„Cultul persoanei regelui Carol al II-lea”

„Sinaia, 3 octombrie 1893: naşterea, ca fiu al Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Moștenitoare Maria. În 1914, la înscăunarea tatălui său, Carol devine Principe Moștenitor.

Principele Carol al II-lea a fost primul viitor Rege născut în România și botezat în ritul ortodox. A învățat românește de mic și a studiat istoria și geografia țării. Pasiunile lui se împărțeau între cărți și uniforma militară. A și urmat, de altfel, cursurile Academiei Militare de la Potsdam.

În timpul Primului Război Mondial, Carol al II-lea este ofițer în armata română. În 1918, dezertează de pe front și contractează împotriva voinței Suveranului o căsătorie care este anulată în anul 1919 și care nu produce efecte dinastice.

După anularea căsătoriei ilegale din 1918, Principele Carol a fost trimis de Regele Ferdinand I într-o călătorie de șapte luni, în anul 1920, în jurul lumii, în cursul căreia a vizitat Imperiul Otoman, Egiptul, India, Singapore, China, Japonia și Statele Unite ale Americii, precum și Marea Britanie, Franța și Elveția.

Principele Moștenitor Carol s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principesa Elena a Greciei și a Danemarcei.

La 25 octombrie 1921, se naște fiul lor, Mihai, la Castelul Foișor din Sinaia.

Cei trei locuiesc la București, într-o casă de pe Șoseaua Kiseleff, pusă la dispoziție de Guvern.

La 28 decembrie 1925, Principele Carol renunță la toate drepturile la Tronul României, pleacă în Franța și ia numele de Carol Caraiman.

În 1927, la moartea Regelui Ferdinand, Mihai I devine Rege. Suveranul copil era reprezentat de o Regență formată din: Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, jurist și om politic, președinte al Înaltei Curți de Casație.

Regența nu a dat rezultate strălucite, iar pe fondul crizei economice mondiale începute în 1929, viața politică românească era agitată și confuză.

Din exil, Carol dădea semne de interes față de Tronul de care pretinsese, cândva, că nu are nevoie. Carol coboară din avion la 6 iunie 1930, iar la 8 iunie este proclamat Rege.

Fotografiile din epocă ni-l arată ca pe un suveran prezentabil, autoritar, cu un gust pronunțat pentru decorații, pompă și ceremonii.

În timpul domniei lui, s-a dezvoltat și un "cult al personalității" avant la lettre: Regele Carol al II-lea se vedea ca un deschizător de drumuri, ca făuritor al unei "noi Românii", al "României veșnice", se considera Rege al tineretului (mai ales prin instituția Strajei țării, al cărei comandant era și din care făceau parte toți băieții între 7 și 18 ani și toate fetele între 7 și 21 de ani), al țăranilor și un "Rege al culturii". (Sursa: familiaregala.ro)

„În deceniul carlist manifestaţiile grandioase aveau loc cu ocazia zilelor de 10 Mai, ziua Monarhiei, şi 8 Iunie, ziua Restauraţiei. Parade militare şi defilări erau organizate şi în zilele de 24 ianuarie, 1 mai, 16 octombrie şi 1 decembrie, dar de mai mică amploare decât în cazul celor dintâi.

Spre deosebire de 10 Mai, sărbătoarea de 8 Iunie este o creaţie a regimului lui Carol al II-lea. Pe data de 6 iunie, Carol Caraiman (numele luat de Principele Carol după renunţarea, în anii ’20, la drepturile dinastice) se întoarce în România, iar două zile mai târziu este proclamat Rege de către Parlament.

Pe durata domniei lui Carol al II-lea, 8 Iunie a simbolizat ziua Restauraţiei, prilej de sărbătoare pentru suveran. În deceniul carlist, ziua de 8 Iunie rivaliza cu cea de 10 Mai în ceea ce priveşte fastul cu care erau organizate.

