Constantin Mavrocordat - reformatorul

Despre cei peste o sută de ani de administraţie fanariotă se mai vorbeşte şi astăzi în termeni depreciativi. Este adevărat că nu toate domniile fanariote au fost întocmai celor deţinute de Constantin Mavrocordat.

Foto: harta Europei de Est la 1740, după F.W.Putzger, Historischer Schul-Atlas, Bielefeld und Leipzig.

Nepot al lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, însărcinat cu afacerile externe al Imperiului otoman, Constantin Mavrocordat a îndeplinit şi funcţia de mare dragoman al Porţii fiind fiu al lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, la rândul său promotor al unei politici de reforme.

Foto Sergiu Iosipescu: Constantin Mavrocordat în vremea copilăriei. Detaliu din tabloul votiv, fresca de la Biserica Stravopoleos, Bucureşti

Constantin Mavrocordat a fost înainte de toate un domn învăţat, tatăl său fiind foarte stăruitor în cee ce privea educaţia moştenitorului său, pregătindu-l pentru o continuare a politicii sale.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 15 iunie 2015:

De şase ori domn în Muntenia şi de patru ori în Moldova în intervale diferite, Mavrocordat-fiul a fost şi un adevărat poliglot: cunoştea italiană, franceză, turcă, persana şi greaca veche.

După prima domnie foarte scurtă - 1730, îi urmează a doua în Ţara Românească, când a fost obligat să aplice o politică fiscală constrângătoare pentru a-şi recăpăta domnia, după cum scria cronicarul Ion Neculce.

Foto: harta Ţării Româneşti în vremea lui Constantin Cantacuzino stolnicul

În a treia domnie din Muntenia, la 7 februarie 1741 emite un hrisov domnesc prin care continua un vast program de reforme în domeniile : fiscal, agrar, administrativ şi juridic. În străinătate a fost cunoscut sub numele de “Constituţie”, fiind publicat în revista franceză “Mercure de France”

Foto:Constitution - reformele din 1741 ale principelui Constantin Mavrocordat publicate în "Mercure de France", iulie 1742, Paris - prima pagină (Gallica,Bibliotheque Nationale de France,Paris)

Reforma fiscală prevedea unificarea impozitelor şi desfiinţarea impunerii pe vite mari cornute, a văcăritului şi a cuniţei - impozit pe deţinerea cailor - fixarea birului în patru sferturi pe an sau trimestrial cum spunem astăzi. O familie avea de plătit 105 parale din care cinci erau datorate celui care strângea banii. Holteii sau celibatarii plăteau 55 de parale. În fiecare localitate suma totală de plată era împărţită după averea fiecărei familii, astfel că cei bogaţi plăteau mai mult, conform recensământului fiscal.

Foto: domnitorul Constantin Mavrocordat

În domeniul administrativ boierii au fost organizaţi pe straturi sau stări: mare, mijlocie, mică. Fiecare boier conform rangului primea leafă din visteria statului. Leafa reprezenta o anumită cotă-parte din suma impozitelor de stat colectate.

Foto: Cartea Obşteştii Adunări a Ţării Româneşti din 5 august 1746.Iscălituri ale participanţilor (originalul la Arhivele Naţionale Bucureşti)

Odată cu aplicarea noilor legi, slujitorii, călăraşii, dărăbanii au fost incluşi în categoria populaţiei impozabile mărind baza, însă beneficiau şi de înlesniri. A mai fost unificată administraţia ţinuturilor prin numirea a doi ispravnici (un fel de prefecţi) de ţinut care aveau puteri executive şi judecătoreşti.

Cronicarul Ion Neculce , boier s-a numărat printre judecătorii speciali numiţi de Constantin Mavrocordat pentru examinarea diferitelor litigii fiind salarizaţi din visterie.

Poate cea mai importantă reformă susţinută şi aplicată de domnitorul fanariot a fost eliberarea din şerbie ( rumânie, în Muntenia - 1746, vecinie, în Moldova - 1749) a ţăranilor, oferindu-le posibilitatea de a ieşi din starea de dependenţă personală faţă de proprietarii de moşii. Răscumpărarea a fost stabilită la suma de 10 taleri per ţăran, însă boierii moldovenii au cerut în plus şi efectuarea a 24 de zile de boieresc pe an (muncă a ţăranilor pe pământurile lor)

Legislaţia agrară a avut ca scop asigurarea solvabilităţii ţăranilor în faţa impunerilor către stat pentru a îndeplini pretenţiile Porţii Otomane.

Urmând exemplul german, Constantin Mavrocordat a susţinut introducerea culturii cartofului în cele două principate, ca alternativă la culturile cerealiere.

A mai trimis pe termen de trei ani 15 tineri, fii de boieri la studii , la Veneţia, iar câtorva savanţi străini le-a propus să întocmească o istorie comună a Moldovei şi Ţării Româneşti - “Prodromus historiae Principatum Valachia et Moldavia”, un proiect din păcate nerealizat.

În plan extern, domnitorul Constantin Mavrocordat a reuşit recuperarea Oltenie de la austrieci şi evitarea căderii acesteia sub autoritatea Imperiului Otoman.

În plan administrativ şi cultural a obligat pe funcţionarii statului să editeze toată corespondenţa actelor în limba română, iar aşezămintele de cultură de la Iaşi şi Bucureşti aveau rangul de academii.

Foto: Biserica Sfântul Gheorghe din Iaşi, Mitropolia veche unde a fost înhumat Constantin Mavrocordat

Ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat a fost scurtă şi s-a suprapus peste unul dintre războaiele ruso-otomane. Se refugiază la Galaţi, însă este rănit de un ofiţer rus şi făcut prizonier. Transportat în grabă la Iaşi moare la 4 decembrie1769 şi conform invitatului ediţiei a fost înhumat în Biserica Sf. Gheorghe, lângă Mitropolie.

Foto Sergiu Iosipescu: Ecaterina Rosetti, doamna lui Constantin Mavrocordat, detaliu din fresca de la biserica Fundenii Doamnei, comuna Dobroieşti, Ilfov, restaurată de pictorul Elena Murariu

Constantin Mavrocordat a avut două soţii, prima a murit în 1730 în primul an al domniilor sale, iar cea de-a doua a fost Catrina Rosetti cu care a avut doi fii: Dumitru care nu a ajuns în scaunul domnesc şi Alexandru, viitor domnitor, numit şi Deli-bey.

Contribuţii editoriale : dl. Dan Falcan, istoric, Muzeul municipiului Bucureşti despre familia Mavrocordat. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55