Divizia "Tudor Vladimirescu"

Comitetul de Stat pentru Apărare al URSS a hotărât în octombrie 1943 ca pe teritoriul său să se înfiinţeze unităţi militare înarmate din rândul prozonierilor de război.
Crearea diviziei "Tudor Vladimirescu nu a fost un fapt inedit.

Divizia poloneză "Tadeusz Kosciuszko" condusă de col. Zygmunt Berling, ori Brigada independentă cehoslovacă a colonelului Ludvig Svoboda au fost dovezi ale unei decizii de strategie anterioară exemplului românesc.

Aceste divizii de voluntari – voluntariatul implica asumarea individuală a unui angajament scris al persoanei – au fost folosite mai târziu într-o măsură mai mare sau mai mică de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.

AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 10 noiembrie 2014:

În principiu, corpul voluntarilor se angaja să lupte pe front împotrina Germaniei naziste şi aliaţilor săi cu toate mijloacele puse la dispoziţie, într-un cuvânt, luptau pentru a scăpa de condiţiile inumane din lagărele de prizonieri şi alegeau roata norocului pentru a se reîntoarce acasă ori a muri pe front.

Ca pondere, militarii de grad inferior – soldaţi şi gradaţi – au îmbrăţişat această formulă sovietică, cu 90 la sută, însă procentajul din rândul ofiţerilor a fost foarte slab, cel mult 15 la sută.

După bătălia pierdută de Germania şi aliaţii săi la Stalingrad şi Cotul Donului – printre care se găsea şi România - numărul prizonierilor români deţinuţi în URSS trecuse de o sută de mii de militari.

Ana Pauker, viitor ministru de externe în al doilea guvern Groza, aflată pe teritoriul sovietic încă din 1941 activa ca un important resort al mobilizării şi agitaţiei propagandistice pentru formarea primei divizii de voluntari români din rândul prizonierilor de război.

A apărut în uniformă de colonel sovietic la mai multe întruniri organizate de organele NKVD pentru recrutarea voluntarilor.

În ciuda unui refuz însemnat, acest "comitet de convingere" a fost întărit cu col. Nicolae Cambrea – viitor comandant al diviziei "Tudor Vladimirescu", col. Iacob Teclu, şef de stat major şi col. Mihai Maltopol – responsabil cu redactarea şi distribuirea gazetei diviziei, "Graiul Liber" având girul generalului Mihail Lascăr, aflat la rândul său în captivitate.

Din octombrie şi până în luna mai 1944, divizia a fost antrenată şi înarmată, find aptă de a intra în prima linie a frontului ca divizia I română de infanterie a Frontului 2 Ucrainian.

Evoluţia politică şi militară a celui de-al doilea război mondial şi particular actul de la 23 august 1944 a făcut ca preconizata luptă dusă de români împotriva altor români să fie evitată.

Conform Codului de Justiţie Militară, art. 498-499 şi 501 , valabil din 1939, voluntarii români constituiţi în divizia "Tudor Vladimirescu" se găseau în situaţia de trădare de ţară şi urmau să fie executaţi de autorităţile militare române în caz de capturare.

Într-o situaţie similară s-au găsit şi românii încadraţi în Armata Naţională de Eliberare condusă de gen. Platon Chirnoagă, armată aflată sub conducerea politică a Guvernului român de la Viena condus de Horia Sima (Germania a pregătit din timp o alternativă politică formată preponderent din membri ai Mişcării Legionare refugiaţi după eşecul Rebeliunii – ianuarie 1941 – în câteva oraşe germane, în cazul în care la Bucureşti, mareşalul Ion Antonescu sau regele Mihai ar încerca ieşirea din Axă, după model italian).

Diferenţa dintre cele două corpuri de voluntari este că unii au fost exoneraţi de executara pedepsei – membrii diviziei "Tudor Vladimirescu" - pe când ceilalţi au fost "vânaţi" de noul regim de la Bucureşti multă vreme. (În octombrie 1943, divizia "Tudor Vladimirescu se găsea în poziţia de trădare de ţară fiindcă statul român prin armata sa se găsea de partea forţelor Axei, iar în noiembrie 1944, Armata Naţională de Eliberare sub ordinul Guvernului de la Viena, se găsea la rândul ei în aceiaşi postură fiindcă lupta declarat împotriva României care trecuse în Coaliţia Naţiunilor Unite)

Prin două decrete-lege din aprilie şi august 1945 o parte din voluntarii diviziei "Tudor Vladimirescu" a fost încorporată Armatei Române.

În scurt timp, aceştia au asigurat funcţionarea nucleului care a întreprins schimbări substanţiale în interiorul structurii naţionale de apărare, al cărui comandant suprem încă se mai găsea regele Mihai.

Trebuie recunoscut – documentele militare în primul rând o dovedesc – că divizia "Tudor Vladimirescu" a fost aproape deloc favorizată de creatorul său pe câmpul de luptă.

A primit botezul focului lângă Vaslui către sfârşitul lunii august 1944, ca mai apoi alături ce Armata română să lupte cu pierderi grele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord şi la campania din Ungaria, mare parte din Cehoslovacia, cât şi în Austria de Est, militarii diviziei primind de nenumărate ori sectoare de front dintre cele mai dificile, greu de cucerit.

Divizia "Tudor Vladimirescu" avut o contribuţie majoră la cucerirea oraşului Szeged din Ungaria şi a fost decorată cu ordine militare sovietice şi româneşti.

După încheierea războiului şi în cadrul diviziei "Tudor Vladimirescu" şi-a făcut apariţia comisarul politic şi Serviciul Agitprop – agitaţie şi propagandă după un model sovietic care au contribuit la politizarea armata română sau la tranziţia de la Armata regală la Armata populară..

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55