Congresul de unificare PCR – PSD (21 – 23 februarie 1948)

Oficial unificare, în realitate o absorţie cu compensaţii a Partidului Social Democrat într-o structură unică de conducere cu comuniştii. Noua formaţiune politică şi în scurt timp unica – Partidul Muncitoresc Român – este în cea mai mare parte o creaţie a URSS, puterea care la finele celui de-al doilea război mondial a ocupat aproape o jumătate din Europa.

Desigur sub umbrela regimurilor de democraţie populară ( un pleonasm intens folosit în epocă a se vedea sensul cuvântului democraţie), altceva de cum era percepută şi aplicată dincolo de "Cortina de fier".

După alegerile pentru parlamentul unicameral – Marea Adunare Naţională – din 28 martie 1948, câştigate de o listă comună dominată de comunişti, în România se lua adio de la un sistem politic de conducere plurialist, cu toate că pentru o perioadă limitată, de exemplu Frontul Plugarilor şi facţiunea PNL-Bejan care au obţinut mandate în noua configuraţie parlamentară, au continuat să funcţioneze, însă fără nici o influenţă.

URSS şi România au fost cele două ţări din Blocul de Est care nu au permis existenţa pe întreaga durată a noului regim şi a altor partide, aşa după cum s-a întâmplat în Cehoslovacia, Germania Răsăriteană, Bulgaria sau Polonia.

Un capitol prea puţin cercetat de istorici.

AUDIO: emisiunea "Istorica" ediţia din 17 februarie 2014:

La 30 decembrie 1947 a fost abolită monarhia, iar în următoarele trei luni, conducerea politică de la Bucureşti, larga majoritate comunistă a definitivat cucerirea deplină a puterii în stat.

Un stat ce avea aidoma imaginea "fratelui de la Răsărit"

Din păcate pentru social democraţi aproape că nu mai exista nici o speranţă, în condiţiile în care naţional-ţărăniştii fuseseră dizolvaţi ca partid prin lege, iar liderii săi arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la lungi perioade de detenţie, PNL se autodizolvase, capacitatea sa de organizare fiind nimicită odată cu arestarea şi întemniţarea liderilor săi, chiar şi a lui Gheorghe Tătărescu, un apropiat al noului regim impus la 6 martie 1945. ( A se urmări ediţia "Istorica - Stânga românească între anii 1893 şi 1948 (PSDMR)" din 11 martie 2013)

Liderii facţiunii pro-comuniste din PSD, Lothar Rădăceanu şi Ştefan Voitec au primit în urma absorţiei în PMR posturi ministeriale , însă opţiunea lor nu a transferat şi principiile şi atitudinea social democraţilor în practicile partidului unic în următoarele aproape două decenii de guvernare.

De altfel la Congresul din 21 – 23 februarie 1948 reprezentarea celor două partide a rămas constantă în proporţia de trei posturi/funcţii pentru PCR şu unul pentru PSD.

Constantin Titel Petrescu, social -democratul stindard al opoziţiei acestui partid la noua putere a fost la rândul său condamnat la închisoare, alături de alţi fruntaşi ai Partidului Social Democrat Independent sub acuzaţia că ar fi complotat împotriva regimului cu laburiştii din Anglia.

Bolnav fiind şi fără a mai reprezenta un pericol, Constantin Titel Petrescu a fost graţiat de restul pedepsei în anul 1956, decedând în anul următor.

O altă victimă a noului partid şi regim a fost chiar un membru marcant al comuniştilor.

Marcant însă prin deosebirile pe care le prezenta.

De la obârşie , statut social şi comportament.

Lucreţiu Pătrăşcanu a avut parte probabil de cele mai cumplite tratamente.

A fost exclus de pe lista candidaţilor aleşi în conducerea PMR, apoi arestat în chiar anul 1948 şi anchetat până în 1954, când a fost declarat vinovat şi condamnat la moarte prin împuşcare.

A fost procedura standard sovietică pentru a demonstra că inamicul nu se află numai dincolo de "Cortina de fier", ci şi înăuntrul ei.

În acelaşi mod au fost ucişi, însă mult mai rapid, Laszlo Rajk în Ungaria, Rudolf Slansky în Cehoslovacia sau Traicio Kostov, în Bulgaria. O prelungire a represiunii staliniste din anii 1936-1938 din URSS.

Congresul de unificare PCR – PMR a fost o etapă de parcurs a noii puteri totalitare spre o societate în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au fost rareori respectate.
De asemenea trebuie remarcat că noul partid după 1960 a reuşit să se îndepărteze prin atitudini şi acţiune de linia Moscovei, devenind în următoarele decade, unul dintre cei mai rebeli parteneri din Blocul de Est.

Anii '50 însă au fost cei mai greu de suportat şi mai schimbători dintr-un secol la fel de agitat din istoria României.

Contribuţii editoriale : dl. Dinu Zamfirescu, cercetător istoric, fost deţinut politic, membru important al exilului românesc despre figura liderilor PSD, Lothar Rădăceanu şi Ştefan Voitec. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.