„Drama românească de la Stalingrad”

Moralul trupelor, controlul teritoriului, importanţa blindatelor şi capacitatea de foc a artileriei sunt principalele puncte de sprijin într-o bătălie de mărimea şi amplitudinea înfruntării celor ca la Stalingrad.

Am intrat în război pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, iar după trecerea Nistrului pe baza promisiunilor germane pentru recuperarea Transilvaniei de Nord.

Nu întotdeauna liderii politici români au ştiut să descifreze jocurile în care ne-au implicat Aliaţii noştri de conjunctură.

Lipsurile au fost mari, astfel că şi rezultatele în ciuda efortului general, n-au fost prea bune.

Armatei Române i-au lipsit infanteria mecanizată, radiocomunicaţiile, aviaţia şi artileria grea.

Tehnologia noastră militară suferea şi din pricina erorii în care ani de zile, guvernele de la Bucureşti erau încredinţate că Aliaţii tradiţionali ne garantau frontierele ca şi protecţia în caz de război.

De asemenea în lipsa categoriilor de arme care au influenţat soarta luptelor, nici pregătirea militarilor nu putea fi făcută la un standard optim, satisfăcător.

La Cotul Donului, Stalingrad şi în stepa Kalmâcă aarmata noastră a pierdut peste 158 de mii de militari morţi, răniţi sau daţi dispăruţi. O treime din efetivele concentrate înla începutul conflagraţiei: soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri.

Alte mii de militari au fost luaţi prizonieri şi trimişi în lagărele de muncă şi coloniile NKVD-ului, unde rata supravieţuirii a fost mică.

Stalindragul n-ar fi apărut ca obiectiv principal pe frontul Rusiei de sud-vest dacă nu ar fi insistat cancelarul Germaniei.

Spargerea frontului acolo unde se găseau armatele române n-ar fi avut loc dacă angajamentul german de înzestrare pentru armata română ar fi fost respectat la timp şi integral.

Învinovăţirea armatelor a 3-a şi a 4-a române de către germani pentru pierderea bătăliei este o acuzaţie ce nu a putut fi acceptată de la bun început.

A fost decizia comandamentului german ca unei armate aliate şi insuficient dotate şi pregătite să apere sau să lanseze ofensiva pe lungimi de front atât de mari - peste 200 km.

Armata română nu a fost pregătită pentru un război de iarnă, în condiţii din cele mai dificile (ger şi viscol, uniforme de vară, lipsa rezervelor, întârzieri mari în furnizarea tehnicii de luptă, a muniţiei şi hranei, surmenajul militarilor)

“Conducătorul” Statului, mareşalul Antonescu a poartă vinovăţia deciziei de a trimite grupuri de armată atât de numeroase pentru participarea la campania din Est, bazându-se pe promisiuni şi ipoteza unui război-fulger desfăşurat de germani.

Un fragment din mărturia veteranului Gheorghe Dochiţa, căpitan în rezervă în epocă, participant la luptele duse de armata română la Cotul Donului :

“Ne-a prins iarna în tranşee. Dormeam sub cerul liber la minus 28-29 de grade. Revăd moartea cumplită a căpitalului Atanasiu, rupt în două de un proiectil.

Locotenentul Enescu l-a înlocuit pe un mitralior căzut şi a fost sfârtecat de un proiectil de brand.

Sergentul Amariei s-a prăbuşit lânga mine, cu burta despicată de o schijă. I-am băgat intestinele la loc şi a fost luat pe targă. Oare o fi scăpat ?

Luptam ca maşinile. Deodată am văzut cum din bocanci bolborosea sângele: eram rănit, dar nu simţeam nimic.” ( fragment din articolul “Tinereţe jerfită” apărut în ziarul “Deşteptarea” din Bacău la 1 decembrie 2010)

Potrivit istoriografiei sovietice/ruse, bătălia de la Stalingrad include două perioade: defensivă - din 17 iulie până la 18 noiembrie 1942; ofensivă - din 19 noiembrie 1942 până la 2 februarie 1943.

Operațiunea defensivă strategică în direcția Stalingradului a durat 125 de zile și nopți și include două etape.

Prima etapă este desfășurarea operațiunilor de luptă defensivă de către trupele fronturilor pe abordările îndepărtate ale Stalingradului (17 iulie - 12 septembrie).

A doua etapă a fost desfășurarea acțiunilor defensive pentru organizarea Stalingradului (13 septembrie - 18 noiembrie 1942).

În aceste condiții, la 28 iulie 1942, ordinul Stavka VGK Nr. 227 a fost comunicat trupelor Stalingradului și altor fronturi.

Fragmente din această ordin: "... Ocupanții germani se grăbesc să ajungă la Stalingrad, la Volga și vor cu orice preț să confiște Kubanul, Caucazul de Nord cu bogățiile lor de petrol și cereale.

Inamicul a capturat deja Voroșilovgrad, Starobilsk, Rossosh, Kupyansk, Valuiki, Novocherkassk, Rostov-pe-Don, jumătate din Voronej...

Am pierdut peste 70 de milioane de oameni, peste 800 de milioane de lire sterline contravaliarea recoltelor de cereale și peste 10 milioane de tone de metal pe an.

Nu mai avem predominanță asupra germanilor nici în rezervele umane, nici în stocurile de pâine.

A ne retrage mai departe înseamnă a ne distruge pe noi înșine și în același timp, a ne distruge Patria. Fiecare nouă bucată de teritoriu lăsată de noi va întări inamicul în toate modurile posibile și va slăbi apărarea noastră, Patria noastră în toate modurile posibile.

Rezultă că este timpul să punem capăt retragerii. NU retragerii !

Acesta ar trebui să fie acum principalul nostru apel.

De acum înainte, legea de fier a disciplinei pentru fiecare comandant, soldat al Armatei Roșii, lucrător politic ar trebui să fie cerința – NICI UN PAS ÎNAPOI FĂRĂ ORDINUL ÎNALTULUI COMANDAMENT ...

Aceasta este chemarea Patriei noastre. A îndeplini această chemare înseamnă a ne apăra țara, a salva Patria, a extermina și a învinge dușmanul.

Comanda trebuie citită în toate companiile, escadrilele, bateriile, escadrilele, comenzile, sediile.

Comisarul Poporului pentru Apărare: I. Stalin”

Participant la bătălia de la Stalingrad, generalul german G. Derr a scris mai târziu: "Pentru fiecare casă, atelier, turn de apă, terasament, zid, subsol și, în cele din urmă, pentru fiecare grămadă de gunoi, s-a dus o luptă aprigă, care a fost de neegalat chiar și în timpul Primului Război Mondial cu consumul său gigantic de muniție.

Distanța dintre trupele noastre și inamic a fost extrem de mică. În ciuda acțiunilor masive ale aviației și artileriei, a fost imposibil să părăsim zona de luptă strânsă.

Rușii erau superiori germanilor din punct de vedere al terenului și al camuflajului și erau mai experimentați în luptele de pe baricadă din spatele fiecărui zid de casă, dându-le avantajul unei apărări puternice”.

Între august şi noiembrie, germanii au dat patru asalturi de mare concentrare asupra rezistenţei sovietice.

După surse istoriografice sovietice, armata germană implicată în bătălia pentru înfrângerea ruşilor al Stalingrad a pierdut 700 de mii de militari, morţi răniţi şi dispăruţi, peste 2.000 de tunuri și mortiere, peste 1.000 de tancuri și tunuri de asalt și peste 1.400 de avioane de luptă și de transport.

În loc de un avans non-stop spre Volga, trupele germane au fost atrase în bătălii prelungite și epuizante în zona Stalingradului.

În același timp, trupele sovietice au suferit, de asemenea, pierderi grele de personal - 644 de mii de oameni. Pierderile de armament s-au ridicat la aproximativ 1400 de tancuri, peste 12 mii de tunuri și mortiere și peste 2 mii de avioane. (Сталинградская битва (оборонительный период с 17 июля по 18 ноября 1942 г., контрнаступление с 19 ноября 1942 г.) : Министерство обороны Российской Федерации )

Contribuţii editoriale: veteran de război, lt. Valentin Ştefanovici, supravieţuitor al bătăliei de la Stalingrad cu un fragment din interviul realizat de Ionuţ Iamandi şi difuzat de postul nostru de radio în februarie 2018

Poate fi ascultat de la adresa: AUDIO: Cum am scăpat din iadul de la Stalingrad | România | România Actualitați (romania-actualitati.ro)

Dl. dr. Ilie Schipor, cercetător istoric militar despre eforturile pentru conservarea memoriei militarilor români căzuţi în Războiul din Răsărit. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 30 ianuarie 2023 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Georgeta Ruse

Regia de emisie: Cristina Creţa şi Denisa Colţea

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro