Cazul Mazar Paşa sau crearea PNL
Invitat : Emanuel Bădescu, istoric, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.
Articol de George Popescu, 27 Ianuarie 2015, 09:40
Sir Stephen Bartlett Lakeman, născut din părinţi olandezi şi britanici, general cu două tuiuri a servit ca militar şi guvernator otoman al Bucureştiului în secolul al XIX-lea.
Totodată a servit şi interesele Imperiului britanic în perioada tulbure din timpul Războiului din Crimeea (1853-1856) în care rusii au pierdut în favoarea unei coaliţii franco-otomano-britanică, o încercare a Rusiei Ţariste de a-şi deschide un drum către "A Treia Romă".
Sir Stephen Bartlett Lakeman sau mult mai cunoscut ca Mazar Paşa are un rol determinant în apariţia unui nou partid pe scena politică românească.
Promotor al unui liberalism internaţionalist britanic în Principate, Mazar Paşa îi convinge pe liberalii divizaţi în trei facţiuni: liberali radicali conduşi de C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu, poreclit şi Vizirul, o alta moderată condusă de Ion Ghica, al treia grupare tot liberal-moderată condusă de Mihai Kogălniceanu să se unească sub o singură umbrelă, cu un program clar de guvernare, alternativă la Partidul conservator, partidul care urma să ducă la capăt ideile politice ale Revoluţiei de la 1848.
La Iaşi activa o grupare independentă condusă profesorul de istorie universală, Nicolae Ionescu.
Liberalii presau pentru o preluare a puterii, împotriva conservatorilor, aflaţi până atunci în graţiile Domnitorului.
Meritul lui Mazar Paşa a constat în fermitatea cu care i-a convins pe liberali să adere la un program politic comun şi să întemeieze un partid, apt pentru a candida în alegeri.
La turul de scrutin desfăşurat şi organizat de guvern din martie 1875 (conservatorii conduşi de Lascăr Catargiu) caracterizat prin abuzuri, scene de violenţă şi ultraj, organizatorii câştigă, însă nemulţumirea publiculi întreţinută prin campanii de presă virulente ( în principal prin gazetele "Alegătorul liber" şi "Românul" ) îi încurajează pe liberali să se gândească la răsturnarea lui Carol I şi proclamarea unui domn favorabil în persoana lui Ion Ghica, sprijinit de Londra sau a lui Nicolae Dabija, militar cu ascendenţă boierească.
Aproape un an de zile, cartierul general al nemulţumirilor şi acţiunilor politice ale liberalilor este găzduit de locuinţele lui Mazar Paşa din str. Biserica Enei no. 5.
Varianta îmbrăţişării liberalismului de tip britanic este respinsă de I.C. Brătianu şi înlocuită cu un liberalism de tip naţional, în care avantajele pentru Principate erau net detaşate.
Cele două întâlniri de mediere dintre domnitorul Carol I şi I.C. Brătianu, îngrijite de diplomatul Ion Bălăceanu – un neutru în această dispută, însă recunoscut atât de conservatori, cât şi de liberali, produc o soluţie de compromis.
Liberaliilor li se va permite participarea în alegeri cu condiţia să renunţe la forţarea abdicării principelui Carol I.
În anul următor – 1876, liberalii câştigă alegerile şi deschid astfel calea spre o lungă guvernare de 12 ani a liderului lor incontestabil, I.C. Brătianu.
O perioadă de reforme sub deviza „prin noi înşine”.
AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 12 ianuarie 2015:
Contribuţii editoriale : dl. prof. dr. Ion Bulei de la Universitatea din Bucureşti cu un portret al revoluţionarului şi fondatorului Băncii Naţionale, Eugeniu Carada.
Audio: Un interviu de Mirela Băzăvan
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare AICI.