Din viaţa unui paraşutist militar - cpt. Mihail Ţanţu

Un destin frânt în două. Iată succint , cum s-ar putea descrie viaţa unuia dintre primii instructori de paraşutism ai Armatei Române.

Născut în Basarabia, fiu al omului politic unionist, Vasile Ţanţu, căpitan Mihail Ţanţu a avut semnele unei frumoase cariere militare dacă în viaţa sa nu ar fi apărut războiul.

După absolvirea Şcolii de ofiţeri şi exercitarea diverselor funcţiuni profesionale, după aprilie 1941, la inţiativa liderilor politici ai vremii, va apărea o nouă armă: paraşutiştii militari, ca o necesitate reclamată şi de starea de război declarată între părţile beligerante.

Arma paraşutişti militari a fost şi o consecinţă a relaţiilor dintre noii aliaţi: Germania şi România, odată cu sosirea Misiunii Militare Germane, în noiembrie 1940. Cu toate acestea, meritul de a avea militari pregătiţi pentru misiuni deosebite revine conducerii militare româneşti.

Pe Mihail Ţanţu îl regăsim ca deţinător al brevetului de paraşutisn cu numărul patru, în scurt timp fiind desemnat să instruiască primele plutoane de paraşutişti militari.

Toate evaluările profesionale îl recomandau pentru această misiune. Pregătirea sa, aşa după cum ne-a istorisit şi invitatul ediţie prin izvoarele documentare cercetate, disponibilitatea, profilul moral şi iniţiativa personală în teren l-au ajutat să creeze şi un spirit camaraderesc bazat pe respect, în primul rând.

AUDIO: "Istorica", ediţia din 11 ianuarie 2016

Paraşutistul militar român din timpul războiului a fost pregătit să acţioneze în primul rând ca militar dincolo de liniile inamicului. Să se orienteze în teren în cele mai aspre condiţii, adesea numai cu un pumnal ca armă de apărare, fără documente pentru a pregăti un cap de pod în teritoriul adversarului, necesar îndeplinirii cu succes a operaţiunilor militare ofensive. Antrenat pentru luptă corp la corp, pentru gherilă urbană, dar şi pentru culegere de informaţii.

Căpitan Mihail Ţanţu a demonstrat că are aceste calităţi şi atunci când s-a aflat în primele rânduri la porţile Capitalei, împreună cu oamenii săi, între 23 -28 august 1944 pentru a neutraliza rezistenţa germană în condiţiile impuse de noile aranjamente politice ale momentului.

Dacă iniţiativa personală, curajul şi hotărârea s-au dovedit pentru eroul nostru folositoare pe câmpul de luptă, în nouă evoluţie politico-militară a ţăriii, aceste virtuţi s-au dovedit a fi mai puţin folositoare, chiar a-l pune în dezavantaj. Dorinţa sa de a fi deosebit de activ împotriva instaurării noului regim l-au scos practic în afara legii.

Ajutorul dat pentru scoaterea din ţară a unui fruntaş legionar şi a liderului Grupului etnic german din România, acţiune compromisă de sovietici, l-au trecut nu numai pe lista suspecţilor. Obligat să se ascundă şi să găsească mijloace de supravieţuire, Mihail Ţanţu a încercat în dese rânduri să ia legătura cu grupurile de rezistenţă formate după ocuparea ţării de Armata Roşie.

Nici aşa nu a dobândit un mare succes, fiind privit deseori ca un posibil provocator, viaţa sa şi a camarazilor implicaţi atârnând de un fir de pai.

Ajunge după câţiva ani să fie reţinut şi cercetat de noile autorităţi, însă reuşeşte să scape după un episod nelămurit nici astăzi.

Căpitan Mihail Ţanţu a încercat să joace în momentele dificile ale existenţei sale ca rezistent împotriva regimului comunist cartea dublei apartenenţe. Numai astfelfel s-ar putea explica acceptarea rolului de agent al Securităţii într-o misiune primită , de a se infltra în emigraţia românească de la Paris.

Ajuns acolo dă totul pe faţă şi îţi declară întreaga disponibilitatea pentru participarea la acţiuni de rezistenţă împotriva ocupantului şi a noului regim. După instructaje şi întâlniri este retrimis în ţară cu scopul de a crea reţele, a aduna informaţii politice şi militare şi de a fi pregătit împreună cu oamenii săi în aşteptarea mult discutatei eliberări a Estului european sovietizat.

În urma unei trădări este capturat a doua oară şi supus anchetelor. A fost judecat şi condamnat într-un lot masiv la 25 de ani de închisoare.

Până la eliberarea sa, în august 1864, viaţa din detenţie l-a măcinat şi zdruncinat în aşa fel, încât în cei câţiva ani rămaşi până la dispariţia sa, supravieţuirea lui Mihail Ţanţu a depins mai mult de ajutorul foştilor camarazi. Fiind un proscris, după eliberarea din închisoare, ca militar degradat aproape că nu a găsit nimic de lucru conform pregătirii sale. A murit pe un pat de spital fără prea multe speranţe şi într-o mare tristeţe.

Galerie I :

Foto: lt. Mihail Ţanţu (1935). Credit: dl.col. Mircea Tănase

Foto: îmbarcarea paraşutiştilor pentru salt (1943). Credit: dl.col. Mircea Tănase

Foto: saltul din avion (1943). Credit: dl.col. Mircea Tănase

Foto: cpt. Mihail Ţanţu în mijlocul subordonaţilor (1944)

Foto: prima promoţie de paraşutişti cu cpt. Mihai Ţanţu.Credit: dl.col. Mircea Tănase

Galerie II :

Foto: evocare realizată de invitatul Mirelei Băzăvan.Credit: col (rez) Ioan Andrei

Foto: poezie dedicată paraşutiştilor eroi. Credit: col (rez) Ioan Andrei

Contribuţii editoriale : dl. col. (rezervă) Ioan Andrei, fost paraşutist, combatant în al doilea război mondial, membru de onoare al Fundaţiei „General Grigopre Baştan”. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj : Radu Sima

Regia de emisie : Dana Burcea şi Victor Mihăescu

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la :

http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55