Duel, onoare, bărbăţie. România secolelor XIX-XX

România modernă a avut şi ea duelgii săi. (Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrînii reacționari denumeau pe tinerii progresiști. V. bonjurist. Cînd se mîniau [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari.)

Codul onoarei îl obliga pe gentelman să-şi apere imaginea de sine şi valorile pe care le avea în custodie (casă, familie, soţie, poziţie socială şi intelectuală, după caz)

Regulile aveau o logică a confruntării, a unei justiţii aplicate personal, fără echivoc.

De ce se duelau bărbaţii secolelor XIX şi XX ? Fiindcă rădăcinile acestei culturi a conservării ego-ului provin din tradiţia militară a războiului, iar în vreme de pace din multitudinea asociaţiilor sportive, de gimnastică şi tir.

Este o călătorie de la o margine la alta a continentului. Pentru Ţările Române este una întârziată, cu tot cu romantismul său incipient.

Gentilomii români nu se duelau pentru onoarea femeii sale – statisticile cercetate până acum – îi distribuie acestei cauze u procent infim, maximum 3 la sută, de departe pedepsirea jignirii, a ocărurilor sau reglarea unor afirmaţii defăimătoare constituiau partea cea mai densă a motivelor de înfruntare cu sabia, floreta, pistolul şi în unele cazuri, chiar cu puşca.

Arma de foc spre deosebire de viitoarele modele militare aveau capacitate redusă de distrugere, însă nu o excludea. Pistoale cu ţeavă fără ghinturi şi cătare pentru marcarea precisă a ţintei.

De asemenea, fiecare dintre concurenţi sau provocat şi provocator avea parte de asistenţa unui medic, cât şi martorilor pentru a confirma după caz rezultatul şi normele de desfăşurare.

Distanţele între cei doi care se înfruntau difereau în funcţie de natura şi valoarea dorinţei stabilite de comun acord. Între un duel până la prima picătură de sânge apărută şi unul de exterminare sau până ce unul dintre ei va cădea pe câmpul de luptă.

Trebuie să subliniem ori de câte ori este cazul că în România cazuistica duelului este mai curând acoperită de înţelegeri amiabile cu recunoaşterea greşelii urmată de iertare, răniri uşoare şi în ultimă instanţă cu pierderea vieţii, o evoluţie relativ asemănătoare cu cea din ţările apusene de unde a venit această practică masculină.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 21 noiembrie 2016:

”La Craiova, răzbunătorii paraponisiţi nu îşi găsesc satisfacţie decât în duel. În seara zilei de 9 august, I.P. şi N., proprietari, din cauza unei femei pe care amândoi o iubeau, s-au provocat la duel, alegându-şi ca armă pistolul la distanţa de 20 de paşi. Locul, lângă comuna Breasta.

După două schimbri de gloanţe n-au fost câtuşi de puţin zgâriaţi. Nu după multă vreme, apucându-se de ceartă, s-au luat la bătaie în toată puterea cuvântului, încât nici unul nu mai rămăsese cu haine pe ei.

Orice am zice, tot e mai bun obiceiul cel vechi, bătaia ca la uşa cortului, căci, aşa cum se vede, cu duelul nimic nu rezolvi” - „Curierul Olteniei” din 16 august 1893” *.

*http://adevarul.ro/

„De la ofensă simplă, s-a ajuns la un duel în 1921. Lascăr D. Zamfirescu , fiul scriitorului şi politicianului Duiliu Zamfirescu şi un căpitan numit D.D. Maican s-au duelat cu pistolul. După trei focuri de pistol, Lascăr Zamfirescu a fost rănit grav la cap şi a murit la câteva zile după luptă, într-un sanatoriu din Capitală. Adversarul a fost condamnat la două luni de închisoare corecţională, potrivit art. 259 din Codul Penal. Maican a ispăşit pedeapsa şi s-a sinucis la ieşirea din închisoare.

Un mare duelist român a fost prinţul George Bibescu, fiul domnitorului Ţării Românesti. Se spune că, în 1869, la Paris, Bibescu a avut o aventură cu soţia principelui Paul de Bauffremont, numită Marie-Valentine.

Contesa a fugit cu Bibescu, iar Bauffremont a introdus divorţ. Bibescu a fost cel care a cerut duel, după ce soţul înşelat i-a adus comentarii ofensatoare în presă. Fiind un bun spadasin, Bibescu a câştigat duelul, rănindu-l pe principe.” *

* ibidem

„Huşi, 30 decembrie 1897. Duelişti: sublt. Răducănescu şi Iorgu Tulbure, proprietar. Participă şi martorii fiecăruia. Motive şi consecinţe : un incident în sala balului de la Teatru în seara zilei de 27 decembrie. Martorii s-au întâlnit şi au cerut un arbitru. Duelul cu pistoalele, de la 30 de paşi, la vila lui Iorgu Berea a avut ca asistent pe primarul P. Manea. Dueliştii nu s-au nimerit, dar au avut grijă să facă public procesul verbal ulterior pentru satisfacerea familiilor care au fost de faţă de la începutul şi până la finalul incidentului. Procesul verbal a fost semnat de toţi participanţii”**

** „ O societate în căutarea onoarei.Duel şi masculinitate în România (1859-1914) de dr. Mihai Chiper, Editura „Universităţii Alexandru I. Cuza”, Iaşi, 2012.

„Bucureşti, decembrie 1901. Eugen Millo trimite martori lui Paul Cinculescu(ambii jurnalişti la „L'Echo de Roumanie”. Motivul : ceartă în redacţie. Martorii nu ajung la înţelegere şi recurg la arbitrajul lui Horia Rosetti. Duelul are loc la Băneasa, cu pistolul. S-au schimbat trei gloanţe, fără efecte, de la 20 de paşi” **

„Decembrie 1901, Iaşi.Sublt. Vojen, publicist, trimite martori la directorul ziarului „Liberalul”, Brăescu. Motiv: Vojen s-a simţit ofensat de o notiţă apărută în „Liberalul” referitoare la activitatea sa dramatică. Brăescu refuză duelul. Proces verbal de carenţă.”( deficienţă, din franceă, carence)

Bucureşti, martie 1901. Schimb de martori între Onofrei, fost impresar al Operei şi Oscar Spirescu, dirijor. Motivul: altercaţie urmată de o violentă polemică de presă. Duelul cu spada a avut loc la Băneasa. Onofrei e rănit la antebraţul drept în a patra repriză, moment în care lupta a fost oprită conform înţelegerii din procesul verbal. Ambii duelişti nu aveau idee de mânuirea spadei. Martorii au petrecut dumnezeieşte în tot timpul duelului care ar fi putut avea urmări grave – tocmai pentru că nici unul dintre duelişti nu ştia ce să facă cu frigarea lui” **

„Dorohoi, septembrie 1905. G. Beldiman, procurorul tribunalului local trimite martori lui M. Nicolau, colaborator la ziarul liberal „Steaua”. Motiv: Nicolau publicase în ziar un articol intitulat „Cazul d-lui dr. Apostoleanu” unde era blamată atitudinea procurorului Beldiman care ar fi procedat ilegal într-un dosar. Martorii lui Beldiman( care demisionase din Justiţie pentru a se duela) cer sabia, dar Nicolau voia pistolul (fiindcă avea o infirmitate), fapt refuzat. Beldiman publică un proces verbal de carenţă în „Ţara” şi „Dimineaţa” care-l determină pe Nicolau să trimită martori. Beldiman refuză să acorde satiusfacţie, Nicolau îl pălmuieşte şi este arestat.” **

Bucureşti, februarie 1906. Al. Bădărău, ministrul Justiţiei trimite martori lui Nicolae filipescu. Motiv : un atac verbal la Cameră. Filipescu îl numeşte „pungaş”, apoi refuză să se bată. Mihail Pherekyde, fost preşedinte al camerei şi generalul C. Coandă, aghiotant regal au declarat că pentru Bădărău calificativul „samsar” nu constituia o ofensă, fără să fie provocaţi.” **

Bucureşti, februarie 1909. Inginerul Baroni de la CFR şi cpt. Stere de la Jandarmeria rurală. Motiv: un schimb de cuvinte în tramvai, pe Calea Moşilor. Duelul cu sabia a avut loc la manejul Şcolii de artilerie şi geniu din capitală. În a doua repriză, inginerul Baroni a fost rănit uşor la mâna dreaptă. Lupta a fost oprită, fără împăcarea dueliştilor”. **

** ibidem

Desigur, şirul acestor confruntări ar putea continua, aşa după cum şi reglările sau „reperarea„ onoarei a continuat în România până în anii 1928-1930, din ceea ce ştim până acum.

Contribuţii editoriale: dl. prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici cu un portret al gentilomului român din perioada „Belle Epoque”. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj : Alexandru Balaban

Inginer şef – Studioul Teritorial Iaşi:Iulian Gongescu

Regia de emisie : Claudia Buzică şi Raluca Goga

Galerie foto:

George Emilian Lahovary, protagonistul care a pierdut duelul cu Nicolae Filipescu. Credit : zf.ro

adversarul său, Nicolae Filipescu. Credit: zf.ro

urmarea... Credit: zf.ro

doi ofiţeri, Boitan şi Ionaşcu din regimentul 33 Infanterie se bat pentru inima unei tinere din Tulcea. Credit. https://mistereledunarii.wordpress.com

duelul ca mijloc de reparare a onoarei ofensate are protagonişti şi în secolul XX. Fotograful Iosif Berman surprinde mai multe scene de gen, publicate în revista Realitatea ilustrată din 1932. Credit: http://dspace.bcucluj.ro/

reproducere după gazetele din epocă ce înfăţişează un alt duel purtat cu floreta. Credit: https://mistereledunarii.wordpress.com

manual pentru duelgii. . Credit: http://www.infobdb.ro/

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro