„Crimele de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”

Istoriografia post-comunistă certifică odiseea polonă de la Katyn. Evenimentele tragice consumate în nord-estul României de până la al doilea război mondial pot fi considerate un „Katyn românesc”.

Cedarea fără luptă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord în iunie 1940 URSS-ului au permis acestora desfăşurarea unui întreg plan de epurare a elementului românesc, cu precădere a membrilor clasei mijlocii şi fruntaşilor satelor din teritoriile anexate.

O atenţie deosebită a fost acordată localităţilor din zona de frontieră (noua graniţă) din partea sovietică. Intenţia aproape nedisimulată a fost de „curăţire”, de înlocuire a românilor cu cetăţeni de altă etnie.

Consolidarea noii puteri s-a făcut gradual, însă rapid.Naţionalizarea mijloacelor de producţie, fie industriale , fie agricole, colectivizarea, transformarea sistemului de educaţie într-unul leninist, în care limba română dispărea din programa şcolară, impunerea noilor modele şi mituri au fost puse în practică de elementul rusesc ajutat de alogeni.

Cei care se împotriveau luau drumul republicilor sovietice din Asia Centrală sau Siberiei pentru munci necalificate sau dezonorante, în condiţii improprii

În paralel, activiştii politici şi poliţia secretă sovietică lansau zvonuri că e mai rentabil pentru românii bucovineni şi basarabeni să ceară repatrierea în România faţă de a trîi într-un colţ îndepărtat al Uniunii Sovietice.

O stratagemă căreia i-au căzut victimă mulţi locuitori din Bucovina de Nord. Este cazul românilor care s-au strâns în apropiere de Storojineţ, la Lunca sau la Fântâna Albă.

Statisticile diferă, nici până acum nu avem un recenzare a numărului pierderilor de vieţi omeneşti. Conform unor estimări Basarabia şi Bucovina de Nord au pierdut aproape 57.000 de persoane – decedate şi peste 100.000 au fost deportate, cifre pentru întregul proces de sovietizare, între 1940 – 1941 şi după anul 1944.

Cele mai importante arestări ale populaţiei locale vor avea loc în ajunul atacului german asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941.

La 31 mai 1941, împuternicitul Moscovei pentru arestarea sau strămutarea elementelor indezirabile, S.A. Goglidze, trimite un raport lui Stalin.

Potrivit acestuia, urmau să fie anihilate cele mai periculoase elemente, cum ar fi foşti membri ai Gărzii de Fier, caracterizată ca „cea mai clandestină organizaţie, cu experienţă de ani de zile în activităţi ilegale”, având „cadre teroriste, organizate în trupe speciale”.

Alte persoane susceptibile de deportare erau foşti membri ai Partidului Naţional Creştin, ai Partidului Naţional Țărănesc şi Partidului Naţional Liberal care ar fi încercat să organizeze activităţi ilegale. Alte persoane vizate proveneau din rândurile marilor latifundiari, comercianţilor, jandarmilor, albgardiştilor ruşi etc.

Operaţiunea majoră de arestare şi deportare a fost stabilită pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32 423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei.

Dintre acestea, 6 250 urmau să fie arestate, iar 26 173 – deportate.

În raportul din 14 iunie 1941 despre rezultatele operaţiunii, înaintat lui Stalin, Beria şi Molotov, se constată că numărul celor arestaţi şi deportaţi a scăzut de la cifra iniţială de 32 423 persoane la 31 419.

Cum se explică această diferenţă şi ce relevanţă are această micşorare a listei iniţiale ?

Avem date în acest sens numai în legătură cu Basarabia – 1 183 reuşesc să evite tragedia care îi aştepta. Dintre aceştia, trei persoane au reuşit să se ascundă, 133 n-au fost arestate din motive de boală, 318 şi-au schimbat în ajun domiciliul, iar 829 au scăpat, retrăgându-li-se învinuirile ad hoc, „din cauza insuficienţei materialelor compromiţătoare”.

În noiembrie 1940, 40 de familii din Suceveni, alte câteva sute din Ostriţa, Horecea, Șirăuţi, Cotul Ostriţei sau Buda au fost surprinse şi decimate cu rafale de mitralieră de către soldaţii sovietici, supravieţuitorii şi familiile acestora fiind ulterior deportaţi în Siberia.

În primăvara lui 1941, serviciile secrete ruse au propagat în rândul populaţiei române din Bucovina de Nord că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniţei în România este un lucru acceptat de autorităţi.

Încrezători, românii care abia aşteptau să se întoarcă pe teritoriul ţării noastre s-au constituit într-un grup masiv, de peste 3000 de persoane, şi – pe 1 aprilie 1941 – s-au îndreptat spre graniţa sovieto-română.

Oamenii erau de loc de pe Valea Siretului, din satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordăneşti, Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni, iar pentru a dovedi caracterul paşnic al demersului lor au arborat în fruntea coloanei un steag alb, icoane şi cruci de brad.

La 3 kilometri de graniţă, în locul numit Poiana Varniţa, grănicerii sovietici au somat coloana să stea în loc, dar grupul de români a ignorat ordinul şi a mers mai departe, moment în care s-a declanşat iadul: sovieticii – echipaţi cu mitraliere performante – au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei şi bătrâni.

Sovieticii nu s-au limitat la atât. Echipaje de cavalerie au ieşit din pădure şi au plecat în urmărirea supravieţuitorilor, omorându-i cu sabia.

Aceştia au agăţat de coada cailor pe cei care încă mai respirau şi i-au târât, în chiote războinice, până la cele 5 gropi comune săpate din vreme, la liziera pădurii.

Autorităţile de la Moscova au trecut în anonimat genocidul, declarând că a fost vorba doar de un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos graniţa”

Parlamentul României a adoptat în anul 2011 o lege prin care la 1 aprilie a fiecărui an se marchează ca Ziua Naţională în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Contribuţii editoriale: Petru Huţan, supravieţuitor al masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941 intervievat de Mirela Băzăvan

AUDIO: emisiunea „Istorica” din 1 aprilie 2024 (integral)

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Cristina Sganță

Regia de emisie: Cornel Moroianu şi Izabel Jerdea

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321