“Bucureşti, decembrie 1989”

21-22 decembrie 1989. Au trecut 25 de ani sau se poate spune şi o viaţă de om.

Contemporanii momentului istoric au trăit să vadă , unii dintre aceştia să şi participe la schimbarea de regim politic care a avut loc în România.

Regimul Nicolae Ceauşescu se mai bizuia în 21 decembrie pe forţele de represiune: armată, miliţie şi trupe de securitate. Perimetrul Piaţa Palatului - Piaţa Universităţii era controlat, monitorizat de autorităţi, însă întreruperea mitingului de la prânz, urmată de o repliere confuză şi dezordonată a manifestanţilor a încurajat nucleele protestatarilor să-şi continue acţiunea. [Gen. Ştefan Alexie, fost adjunct al şefului DSS (Departamentul Securităţii Statului): “... lumea speriată a luat-o pe bulevard în jos. Echipajul comunica însă că în zona Rosetti au fost opriţi de o maşină Dacia cu număr TC-taxi consular. Cei din maşina TC strigau la oameni: “Înapoi, înapoi !”S-au dat jos din maşină şi au început să-i dirijeze înapoi spre Piaţa Universităţii. Miliţienii au raportat numărul maşinii. Noi aveam evidenţa, astfel că am aflat repede: maşina aparţinea Consulatului URSS]*

AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 22 decembrie 2014:

Până la lăsarea întunericului, Piaţa Universităţii a rămas blocată, protestatarii ridicând baricade şi făcând apel la cei de pe margine, au încercat să reziste. Armata a trimis TAB-uri (transportoare auto blindate) în încercarea de a “sparge” blocada. Fără succes, însă în acest moment au fost înregistrate şi primele victime.

Între demonstranţi şi forţele de ordine s-a instalat o stare de război psihologic, iar odată cu căderea nopţii , într-un război real. 39 de decedaţi şi câteva sute de arestaţi, mulţi dintre aceştia răniţi au fost transportaţi la Jilava pentru cercetări. Cel mai târziu la ora 2.00 din noapte, baricada a fost îndepărtată şi şterse urmele revoltei.[Dan Iosif, unul dintre liderii baricadei de la Intercontinental, adică “revoluţionarul exponenţial” din Bucureşti, aflat în miezul evenimentelor din 21 decembrie 1989, între orele 20.30 şi 24.00 când forţele de ordine au intervenit energic contra demonstranţilor, era foarte categoric atunci când susţinea că “cele 39 de persoane au fost ucise cu armă militară cu lunetă de la înălţime, întru-cât gloanţele au lovit partea de jos a corpului, rănile fiind provocate de sus în jos.]**

În plan mediatic, autorităţile au fost aproape inexistente. Informaţii asupra represiunii din Piaţa Universităţii puteau fi obţinute de la martorii oculari care au scăpaat din încercuire sau de la posturile de radio străine în limba română.

A doua zi, 22 decembrie la ora 7.30, gen. Iulian Vlad, şeful DSS văzând proporţiile dezastrului a ordonat retragerea în unităţi a tuturor angajaţilor săi. În dispozitivul de protecţie din jurul fostului CC al PCR şi zonele adiacente acestuia, din partea fostei Securităţi fuseseră detaşaţi elevi ai Şcolii de la Băneasa, ofiţeri de la USLA (Unitatea de luptă anti-terorism) cu ordinul de a proteja Ambasada SUA la Bucureşti, la cerecea acesteia. Deasemenea au fost retraşi cei 400 de ofiţeri ai Direcţiei a V-a de protecţie şi gardă aflaţi înăuntru şi în afara clădirii Comitetului Central, demnitarii rămânând sub paza Armatei.

Lovitura a venit din partea gen. Victor Atanasie Stănculescu - după anunţul sinuciderii generalului Vasile Milea - care a ordonat la ora 10.30 retragerea în cazărmi a tuturor militarilor aflaţi în Bucureşti şi restul ţării. Din acest moment, de facto conducerea politică a ţării a încetat să mai existe în formula consacrată de până atunci.

Între orele 12.02 şi 17.00 atât la CC al PCR, cât şi la TVR şi Ministerul Apărării Naţionale, diverse grupuri de politicieni, militari şi revoluţionari au încercat formarea unui centru de putere pentru a înlocui organele de conducere ale vechiului regim. Câştig de cauză a avut grupul condus de Ion Iliescu, în trecut membru al nomenclaturii de partid, simpatizant al mişcării de reformare a URSS după ideile lui Mihail Gorbciov. Ion Ilescu a fost susţinut de conducerea armatei şi de o parte a nucleului revoluţionarilor de la “Baricada Inter” conduşi de Petre Roman, inginer şi profesor universitar la Politehnică, fiu al Walter Roman, fost la rândul său membru al conducerii partidului în anii ‘50-’60, îndepărtat de Nicolae Ceauşescu după preluarea puterii în 1965.

La ora 17.00 cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi deţinuţi într-o unitate militară din Târgovişte.

Ca şi la Timişoara, în Bucureşti prezenţa agenţilor străini a fost însemnată nu atât prin număr, cât prin gradul de eficienţă cu care au acţionat în favoarea răsturnării lui Nicolae Ceauşescu. [ despre ajutorul militar acordat de sovietici, generalul Victor Atanasie Stănculescu, citându-l pe scriitorul ex-sovietic Cinghiz Abdullaev, spune clar că agenţii sovietici din trupele de elită Spetsnatz prezenţi în România au tras de pe nişte înălţimi - şi la Bucureşti şi la Timişoara - peste trupe, împotriva oamenilor, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest. Misiunea lor era de a pune sânge între Armată şi manifestanţi]***

Agenţii străini de care s-a tot vorbit în ultimul sfert de veac au fost identificaţi ca ofiţeri operativi GRU (Serviciul de spionaj şi contraspionaj militar al URSS.) Aceştia se numeau vîsautniki. Potrivit invitatului nostru au fost special instruiţi pentru misiuni în spatele frontului(măsuri active) : acţiuni de neutralizare sau lichidare, diversiune, propagandă, antipropagandă, operaţiuni psihologice,etc.

În decembrie 1989 au fost prezenţi în România, acţionând în civil şi sub acoperire de turişti. Ultimii au fost retraşi abia în octombrie 1990****

O altă mărturie cu privire la amestecul sau ajutorul dat la revoluţie aparţine iniginerului Mihail Montanu,: “...participant la revoltele bucureştenilor din seara de 21 decembrie 1989, adoptat într-o primă fază de grupul Iliescu dar abandonat ulterior, a lăsat următoarea mărturie relevantă despre cum acţionau specialiştii sovietici : la un moment-dat, au venit cu gaze lacrimogene. Cum tuşeam eu de la gaze, lângă mine trage o Lada - autoturism sovietic - crem. Se dau jos patru gealaţi care vorbeau ruseşte.Se lasă întunericul, începuseră tragerile în plan vertical şi-i văd pe ăştia că întră în mulţime şi se aud urlete : Au, au, m-au împuşcat !” (Cristian Troncotă, Duplicitarii, Editura Elion, 2014, ediţia a II-a, p.232).

Oficial, URSS şi mai târziu Rusia nu a recunoscut amestecul său în România, în decembrie 1989. Un document declasificat ce conţine previziunile cu privire la principalele evoluţii din Europa Răsăriteană, elaborat de CIA în februarie 1990, nu omite să sublinieze “rolul relativ pozitiv jucat de Moscova în evenimentele din decembrie 1989”. A se vedea pe larg “România anului 1990, văzută de CIA”, în Dosare ultrasecrete de Miruna Munteanu, 29 ianuarie 2005, p.1

În ziua de 22 decembrie după ora 18.30 aproape inexplicabil, focul izbucneşte din nou. De data aceasta între revoluţionari şi armată laolaltă şi “terorişti” , de cealaltă parte. Bilanţul a rămas înspăimântător: peste o mie de victime până la 26-27 decembrie când focurile de arme au încetat. O responsabilitate ce încă mai aşteaptă a fi clarificată şi conţinută în “Dosarele Revoluţiei”

Contribuţii editoriale : prof.dr. Viktor Kuvaldin, Universitatea Lomonosov, Moscova, fost consultat pe probleme de politică externă al preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov despre situaţia din România anului 1989. Selecţiuni dintr-un interviu de Alexandru Beleavschi, corespondent Radio România în Rusia.

* Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAO,Bucureşti 2004, p.107

** Cristian Troncotă, Duplicitarii, Editura Elion, 2014, ediţia a II-a, p.238, apud Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revoluţie, Editura RAO, Bucure;ti, p. 188

*** Cristian Troncotă, Duplicitarii, Editura Elion, 2014, ediţia a II-a, p.233

**** Cristian Troncotă, Duplicitarii, Editura Elion, 2014, ediţia a II-a, p.239

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la:http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55