„Centenarul încoronării”

Marea Unire sau făurirea României Mari avea nevoie şi de prestanţa pe care i-au dat-o Suveranii României.

Atât de necesara împlinire nu a putut fi organizată imediat după 1 decembrie 1918.

Din mai multe considerente: lipsa recunoaşterii internaţionale a Marii Uniri; operaţiuni de front în desfăşurare; starea de siguranţă în provinciile unite cu Ţara nu era îndeplinită.

La toate acestea se mai adăugau, viaţa politică turbulentă cu instabilitate guvernamentală, sărăcia ţării, amintirea războiului, a refugiului, a victimelor foamei şi bolilor, plata datoriilor de război.

Aşadar, ceremonia de încoronare nu putea avea loc, decât în vremuri mai potrivite.

Abia în anul 1920, în vară după recunoaşterea internaţională a actului, guvernul Averescu a numit în iunie 1920 Comisiunea pentru organizarea Serbărilor Încoronării Suveranilor cu sediul în palatul Ministerului Lucrărilor Publice.

Șef al comisiunii a fost desemnat generalul Constantin Coandă (tatăl celebrului inventator Henri Coandă), președinte al Senatului și fost prim-ministru, iar din comisie mai făceau parte Nicolae Titulescu ca ministru de Finanțe, Octavian Goga ca ministru al Cultelor și Artelor, viitorul patriarh Miron Cristea, istoricii Nicolae Iorga și Alexandru Lăpedatu, compozitorul George Enescu, pictorii Costin Petrescu și Arthur Verona, arhitectul Victor Stephănescu, precum și primarul Albei Iulia, Aurel Sava.

Ceremonialul încoronării a fost stabilit la Alba Iulia şi Bucureşti, însă au fost propuneri pentru organizare numai la Bucureşti sau la Iaşi. Punctul de vedere al istoricului Nicolae Iorga a avut câştig de cauză, festivităţile fiind împărţite în Alba Iulia – 15 octombrie şi Bucureşti - 16 şi 17 octombrie 1922.

Alba Iulia avea nevoie de o construcţie religioasă nouă, respectiv de o catedrală ortodoxă.

Piatra de temelie a noului edificiu a fost pusă în cea de-a doua zi de Paște a anului 1921, pe 28 martie, lucrările executându-se într-un ritm accelerat.

În august același an, clopotnița era aproape gata, iar pe 8 septembrie 1921 a fost înălțată crucea cea mare de pe turla catedralei.

Costin Petrescu a realizat fresca interioară ce-i înfățișa pe cei doi ctitori, Ferdinand și Maria, urmau apoi, Miron Cristea, viitorul patriarh, și Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, iar la intare pe Mihai Viteazul și soția lui, Doamna Stanca.

Şi cetatea Albei Iulia a suferit câteva modificări importante pentru a face accesul dar şi desfăşurarea ceremonialului mai facil pentru invitaţi.

De ceremonialul propriu-zis al încoronării a fost gândit de mitropolitul primat Miron Cristea, de Iorga şi de Regină.

O singură modificare s-a făcut, la intervenţia nunţiului papal, ca încoronarea să nu fie urmată de ungerea cu mir.

Argumentele monseniorului Francesco Marmaggi privind calitatea de catolic a regelui, calitate ce nu permitea decât ungerea de către un cardinal, a trebuit să fie acceptate.

De reţinut că regele Ferdinand a încercat tot timpul să ofere mai puţină opulenţă şi fast ceremoniei, desigur mare parte din punctele sale de vedere au fost reţinute şi aplicate.

Regele a impus să fie încoronat cu coroana unchiului său, Regele Carol I, confecționată din oțelul unui tun turcesc capturat la Plevna, în 1877.

Singurele adaosuri cu care a fost de acord Ferdinand au fost pietrele prețioase montate pe coroana de oțel și care simbolizau Basarabia, Bucovina și Transilvania.

Coroana Reginei Maria urma să fie asemănătoare cu cele ale împărăteselor bizantine. Aurul necesar acestei coroane - 1,8 kilograme - a fost donat de către un proprietar de mină din Munții Apuseni.

Realizarea a fost opera casei de bijuterii Falize din Paris. Coroana Mariei era mult mai somptuoasă decât a regelui, fiind ornată cu rubine, opale, turcoaze și ametiste, iar pandantivele laterale erau ample.

Încoronarea propriu zisa nu s-a făcut în Catedrala ortodoxă, deoarece Ferdinand era de confesiune catolică.

După terminarea serviciului religios, suveranii şi întregul cortegiu au fost conduşi de Înalţii Prelaţi în curtea Catedralei pe estradă, sub baldachin, urmaţi de preşedinţii Corpurilor Legiuitoare cu coroanele regale.

Preşedintele Senatului a prezentat regelui Ferdinand coroana de oţel purtată de regele Carol I.

După sfințirea însemnelor regale: coroanele și buzduganul regelui s-a trecut la ceremonia publică a încoronării.

Ferdinand, urmând modelul napoleonian, s-a încoronat singur, așezând apoi coroana și pe fruntea Mariei, „scumpa mea soție, părtașa suferințelor și bucuriilor Mele și ale Țării”, după cum avea să scrie monarhul în „Actul Comemorativ al Încoronării”, semnat imediat după ceremonie.

Conform datelor istorice, la festivităţile de la Alba-Iulia au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii, printre aceştia au fost prezenţi la ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei – fiicele cuplului regal român - principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand.

După semnarea actului comemorativ, la ora 13:00 au avut loc două dejunuri oferite de preşedintele Consiliului de Miniştrii – Ion I. C. Brătianu, unul de 300 de persoane în Sala Unirii şi unul de 700 de persoane în Sala Teatrului.

În acelaşi timp a avut loc şi un ospăţ popular pentru 20.000 de persoane.

După dejun, la orele 14.30 a avut loc defilarea pe platoul de revistă al cetăţii Alba Iulia.

Regele Ferdinand a trecut în revistă trupele, însoţit fiind de regina Maria, principele şi principesa moştenitori şi urmaţi de principii români şi străini, precum şi de membrii militari ai misiunilor, de ataşaţii militari străini şi de generali, toţi călări.

La orele 18.00, familia regală a părăsit oraşul Alba Iulia îndreptându-se spre Bucureşti.

A doua zi, 16 octombrie suveranii s-au întors la Bucureşti unde erau aşeptaţi de o mulţime imensă.

Au trecut pe sub Arcul de Triumf şi a urmat defilarea tuturor drapelelor regimentelor care participaseră la luptele din 1916 – 1918.

Trebuie precizat că, Arcul de Triumf la momentul 1922 era o construcţie hibridă din beton şi lemn, proiectată şi ridicată la repezeală de arhitectul Petre Antonescu la rugămintea primarului Matei Corbescu.

Decoraţiile, ornamentele şi sculpturile, impresionante în 16 octombrie, s-au deteriorat curând, fiind din ipsos, aşa încât a fost necesară construirea unuia nou, cel existent şi în zilele noastre, început în aprilie 1935 şi finalizat la 1 decembrie 1936, cum specifică într-o broşură Petre Antonescu.

Atunci, în întâmpinarea Regelui a venit primarul cu pâine şi sare, apoi cortegiul a trecut, măreţ, pe sub Arcul de Triumf în 101 de lovituri de tun.

De pe câmpul din apropiere s-au înălţat la cer rachete luminoase în culorile naţionale.

Străbătând la pas Capitala, pavoazată festiv, tăind practic prin mulţime, Cortegiul Regal a ajuns la Mitropolie, la ora 12:30.

După Te Deum, cortegiul s-a îndreptat către Piaţa Universităţii, oprindu-se în dreptul statuii lui Mihai Viteazul, patronul Încoronării.

Aici ca şi mai târziu la Palatul Cotroceni au avut loc defilări şi spectacole alegorice.

Ziua de marţi 17 octombrie a debutat la ora 10:30 cu o recepţia de la Palatul Regal în onoarea delegaţiilor străine, urmată, după o jumătate de oră, de recepţia pentru Corpul Diplomatic.

La ora 12, Regele şi Regina, ieşind în loja regală a Arenelor Romane din Parcul Carol I, s-au prezentat încoronaţi în faţa celor 10 000 de primari veniţi din întreaga ţară.

Seara, la Teatrul Naţional, în prezenţa Familiei Regale, a Infantelui Alfons şi a Infantei Beatrice, a ducilor de Genova şi de York, a mareşalului Foch şi a generalilor Berthelot, Pétain şi Weigand, maestrul George Georgescu a dirijat Imnul Regal şi „Rapsodia Română” de George Enescu.

Apoi, un grup de actori au recitat inspiratul poem „Legenda Coroanei” de Mircea Dem Rădulescu.

Şi totuşi, dacă poporul a primit în marea sa majoritate cu entuziasm şi încredere solemnitatea momentului istoric, cei care păreau să fie dispuşi să strice unitatea de vederi au fost politicienii. Îndeosebi cei liberali aflaţi în opoziţie cu naţional transilvănenii şi ţărănişti din Vechiul Regat.

Liderul PNL şi prim ministru din ianuarie 1922, dorea alături de colaboratorii săi să confere încoronării aura unei festivități de partid, trecându-şi pe agendă, inclusiv pe cea electorală toate meritele pentru realizarea Unirii și a Încoronării.

Iuliu Maniu și liderii Partidului Național Român din Transilvania, dar și cei ai Partidului Țărănesc condus de Ion Mihalache, considerau că serbările încoronării trebuie să se desfășoare sub autoritatea unui guvern neutru, mai reprezentativ și mai potrivit cu semnificația evenimentului.

Iuliu Maniu critică guvernul liberal, acuzându-l că „bruscând demnitatea poporului, a îndepărtat de la această sărbătoare Ardealul, care a înfăptuit, tot la Alba Iulia, Unirea”.

În replică, Regina Maria relata în jurnalul său personal: “.. pentru ei, noi am intrat în război, iar Încoronarea va fi la Alba Iulia, pe terenul lor”.

Contribuţii electorale: dl. dr. Liviu Zgârciu, şef al secţiei Relaţii Publice şi Marketing cultural a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia într-o scurtă descriere a încoronării Suveranilor de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea “Istorica” din 10 octombrie 2022

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Foto:

Catedrala a fost construită la Alba Iulia în mai puţin de un an. Reproducere din presa vremii. Credit: alba24.ro

Regele Ferdinand şi Regina Maria în curtea Catedralei. 15 octombrie 1922. Credit: alba24.ro

Reginele Greciei, Elisabeta şi Iugoslaviei, Mărioara, fiicele reginei Maria invitate la ceremonii Credit: alba24.ro

Regele Ferdinand I în ţinută de ceremonial. Alba Iulia 15 octombrie 1922. Credit: alba24.ro

Regina Maria şi noua sa coroană de Suveran. Credit: alba24.ro

Efigii ale Suveranilor României Mari editate cu ocazia încoronării de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. Credit: alba24.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro