„Drama unui alt general român. Mihail Romanescu”

„Fermitatea este tăria morala şi hotărârea neclintită a militarului de a nu renunţa la virtuţile sale şi a nu se lăsa doborât de nedreptăţi.

De multe ori, îndeplinirea unei misiuni dificile, într-un timp scurt, a depins de fermitatea comandantului.

Cazul căpitan-comandorului Mihai Romanescu-Leu care, cu o atitudine fermă, în numai câteva luni, a transformat Flotila 1 Vânatoare într-o unitate de prim rang, schimbându-i înzestrarea şi doctrina, este un exemplu care confirmă din plin aceasta afirmaţie.

La finalul campaniei din 1941, Flotila 1 a fost una dintre cele mai decorate unitati ale armatei române. Un text inserat pe una din paginile site-ului Forţelor Aeriene Române.

Sub comanda lui Romanescu operațiunile de după 22 iunie 1941 la nivelul Flotilei 1 Vânătoare au însemnat 146 de victorii aeriene și 47 de victorii la sol.

Povestea generalului Mihail Romanescu începe în comuna Miroslava, Iași, în 1899, în familia unor țărani înstăriți.

A urmat școala generală și apoi liceul militar, fiind admis la școala pregătitoare de ofițeri activi de Infanterie iar la finalizarea cursurilor în anul 1919 este repartizat în cadrul armei vânători, fiind repartizat la Regimentul 4 Vânători.

Încă din această perioadă dezvoltă o fascinație față de pionierii aviației romanești și solicită reîncadrarea sa în rândul aeronauticii militare, o structură nouă care își caută viitorii cavaleri ai aerului.

În 1923 este primit la Centrul de Instrucție al Aeronauticii unde își însușește deprinderile necesare zborului.

Spre sfârșitul anului 1923 este repartizat la Grupul 1 Aviație Recunoaștere. În 1925 se specializează ca și pilot de vânătoare.

Comandanții și evaluatorii săi menționează în repetate rânduri calitățile sale excepționale ca pilot dar și tendința de imprudență în zbor, respectiv zbor „violent” și lipsa de grijă pentru integritatea aparatelor de zbor în urma exploatării. Adică un pilot de vânătoare înnăscut.

În 1929, a fost avansat la gradul de căpitan iar rezultatele bune obținute în pionieratul aviației ii aduce oportunitatea de a se forma la Central Flying School din Marea Britanie, alături de piloții RAF, în virtutea bunei colaborări și relații diplomatice dintre Regatul României si Regatul Marii Britanii.

În 1931, revine în țară și transmite noile cunoștințe dobândite în Marea Britaniei piloților români, activând până în 1936 în cadrul Școlii de perfecționare a Aviației.

Intră în conflict cu anumiți comandanți, metodele sale învățate în Marea Britanie fiind criticate în mai multe rânduri, alături de temperamentul său vulcanic.

În 1936 este avansat la gradul de locotenent-comandor și apreciat de către Gheorghe Jinescu. Este numit în funcția de locțiitor al comandantului al aceleiași scoli.

Este apreciat în repetate rânduri de Regele Carol al II-lea care vedea Aeronautica Romana drept o carte de vizita în Europa.

În anul 1939, devine comandant al Grupului 1 Vânătoare apoi al Grupului 5 Vânătoare. În anul 1940 cpt-comandorul Romanescu devine comandantul Flotilei 1 Vânătoare formată din grupurile 5, 7 si 8 Vânătoare.

Din păcate, tot în 1941 cade eroic în luptă comandantul Grupului 7 Vânătoare, lt-comandorul Alexandru Popișteanu iar comandorul Romanescu într-un efort de a restabili moralul preia însuși comanda grupului, pe front, timp aproape doua săptămâni.

Până spre sfârșitul anului acordă sprijin aerian Armatei a 4-a Romane când flotila este retrasă pentru iernat la București.

În anul 1942, escadrilele 56, 57 și 58 ale flotilei sunt trimise să participe la operațiunile din zona Stalingrad. În urma evoluției bătăliei de la Stalingrad, aviatorii români sunt încercuiți pe aerodromul Karpovka, și foarte puțini au reușit să scape. Unitățile ramase sunt transferate în cadrul flotilei Udet, mai exact Jagdgeschwader 3 (JG 3) „Udet”.

În 1943, unitățile se întorc sub comanda comandorului Romanescu în Gruparea Aeriana de Lupta (G.A.L), mare unitate similară unui corp aerian.

În 1944, participă constant la operații din postura de comandant și realizează că avansul sovietic nu este unul temporar, implicit înțelege în ce direcție merge războiul.

Cu toate acestea execută misiunile încredințate exemplar alături de aviatorii de legendă de sub comanda sa doborând numere impresionante de avioane inamice, păstrând blazonul de unitate de aviație de elita, și cea mai decorată.

Realizând situația politică din țară se înscrie în Partidul Muncitoresc Roman, având astfel acces la informații la nivel înalt.

Originile sale muncitorești sau „sănătoase” și faptul ca a fost apolitic până în acel moment îl face dezirabil pentru comuniști iar generalul începe o muncă informativă prin care spera să diminueze influența comunistă din România necrezând că sovieticii vor rămâne ca forță de ocupație străină a țării noastre după 45.

Speră până în ultimul moment că se poate reveni la o formă de democrație, cu sprijinul britanicilor, francezilor și americanilor.

După 1945, este avansat la gradul de general de escadra și numit director al aviației în Subsecretariatul de stat al Aerului.

În fatidicul an 1948, gradul sau militar este echivalat cu cel de general maior după model sovietic și este numit în funcția de director al Înzestrării Aviației.

Schimbările brutale din acel an l-au determinat pe general să considere plecarea din țară însă înțelege că această mișcare i-ar limita posibilitatea de rezistență împotriva comunismului.

Mizează pe sprijinul britanic și intră în contact cu membrii britanici ai Comisiei Aliate de Control însă acest lucru ii aduce și arestul, în casa Nadiei Russo (mai exact, “pilot stagiar bugetar” asimilat sublocotenentului), una din pionierele feminine ale aviației românești și membră a legendarei „Escadrile Albe”.

La rândul ei, Nadia Russo este arestată și condamnată la închisoare grea.

Generalul este acuzat că a furnizat Ambasadei Marii Britanii documente militare.

Este arestat la 28 iulie 1950. Actele sale au fost considerate complot și trădare drept urmare este judecat cu un lot de 5 colaboratori: lt-col ing. Mihail Bosoancă, spionaj în favoarea englezilor, Haralambie Cârlan, contabil, spionaj în favoarea francezilor, căpitan Gheorghe Dumitrache, spionaj în favoarea francezilor, Alexandru Luciu, magistrat, spionaj și trădare, Gheorghe Polizu ( fratele lt. (rez) av. Nicolae Polizu-Micșunești), funcționar, trădare

La 13 august 1951, o instanţă de judecată din România a hotărât condamnarea la moarte şi degradarea militară a generalului-maior Mihail Romanescu. I se refuză grațierea tot în 1951 și a fost executat în 1952, la 28 februarie.

Povestea unui erou de război, un militar și aviator de excepție, decorat cu Ordinul național „Steaua României”, Ordinul „Coroana României”, Ordinul „Virtutea Aeronautică ”, Ordinul „Virtutea Militara” si Crucea de Fier.

General-locotenent Ioan Di Cesare, în vremea respectivă slt. av. și subaltern al cpt-cdor-ului de atunci Romanescu:

„Eram la Flotila 1 Vânătoare de pe aerodromul Pipera-Bucureşti. Comandantul acesteia era căpitan-comandorul Mihail Romanescu-Leu, pilot de vânătoare de elită. Era, de asemenea, un bărbat frumos, cu corp atletic. Ca şef era un om hotărât, bun organizator… Nu am pentru el decât laude. A avut onoare, demnitate şi a fost un bun român”

Contribuţii editoriale: dl. dr. Silviu Moldovan, şef Serviciul Cercetare din cadrul CNSAS despre valoarea documentelor şi gradele de vinovăţie ale celor trecuţi prin anchetele penale ale primului deceniu postbelic. Un interviu de Mirela Băzăvan

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 30 octombrie 2023 (integral)

Imaginile din galeria foto au credit: autorii volumului şi edituramilitara.ro

Regia de montaj: Radu Sima şi Georgeta Ruse

Regia de emisie: Cristina Creţa şi Adriana Anica

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro