„Casa Poporului – Casa Republicii – Parlamentul României”

Funcţionrea parlamentului României într-o clădire nouă de pe Dealul Arsenalului a circulat ca o intenţie de luat în seamnă chiar înainte de anul 1938.

Regele Carol al II-lea a avut o tentativă de a reloca Parlamentul din Dealul Mitropoliei, însă izbucnirea celui de-al doilea război mondial a curmat noua investiţie.

După producerea cutremurului de pământ din 4 martie 1977, regimul Ceauşescu impune refacerea centelor administrative ale ţării, inclusiv, Capitala, unde liderii politici au decis construirea unei clădiri rezistente la orice cutremur şi care să rămână în picioare pentru cel puţin un secol şi jumătate.

Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului.

În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro .

Dimensiunile construcţiei :

lungime - 270 metri

lățime - 245 metri

înălțime - 86 metri (peste cota 0)

adâncime 92 metri (sub nivelul solului)

suprafața construită la sol - 66.000 metri pătrați

Resurse folosite :

1.000.000 m³ de marmură

5.500 de tone de ciment

7.000 de tone de oţel oțel

2.000.000 de tone de nisip

1.000 de tone de bazalt

900.000 m³ de esențe de lemn

3.500 de tone de cristal

200.000 m³ de sticlă

15.000 de candelabre

220.000 m² de covoare

3.500 m² de piele.

Cu o suprafață desfășurată de 330.000 m², Casa Poporului este alcatuită din 23 de corpuri, zise și „tronsoane”, cel mai înalt fiind C4 , de 84 de metri, care dă înspre Bulevardul Unirii. Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.

Au muncit în întregul complex, 13 mii de muncitori concentraţi, şase mii de angajaţi civili din cele peste 40 de antreprize din toată ţara, ajungând în unele perioade la un total de 20.000 muncitori, maiştri şi ingineri. Acestora li s-au adăugat 700 de arhitecţi şi proiectanţi.

Programul de lucru a fost : luni-sâmbătă între orele 7.00 – 20.00, deseori şi în ziua de duminică.

Câştigurile salariale obţinute de muncitorii de pe şantierul « Casa Poporului » au fost duble şi chiar triple. Faţă de ceea ce se obţinea într-o altă unitate productivă din economia naţională.

Numărul victimelor de pe şantierul « Casei Poporului » a fost mai mare decât în alte locuri, dar nu atât de multe la cât a fost apreciat după anul 1990.

Contribuţii editoriale : dl.ing. dr. Traian Vintilă Popp, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România despre inovațiile folosite și despre vizitele cuplului prezidențial pe șantierul Casei Poporului. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj : Nicu Tănase şi Flori Pencea

Regia de emisie : Adriana Anica şi Costin Iorgulescu

AUDIO : « Istorica », ediţia din 4 martie 2019 (integral : 37’ 50’’)

Emisiunea „ Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiuneaPODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.