între timp, trupele sovietice se adună la granița țării. Nagy proclamă neutralitatea țării sale și face apel la ONU pentru sprijin în apărarea statutului neutru al Ungariei, în condițiile în care primește rapoarte potrivit cărora sovieticii au trecut granița.

În urma confruntărilor dintre revoluţionri şi flindatele sovietice. Credit: historia.ro

4 noiembrie 1956 – Tancurile sovietice pătrund în capitala Ungariei pentru înăbușirea revoluției.

Alarmați de declarația lui Nagy privind neutralitatea țării, conducerea sovietică îl încurajează pe Kádár să formeze un guvern alternativ.

Aproape 1000 de tancuri atacă Budapesta înainte de zorii zilei și, după lupte grele, soldații sovietici recâștigă controlul asupra orașului.

Prezenţa blindatelor sovietice în a doua fază a Revoluţiei din Ungaria. Credit: https://stirileprotv.ro

Scenele din timpul confruntărilor devin foarte violente. Aici, militari sovietici eliminaţi. Credit: https://fineartamerica.com

Națiunile Unite cer retragerea sovieticilor. Mindszenty cere azil politic la ambasada americană din Budapesta, unde rămâne până în 1971, când i se permite plecarea din țară.

11 noiembrie 1956 – Sovieticii anunță victoria împotriva revoluționarilor.

După înfrângerea revoluţiei, mulţi cetăţeni ungari aleg exilul, în special pe la graniţa cu Austria. Credit: https://babel.ua/en

22 noiembrie: Imre Nagy şi colegii acestuia părăsesc ambasada Iugoslaviei în urma unui acord iugoslavo-maghiar. Ofiţerii KGB arestează grupul şi, în secret, aceştia sunt transportaţi la Snagov, în România.

16 iunie 1958 – Nagy Imre e executat. În iulie 1989 Nagy este reabilitat și i se organizează funeralii de stat.

La 24 octombrie 1956, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. se întrunea pentru analizarea evenimentelor din Ungaria şi a impactului pe care acestea l-ar putea avea în România.

Măsuri luate: paza la granița cu Ungaria să fie întărită, iar unitățile militare să fie alertate și să fie desemnați ofițeri de serviciu; armamentul urma să fie revizuit, iar parcul auto și aviația de transport aduse la condiția optimă; soldaților în curs de a fi lăsați la vatră nu li s-a mai permis să iasă din cazărmi; s-au dat dispoziții ca paza la posturile de radiodifuziune să fie întărită, iar Emil Bodnăraș trebuia să vegheze respectarea măsurilor, fără sa alarmeze populația.

Toată corespondența cu Ungaria trebuia cenzurată. Cu același prilej, s-a decis ca aprovizionarea cu alimente a populației să fie îmbunătățită, pentru evitarea eventualelor izbucniri de nemulțumire.

În următoarea ședința, din 26 octombrie, a fost evocată si posibilitatea creșterii salariilor.

În această perioadă, exista temerea ca spiritul revoluționar ar putea să contamineze si minoritatea maghiară din Romania (până în două milioane de concetăţeni). Prin extindere, Revoluția de la Budapesta putea contamina tot blocul sovietic.

Membrii Comitetului Central au fost mobilizați în regim de maximă urgenţă, având obligația să facă de serviciu noaptea la sediul CC. Unii dintre ei s-au deplasat în teritoriu, mai ales în Transilvania, unde estimau pericolul solidarizării populației maghiare cu revoluția din Ungaria.

Miron Constantinescu a fost trimis în regiunea Cluj, Jánoş Fázekás, în Regiunea Autonomă Maghiară, iar Nicolae Ceauşescu a rămas la București, urmărind „pas cu pas” mișcările politice din Ungaria.

Ca secretar al Comitetului Central responsabil, printre altele, si cu problemele tineretului, Ceaușescu mai avea și o altă misiune importantă: să vegheze la „prelucrarea” politică a studenților și UTM-iștilor (UTC), în vederea „înțelegerii” naturii contrarevoluționare a evenimentelor din Ungaria.

Telegramele ambasadorului Ion Popescu-Puțuri de la Budapesta cuprind şi afirmaţii amestecate, între nelinişte şi teamă, ca de exemplu cea din 27 octombrie 1956: „Face impresia că organizatorii rebeliunii intenționează să [creeze] impresia că populația nu se liniștește până nu se retrag trupele sovietice și consideră că au realizat până acum numai etape în calea spre iredentism.

Actuala conducere de partid și de stat lasă impresia în opinia publică că toate schimbările politice care se succed în aceste zile se fac sub presiunea tirului de artilerie și mitraliere. În atmosferă plutește pericolul unor manifestări șovine antiromânești”.

Poetul Mihai Beniuc relata si el o convorbire cu Popescu-Puțuri pe aceasta tema: „La plecare vorbisem la ambasadă, care încă odată mi-a spus că el crede că lucrurile se dezvoltă în etape și că dacă față de români nu există agresivitate totuși aceasta se va putea întâmpla pentru motivul că deja demonstranții începuseră să râdă în fața ambasadei.

Nu am avut niciun incident până acum, zicea Puțuri, decât un vatman mort de beat a venit la noi la ambasadă și a spus ca să-i dăm Ardealul înapoi, dar eu i-am spus ca să meargă să doarmă până a doua zi și apoi să discutăm această problemă, totuși ne putem aștepta la lucruri neplăcute”.

În ţară se făcea remarcată opoziţia studenţimii.

După ce la București se înfiripase un protest redus în intensitate (cu dezideratele „Jos rusa şi marxismul!”, „Vrem știință, nu politică în universitate!”, „Urmați exemplul studenților unguri, cehi şi poloni!”), urmat de unul mai substantial la Cluj (unde participaseră aproape 300 de tineri de la Universitatea de Arte Plastice „Ion Andreescu”, precum și de la Universitățile Babeș și Bolyai), la Timișoara autoritățile s-au confruntat cu o mișcare destul de semnificativă.

La 30 octombrie 1956, între 2 000 şi 3 000 de studenți s-au întrunit în cantina Institutului Politehnic cu o listă de revendicări, care prevedea retragerea trupelor sovietice din țară și stabilirea relațiilor economice cu toate statele, inclusiv cu cele capitaliste. Aceștia au fost închiși în căminele lor, nefiind lăsați să se solidarizeze cu muncitorii sau să își facă publice solicitările.

În aceeași zi, o nouă ședință a Biroului Politic decidea arestarea studenților recalcitranți de la Timișoara (din care 2.000 au fost reținuți).

De asemenea, s-a înființat un Comandament General, condus de Emil Bodnăraș, compus din Nicolae Ceaușescu (secretar al C.C. al P.M.R.), Alexandru Drăghici (ministrul Afacerilor Interne) și Leontin Sălăjan (ministrul Forțelor Armate), cu „dreptul de a lua orice măsuri – acolo unde se ivește necesitatea, în vederea păstrării ordinii – inclusiv dreptul de a ordona deschiderea focului, dacă este necesar”

Pentru o informare exactă despre ce se petrece la Budapesta, au fost trimiși la fata locului Aurel Mălnășan (adjunctul ministrului de Externe al R.P.R.) și Valter Roman (vorbitor de limba maghiară, director la Editura Politică, care îl cunoștea pe Nagy din perioada moscovită, când fuseseră amici. Au fost prezente două delegații succesive: prima, între 30 octombrie – 2 noiembrie, urmată de cea din 3 – 7 noiembrie 1956.

Pe de alta parte, muncitorii intraseră într-o panică a cumpărăturilor, făcându-și stocuri de alimente; unii s-au lansat în acțiuni de răspândire a zvonurilor, incendieri sau vandalisme Oamenii se temeau de un al treilea război mondial sau de un război pentru Transilvania, ori de o revoltă a maghiarilor din România.

Au apărut şi sloganele „Cereți pâine, nu pace”, „Români, să punem capăt foamei și mizeriei” sau sintagme precum cele care cereau revenirea Regelui Mihai și căderea comuniștilor, afișate pe pereții clădirilor sau chiar în toaletele publice.

În ciuda acestor incidente, partidul (PMR/PCR) și instituțiile sale represive au stăpânit situația; pe de altă parte, societatea nu era încă pregătită şi nici suficient de organizată, pentru o schimbare majoră.

La a doua intervenție sovietică în Ungaria, pe 4 noiembrie 1956, în toate magazinele din București, se puteau găsi produsele necesare (carne, zahăr, ulei, pâine) la prețuri mici, iar muncitorilor de la fabricile din Timișoara li s-a oferit hrană gratuită.

În acest interval, guvernul a mărit salariul minim, alocația pentru familii și bursele pentru studenți, și a promis că va rambursa la timp plățile pentru produsele agricole livrate de țărani.

La 9 noiembrie 1956, Valter Roman îşi relata impresiile la evenimentele din Ungaria: „În acele zile tragice eram la Budapesta. Având acolo prieteni a căror soartă mă preocupa, am pornit în căutarea lor.

Am izbutit să dau de urma unora dintre ei și am ajuns într-o casă. Acolo se retrăseseră, cu gândul de a organiza lupta și acțiunile comuniștilor, un număr de tovarăși: unii foarte vechi în mișcare, alții mai tineri. Cei mai mulți erau activiști ai Comitetului Central, ori ai altor organe de partid sau de stat.

În drum spre casa pe care o căutam, am întâlnit pe străzi bande de contrarevoluționari înarmați. De când trupele sovietice se retrăseseră, asemenea bande circulau pretutindeni, începuseră să dea târcoale și casei în care intrasem. Am izbutit însă să stau de vorbă cu prietenii mei, care, ca și ceilalți tovarăși aflați în casă, veniseră acolo împreună cu familiile. Aveau toți copii, printre care unii de 2-3 ani, și se pregăteau să-i trimită pe la rude, în provincie, pentru a-i feri de bestialitatea dezlănțuită a bandelor contrarevoluționare.

N-au mai apucat însă să-i salveze; unii dintre copiii aceștia au murit de o moarte îngrozitoare: împușcați, înjunghiați, striviți de fiarele care i-au surprins”.

Valter Roman a făcut o expunere asemănătoare și în fața lui Gheorghiu-Dej; la 2 noiembrie, îi relata acestuia întâlnirea avută cu János Kádár, care i-ar fi spus: „dați autonomie Ardealului”. Aceasta era și percepția lui Dej, relativ la ceea ce se petrecea peste graniță.

Contribuţii editoriale: dl. prof. univ. dr. Alexandru Ghişa, fost diplomat la budapesta înainte şi după 1989 despre pericolul revizionismului şi pretenţiile Budapestei în privinţa apartenenţei Transilvaniei la România chiar şi în timpul revoluţiei ungare din anul 1956. O secvenţă decupată din expunerile organizate de Fundaţia Europeană Titulescu, marţi 22 octombrie 2024.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 28 octombrie 2024 (integral)

Regia de montaj: Monalisa Leonte şi Florina Neda

Regia de emisie: Izabel Jerdea şi Costin Iorgulescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro