Cazul Lucreţiu Pătrăşcanu
Invitați: prof. univ. Lavinia Betea - Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad şi prof. univ.Cristian Troncotă - Academia Națională de Informații din Bucureşti.
Articol de George Popescu, 07 Iunie 2011, 09:38
Cult, educat, cunoscător al câtorva limbi străine, posesor al unui doctorat la Leipzig, Germania, profesor universitar de economie politică, statistică și filozofie, avocat, Lucreţiu Pătrășcanu rămâne cea mai titrată persoană din conducerea PC din România, ulterior PCR.
Tot Lucreţiu Pătrășcanu este cel dintâi care aduce la îndeplinire una dintre cerinţele Comisiei Aliate de Control (sovietice, fiindcă atât americanii, cât și britanicii aveau mai mult un rol decorativ, urmare a înţelegerii la nivel înalt Churchill - Stalin pentru împărţirea zonelor de influenţă din Balcani): iniţierea unei legislaţii pentru pedepsirea responsabililor angajării României în războiul alături de Germania nazistă împotriva URSS, conflict în care Bucureștiul participa pentru recucerirea provinciilor pierdute în anul 1940.
În acest fel au putut fi judecaţi și condamnaţi la pedepse grele cu închisoarea și muncă silnică mai întâi jurnaliștii, apoi politicienii, militarii, preoţii, oamenii de afaceri, mari proprietari de pământuri. Tribunale ale Poporului au înfiinţat până dincolo de anul 1948. Cu atât mai greu este de crezut că Pătrășcanu a ajuns el însuși să împărtășească un sfârșit tragic chiar de mâna foștilor tovarăși fără a mai pune la socoteală ancheta penală - una dintre cele mai lungi din tot blocul comunist.
Figura de intelectual cu potenţial a lui Pătrășcanu nu a convins nici aripa moscovită a partidului, condusă de Ana Pauker, nici pe cea autohtonă, denumită mai târziu, naţionalistă, al cărei lider a fost Gheorghiu Dej.
Pătrășcanu a arătat de multe ori că soluţiile sale sunt mult mai practice decât ale tovarășilor săi, voinţa de a impune punctul său de vedere propriu unui ideolog al partidului au fost socotite devieri de la conspirativitatea și eficienţa acţiunilor partidului aflat în plin proces de preluare a puterii cu orice mijloace.
Conspirator, co-organizator al despărţirii României din alianţa cu Germania, Pătrășcanu s-a bucurat mai mult de sprijinul adversarilor săi decât de ajutorul tovarășilor de credinţă. Astfel a fost propulsat ca ministru plin la justiţie, o nesperată șansă pentru PC din România de a deveni și mai vizibil și luat în calcule pentru noua ordine postbelică.
Căderea sa a venit deopotrivă din pricina felului său de a se purta faţă de tovarășii săi, dar și pentru că susţinea o colaborare cu partidele burgheze în chestiuni precum modernizarea agriculturii, a regimului micii proprietăţi și a direcţiilor de dezvoltare ale României de după război.
Toţi prietenii și cunoscuţii săi au plătit cu ani grei de închisoare după ce au fost momiţi să depună mărturie împotriva sa că ar fi subminat pacea lagărului comunist, că ar fi colaborat cu adversarul - statele occidentale, că ar fi trădat partidul, cauza și pe liderii săi.
Acuzaţii trase la indigo și aduse tuturor liderilor care nu se arătau suficient de obedienţi faţă de Moscova, așa după cum s-au consumat momente ale ”demascării contrarevoluţionare” la Budapesta, Sofia, Praga, în cazurile Rajk, Kostov și Slanski.
Toţi au plătit cu viaţa, inclusiv Pătrășcanu, ca ofrande ale clarificării luptei pentru supremaţie în partid. Dealtfel, unii dintre acuzatorii săi ca Ana Pauker, Vasile Luca sau Teohari Georgescu au ”căzut” chiar înainte ca Pătrășcanu să fie judecat și condamnat la moarte alături de Remus Koffler, un alt ilegalist.
Recuperarea sa postumă de către regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu nu a fost decât o reușită punere în scenă a altor răfuieli ale noilor potentaţi cu urmașii lui Gheorghiu Dej. Un prilej pentru epurări masive în aparatul partidului și statului pentru a înlocui persoanele provenite din tabăra moscovită cu docili ai noii conduceri. Reabilitarea lui Pătrășcanu s-a oprit cu el, noul regim nu avea de gând să meargă mai departe în profunzime cu cercetarea erorilor și a abuzurilor, a ilegalităţilor, a crimelor comise în obsedantul deceniu.
În interiorul emisiunii invitaţii noștri descriu cu multe detalii lupta pentru putere, iluziile unui intelectual aflat în conflict cu conducerea PCR, dar și iumaginea întreagă, perspectiva, relaţionarea în culisele cazului Pătrășcanu ilustrată adeseori de trădări, comploturi, secretomanie, omisiuni, decizii capitale, pe viaţă și pe moarte.
AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 6 iunie 2011
Contribuţii editoriale : lect.dr. Dragoș Petrescu, președinte al CNSAS despre relaţia intelectualilor comuniști români cu grupurile de influenţă din PCR și motivele insuccesului lor. Un interviu de Mirela Băzăvan
Consultant de specialitate : drd. Olga Sandu
Ne puteţi scrie pe adresa de poștă electronică la : istorica@radioromania.ro
Ne puteţi asculta în direct și în reluare și pe Internet la următoarea adresă:
www.romania-actualitati.ro