„Dr. Petru Groza - un Ianus modern”

Un personaj complex este de cele mai multe ori denumirea pe care o oferă cercetătorii lui Petru Groza.

Fiindcă e greu de clasificat, de pus într-o categorie sau alta. Transilvănean prin naştere, provenea din familie înstărită de preoţi ortodocşi, instruit în limba maghiară, dar educat acasă în spirit naţionalist, Petru Groza parcurge etapele afirmării prin şcoală, inclusiv superioară la Budapesta şi Leipzig unde obţine doctoratul în ştiinţe juridice.

Avocat de succes cu o clientelă selectă care-i aduce bani şi conexiuni în lumea burgheziei ante şi interbelice. Cozeur, glumeţ, şarmant, pasionat de tenis de câmp, cuceritor prin mediile feminine, nimeni şi nici vreo împrejurare nu l-ar fi situat în poziţia de prim ministru peste ani şi companion de drum al comuniştilor.

Petru Groza a fost deseori caracterizat de adversari ca un tip neserios, lipsit de cuvânt şi diabolic. O judecată mai aproape de realitate l-ar plasa în rândul celor care ştiu să profite de pe urma oricărei ocazii. De altfel e calitatea cea mai des întâlnită la un avocat.

Nu a avut regrete , remuşcări sau îndoieli. A trecut dintr-o tabără în alta subtil şi fără costuri.

E drept că în timpul războiului a fost închis pentru câteva luni în arestul poliţiei pentru participare la mişcarea comunistă, însă influenţa sa pe lângă oameni politici l-a salvat. O salvare ce desigur că nu a avut şi corespondenţă în situaţii de reciprocitate.

Politic a debutat în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania, chiar când acesta s-a aflat pe val în anii de la sfârşitul războiului, ca la alegerile din 1919 şi următoarele să-l găsim pe listele Ligii Poporului, ulterior Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Şi nu a fost numai atât. A devenit primul cel mai tânăr ministru, la 34 de ani.

Şi totuşi, viaţa politică sau mai curând ambiţiile sale l-au îndepărtat de câmpul politic, autoexilul impus în Transilvania, la Deva s-a prelungit până la criza economică din 1933.

Oraşul Deva era practic condus de Petru Groza. Avea uzina electrică, hoteluri, magazine, afaceri în derulare ca preşedinte mult timp al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, deţinea moşii întinse, cu mori, plantaţii şi forţă de muncă. A avut proria sa bancă. E drept o bancă mică populară. Conform mărturiilor lui Corneliu Coposu, lider al ţărăniştilor după 1990 care l-a cunoscut în epocă, : „ ... Groza deţinea o bancă în Deva, o bancă populară care avea drept preocupare asistenţa socială dată populaţiei, cu împrumuturi şi credite mici, limitate, garantate pe proprietăţi, pe poliţe ş.a.m.d. După perioada de penurie şi criză internaţională care a afectat şi ţara noastră, şi în special situaţia ţăranilor, la un moment dat Groza a convocat toţi debitorii, a luat toate poliţele ţărăneşti şi le-a dat foc. Cu această ocazie a fondat acest faimos Front. Era în perioada de criză; mare lucru nu a făcut, fiindcă era vorba de nişte debite în fond pierdute şi nerecuperabile, dar gestul i-a adus o oarecare popularitate, dându-i posibilitatea să înfiinţeze această formaţiune politică subvenţionată din Ajutorul Roşu”.

Revine pe scena publică la 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor. Aceasta era o formațiune politică minoră, care se situa pe stânga eșichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla, în acele vremuri, în ilegalitate.

Redăm din nou , din amintirile liderului ţărănist; Corneliu Coposu: „ Mi s-a povestit o legendă locală, într-o zi au venit datornicii lui Groza să-l roage să le mai facă nişte împrumuturi. A ieşit în faţa casei si le-a spus: „Fraţi ţărani, nu am bani nici eu, nu vedeţi că n-am reuşit să-mi pun acoperiş la casă ?” S-au uitat ţăranii; într-adevăr, au văzut că nu era acoperişul în şarpantă, şi-au zis: „Săracul bancher, nu are nici el bani”. Şi s-au lăsat convinşi. Avea această şmecherie. Nu-i cunosc originea. Adevărat e aşa cum spuneţi şi dumneavoastră, a avut copii crescuţi excepţional; probabil că este meritul soţiei lui”. (Profil de prim ministru. Corneliu Coposu despre Petru Groza - Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (memorialsighet.ro) )

În localitatea natală – Băcia - a lui Petru Groza, pe 24 septembrie 1935, a fost semnat acordul pentru înființarea Frontului Popular Antifascist între MADOSZ și Frontul Plugarilor, ambele formațiuni fiind satelite ale comuniștilor.

Trei luni mai târziu, aceleași două partide, împreună cu Blocul Democratic și Partidul Socialist, s-au întrunit la Țebea, unde, sub gorunul lui Horea și mormântul lui Avram Iancu, au încheiat un acord prin care se angajau să lupte în comun împotriva pericolului fascist.

În următorii ani, formațiunea lui Petru Groza a rămas în umbra Partidului Comunist. În 1943, participă la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist. Pe 20 iunie 1944, a susținut formarea coaliției Blocului Național Democrat între PNȚ, PNL, PSD și PCR.

Evenimentele de la 23 august 1944 îl găsesc la Deva. “Ce, eram prost să rămân în Bucureşti ?” - i-ar fi spus Lucreţiei Barbul. Pătrăşcanu îl trimite pe Mihai Beniuc (cu o limuzină de la Max Auschnit) să-l aducă, dar el întârzie câteva zile.

Orientarea sa - premoniţională - era, însă, veche: aşteaptă „o epocă nouă, o cotitură istorică”. Aceasta vine şi se află pe val.

Pe plan intern, pe 13 octombrie 1944, PCR și PSD au denunțat, în mod oficial, actul de colaborare cu PNL și PNȚ în cadrul BND, au ieșit de la guvernare și s-au constituit într-o nouă coaliție denumită Frontul Național Democrat.

Acest fapt a stârnit o nouă criză politică, timp în care FND a pornit o uriașă și vehementă campanie împotriva partidelor istorice. Frontul Plugarilor a aderat la noua coaliție politică de stânga. Din cauza presiunilor politice, pe 4 noiembrie, generalul Sănătescu a format un nou guvern „de largă colaborare politică”.

Atât liderii de la Moscova, cât și comuniștii autohtoni, au considerat că personalitatea și carisma lui Groza ar putea asigura legitimitatea în fața lumii occidentale. În noul cabinet Sănătescu, Petru Groza este numit vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.

Cu toate acestea, crizele provocate de comuniști și socialiști au continuat, iar Constantin Sănătescu s-a văzut nevoit să își depună mandatul pe 6 decembrie 1944.

Șef al noului cabinet a fost numit generalul Nicolae Rădescu, în timp ce Groza și-a păstrat mandatul de viceprim-ministru.

Întoarcerea în Capitală a membrilor guvernului care au participat la festivităţile organizate cu prilejul reunirii Nordului Transilvaniei cu România democratică (aspecte din Piaţa Gării de Nord) (A.I.Vişinschi, Petru Groza - marcat cu X - Gh. Gheorghiu Dej, general Susaikov, Gh. Tătărescu, P.Constantinescu Iaşi).(14 martie 1945). Credit: https://fototeca.iiccmer.ro Cota: 115/1945(111/1945)(110/1945)

La Conferința de la Ialta din 4 - 11 februarie 1945, Marile Puteri au hotărât intrarea definitivă a României în sfera de influență sovietică.

Ca urmare, FND a pornit un asalt pentru răsturnarea guvernului. S-a acționat pentru preluarea prefecturilor și primăriilor și s-au organizat manifestații și lupte de stradă. Pentru a avea susținere publică, FND și-a atras de partea lui țăranii, cărora li se promitea înfăptuirea reformei agrare prin împroprietărirea țăranilor și confiscarea moșiilor.

România se afla într-o mare criză politică. În ziua de 26 februarie 1945 a sosit la București Andrei Vîșinski , adjunctul ministrului de Externe al URSS, Viaceslav Molotov. Într-o audiență la regele Mihai, Vâșinski i-a impus șefului de stat român demiterea imediată a generalului Rădescu, care era acuzat ca fiind „reacționar” și „fascist”, criticând partidele istorice și pe Iuliu Maniu. Speranțele depuse de ministrul român de Externe, Constantin Vișoianu, în sprijinul Statelor Unite și al Marii Britanii s-au dovedit iluzorii.

Pe 2 martie, Suveranul, Mihai I l-a însărcinat pe Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor, să alcătuiască lista noului guvern. În audiențele de la Palat, Maniu și Brătianu s-au opus categoric, afirmând că aducerea la putere a acestui guvern „ar echivala cu o condamnare la moarte a democrației în România”. În cele din urmă, regele a cedat, iar pe 6 martie 1945 a acceptat lista prezentată de Petru Groza.

Deși, din cele 18 portofolii ministeriale, PCR avea doar 5 portofolii, în realitate, comuniștii erau cei care îl conduceau, deoarece fusese dictat de la Moscova.

Aspecte de la manifestaţia de 1 Mai 1945. La tribună Gheorghe Gheorghiu Dej, P. Groza, marcat cu X, Gh.Tătărescu, T. Georgescu, ş.a.(Romulus Zăroni, general colonel Susaikov).(1 mai 1945). Credit: https://fototeca.iiccmer.ro Cota: 162/1945

Din amintirile lui Pamfil Ripoşanu, diplomat, fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc: „ ... Vîşinski vine şi era însoţit de un general rus care vorbea bine româneşte şi traducea. Îi spune Vîşinski lui Groza: “Vă aduc mesajul marelui Stalin care vă roagă să formaţi guvernul. Fiindcă atunci când dvs. formaţi guvernul, întreg Ardealul va fi al României.” Convenţia de la Moscova semnată de Vişoianu spunea: ”întreg Ardealul sau cea mai mare parte va reveni României.” Iar Vîşinski spunea: “întreg Ardealul”. Groza replică: “Dar ce spune şeful Stalin ?” L-au sunat de la guvern pe Stalin şi Stalin a dat acest mesaj: “Spune-i lui Petru Groza că în momentul când el formează guvernul în 48 de ore întreg Ardealul va fi al României.” Groza era foarte, foarte roşu la faţă şi foarte emoţionat.”

Acesta a fost cel mai mare succes politic al carierei lui Petru Groza. Un succes care a coincis şi cu interesele României.

Celelalte succese ale sale se găsesc în opoziţie cu interesele naţionale începând de la cauţionarea actelor legislative şi executive pentru transformarea ţării în satelit sovietic, oprimarea opoziţiei politice, până la curmarea regimului monarhic în România.

Şi totuşi, Petru Groza un burghez autentic nu a fost un comunist cu acte în regulă, acesta nu a împărtăşit soarta alor colaboratori de conjunctură ai comuniştilor cum a fost cazul lui Gheorghe Tătărăscu, ci a fost numit întotdeauna prieten şi onorat până în cele mai mici detalii de către noul regim, inclusiv la moartea sa, în 1958 când preoţilor li s-a permis efectuarea serviciului religios, iar bisericile au bătut clopotele.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 3 octombrie 2022 (integral)

Regia de montaj: Carmen Idriceanu şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Izabel Jerdea şi Oana Popescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro