"Declaraţia de independenţă a PMR" faţă de Moscova
Invitaţi: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu - Centrul pentru Cercetarea Istoriei Relaţiilor Internaţionale şi Studii Culturale "Grigore Gafencu şi cercetătorul Mioara Anton de la Institutul de istorie “Nicolae Iorga”, Bucureşti.
Articol de George Popescu, 13 Aprilie 2011, 17:31
Una dintre rădăcinile noii orientări politice a regimului comunist, condus de Gheorghiu Dej se regăseşte în conflictul iscat cu troica Pauker - Georgescu - Luca, sancţionaţi pe motiv al devierii de dreapta, în traducere liberă, descotorosirea de comuniştii internaţionalişti ai Moscovei.
Noua grupare la vârf a PMR îşi va construi cu migală şi mult tact drumul spre conservarea puterii, a rămânerii la conducere, în ciuda remanierilor cerute de Moscova sub steagul înnoirii, în timpul destinderii politice şi militare de după Conferinţa de la Geneva din 1955.
Anul următor, cel de-al XX-lea Congres al PCUS - partidul comuniştilor sovietici - incriminează erorile, abuzurile şi condamnă crimele comise de regimul anterior, condus de Stalin. O bună ocazie pregătită de Nichita Sergheevici Hruşciov pentru a cere destalinizarea în întregul bloc comunist est-european.
Gheorghiu Dej şi echipa sa apasă pe acceleraţie şi cere insistent retragerea trupelor sovietice de ocupaţie din România, un fapt împlinit, doi ani mai târziu. În paralel, se înteţesc contactele diplomatice şi economice ale României cu state din Vestul Europei, o atitudine de necrezut pentru pentru o ţară membră a Pactului de la Varşovia şi supusă URSS-ului.
Dispar rând pe rând, editura “Cartea rusă”, revista “Timpuri noi”, tradusă în română, Muzeul Româno-Rus, însă nu şi ARLUS (Asociaţia Română pentru Legături cu URSS), limba rusă nu mai este o limbă străină obligatorie în şcoli, în schimb apar ca obiecte de studiu, franceza şi engleza.
O soartă asemănătoare o au şi firmele mixte de comerţ exterior româno-sovietice, pe scurt “Sovrom”, iar până în anul 1963, Bucureştiul cere insistent retragerea tuturor consilierilor sovietici, instrumentele cele mai active pentru sovietizarea ţării.
Astfel de consilieri au activat în principalele ministere strategice, la Interne, unde au condus represiunea împotriva opoziţiei, imediat după alegerile din 1946, Serviciul Special de informaţii, dar şi în armata, în sectoarele industriale importante, în cultură şi învăţământ, în sănătate şi agricultură - colectivizarea forţată.
Astfel, anul 1964, în aprilie, declaraţia politică a PMR de a se desprinde de Moscova şi a cere independenţă pentru o cale românească nu a fost chiar o surpriză. Noul contingent al intelectualităţii tehnice a lucrat intens la aceasta, secondând Biroul Politic al PMR.
Un alt aspect important al desprinderii PMR de Moscova l-a constituit încercarea sovieticilor de a promova o politică economică pentru tot blocul comunist, o replică la Piaţa Comună vest europeană, în care România, Ungaria, partea de vest a URSS şi Bulgaria erau chemate să asigure necesarul producţiei agricole, legume şi fructe, al întregului lagăr comunist. Reacţia violentă a comuniştilor români i-a surprins pe sovietici care au bătut în retragere, iar planul economistului sovietic Emil Borissovici Valev nu a mai fost pus în aplicare.
Declaraţia de “independenţă” nu rezolva nici un drept politic pentru cetăţeanul român, partidul conducea ţara în acelaşi stil dur, opresiv şi rigid, însă a insuflat românilor un sentiment de satisfacţie că după două decenii au reuşit să evite deplina sovietizare a ţării şi deschiderea către Occident, către relaţiile tradiţionale ale României antebelice, însă cu limitele impuse de statutul României şi pe fondul desfăşurării Războiului Rece.
AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 11 aprilie 2011
Contribuţii editoriale : “Planul Valev” explicat de dl. prof.univ.dr. Emilian Dobrescu la cererea Mirelei Băzăvan
Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu.
Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluarepe Internet la adresa: www.romania-actualitati.ro