Ziua Restauraţiei a fost sărbătorită pentru prima dată în 1931.

După cum anunţa ziarul Universul, „manifestaţiile s-au desfăşurat într-un cadru de tinereţe, de forţă şi de înălţare, care sporesc încrederea în virtuţile şi în destinele neamului nostru”.

Aniversarea unui an de la Restauraţiea început duminică, 7 iunie, printr-o manifestaţie la Ateneul Român, în care reprezentanţi ai armatei, ai tineretului, dar şi ai asociaţiilor cetăţeneşti au susţinut, plini de entuziasm, discursuri vibrante dedicate „Augustului” sărbătorit.

După o caldă apologie a suveranului, a fost lansat un apel către toată suflarea românească:„să se unească în jurul tronului, pentru a cimenta indistructibil legătura dintre Tron şi Ţară”

Odată cu înfiinţarea organizaţiei Straja Ţării, ziua de 8 Iunie îşi schimbă modul de organizare, dar nu şi semnificaţia.

Paradele militare desfăşurate în faţa Palatului Cotroceni sunt înlocuite cu evoluţiile străjerilor de pe stadionul ANEF: defilări, exerciţii sportive şi momente coregrafice.

În momentul în care regele trece în revistă careurile de străjeri, aceştia, cu mână dreaptă ridicată spre cer salută pe rege, strigând „Sănătate”.

Exemplul lor este urmat de publicul spectator. După defilarea străjerilor pe categorii de vârstă, în ordinea gradului pe care îl deţin în organizaţie, au loc demonstraţii ale diferitelor grupe.

Fiecare demonstraţie se încheie cu un exerciţiu final, moment de mare atracţie. În semn de omagiu pentru „marele cârmaci”, tinerii scriau cu corpurile lor „Carol 2”, după care se rearanjau astfel încat de sus, să se vadă monograma regelui.

Un alt exerciţiu al străjerilor era reprezentarea grafică a stemei Străjii Ţării înconjurată de graniţele României.

Principalul scop rămâne acelaşi:proslăvirea suveranului şi glorificarea faptelor acestuia.

Aniversarea a cinci ani de la Restauraţiea reprezentat prima manifestaţie la care a participat tineretul, în număr mare.

Potrivit ziarului Adevărul, 25 000 de tineri, băieţi şi fete, au demonstrat în faţa suveranului pe Platoul Cotrocenilor. Din acest moment, sărbătoarea Restauraţiei se adresează în special tinerilor, cei care reprezintă viitorul ţării, „era nouă” instituită de rege prin actul din februarie 1938”.

Cultul personalităţii în vremea lui Carol al II-lea - Ziua Restauraţiei (historia.ro)

„România s-a bucurat, în deceniul al patrulea al secolului trecut, de o frumoasă reputație, în termeni de politică externă și de viață culturală și științifică.

Dintre toate titlurile pe care propaganda oficială i le-a inventat lui Carol al II-lea, probabil că acela de "Rege al culturii" are cea mai mare acoperire în realitate.

Având un gust rafinat, Regele a știut să sprijine valorile reale ale culturii române, prin intermediul Fundației pentru Literatură și Artă Regele Carol al II-lea, care acorda premii, burse și publica opere importante ale scriitorilor români.

Carol al II-lea a fost o personalitate cu lumini și umbre. Inteligent și erudit, cu un excelent dar oratoric și cu charismă, el s-a lăsat copleșit nu o dată de slăbiciuni și excese care au adus mult rău propriei persoane, familiei și mai ales, țării.

Aventurile sale, precum și defectul de a se înconjura de o societate îndoielnică i-au pus în umbră abilitatea de a domni, chiar dacă a fost un monarh căruia i-a plăcut "meseria de Rege" și care avea o bună stăpânire a chestiunilor militare, legislative și administrative.

Pe de altă parte, Europa acelor timpuri trăia tentația dictaturilor. Aproape toate țările europene erau conduse de regimuri dictatoriale sau autoritare, iar Carol al II-lea a ales și el să conducă în mod discreționar, în ultimii doi ani de domnie.

În februarie 1938, a dizolvat Parlamentul și a instituit un regim de autoritate monarhică.

Noua Constituție din 27 februarie 1938 întrerupea tradiția monarhiei constituționale și a regimului liberal, inaugurată de Carol I în 1866 și continuată de Constituția din 1923.

În noua lege fundamentală din 1938, separarea puterilor în stat practic dispărea, Regele ("Capul Statului") având controlul puterilor legislativă (avea inițiativă legislativă și putea respinge orice lege a Parlamentului, convoca și dizolva Parlamentul, numea o parte din membrii Senatului) și executivă (numea și revoca miniștrii).

În martie 1938, este reînviată vechea instituție a Consiliului de Coroană, menită acum să consolideze puterea Regelui, și este emis Decretul-lege pentru dizolvarea asociațiilor, grupurilor și partidelor politice.

Disprețul Regelui și al unei părți a elitei românești față de partidele politice a dus la sfârșitul democrației Parlamentare românești, care, cu toate neajunsurile provocate de inerentul politicianism, crease, împreună cu monarhia constituțională, statul român independent, modern și întregit.

La 15 decembrie 1938, este înființat și partidul unic, sub numele de Frontul Renașterii Naționale.

Ca și înaintașii săi, Regele Carol al II-lea a avut o contribuție importantă la crearea de noi instituții ale statului, în acord cu dezvoltările politice și economice din Europa, precum și la îmbogățirea patrimoniului construit. De numele Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, Muzeul Satului, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Națională de Apărare, universități, colegii, catedrale și mânăstiri.

Sistemul de alianțe construit de România în Balcani și în Europa Centrală nu a putut face față celor două mari puteri totalitare și agresoare - Uniunea Sovietică și Germania nazistă - care semnaseră Pactul Ribbentrop-Molotov.

În 1939, Hitler invadase Cehoslovacia. La 1 septembrie 1939, izbucnește cel de-Al Doilea Război Mondial, prin invadarea Poloniei de către Germania.

La 23 martie 1939, se semnează tratatul economic între România și Germania, care își asigura astfel accesul la petrolul românesc, esențial în efortul de război.

Anul 1940 aduce capitularea Franței, aliatul tradițional al României, care rămâne izolată între puteri ostile și pierde, în scurt timp, o treime din teritoriu.

În fața tensiunilor tot mai mari din viața românească, urmare a situației explozive din Europa și a propriilor erori, Regele Carol al II-lea a plecat în exil, la 6 septembrie 1940.

A locuit în Statele Unite, Mexic, Brazilia și Portugalia. Regele Carol al II-lea a murit la Lisabona, în 1953, și a fost înmormântat la Estoril, în capela regilor portughezi.

După o jumătate de secol, în 2003, rămășițele pământești ale Regelui Carol al II-lea au revenit în țară și se află astăzi depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș.”

Sursa: familiaregala.ro

Nu numai spectacolele coregrafice de pe stadioane au întărit cultul persoanei regelui, ci şi oamenii de cultură au contribuit într-o mai mare sau mai mică măsură la întreţinerea acestei imagini a Suveranului.

În galeria foto veţi putea consulta câteva dovezi ale ataşamentului scriitorilor, poeţilor care s-au adresat regelui Carol al II-lea.

De asemenea în fişierul audio integral al ediţiei puteţi urmări perspectivele enunţate de invitat din care pot fi reconstituite etapele construcţiei cultului persoanei regelui Carol al II-lea

Contribuţii editoriale: fragmente din creaţia poetică dedicată regelui Carol al II-lea în lectura Mirelei Băzăvan.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 20 februarie 2023 (integral)

Regia de montaj: Radu Sima şi Alina Iaurum

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Lucian Flencheş

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro