Bătălia pentru Bucureşti (noiembrie-decembrie 1916)

După îndelungi tratative și măsuri asiguratorii, România semna în primele zile ale lunii august 1916 o convenţie politică şi militară cu Antanta (Anglia, Franţa, Rusia, Italia, Japonia) întrând în război împotriva Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria, Imperiul Otoman).

Foto: pagina cu revendicări ale României din convenţia politică încheiată cu Antanta. credit: Muzeul Militar Naţional.

După un debut de succes – atacul-surpriză al armatelor româneşti a constituit un avantaj – cu eliberarea oraşelor de peste Carpaţi, Braşov şi Sibiu, îi succede o ofensivă germană care împinge trupele româneşti pe linia Carpaţilor şi mai apoi, dincolo de ea.

Lupte grele se dau pentru trecători (Văile Prahovei, Oltului şi Jiului). La sfârşitul lui august 1916 apare surpriza eşecului de la Turtucaia, în sudul Dobrogei cu importante mutaţii negative asupra moralului trupei şi pentru opinia publică.Până în noiembrie, în ciuda unei rezistenţe dârze, în care defensiva disperată alterna cu acţiuni îndrăzneţe şi punctuale ofensive, armata română este împinsă şi mai spre sud-est, adversarii urmărind să obţină ocuparea Bucureştiului.

Foto: gen. Constantin Prezan, comandantul desemnat pentru apărarea Bucureştiului. Aici apare postbelic ca mareşal.

Generalului Constantin Prezan i se încredinţează conducerea apărării oraşului într-o situaţie când armata română , parte din ea era aproape încercuită. Un arc de cerc bloca iniţiativa românească la vest, sud şi est de către contingente germane, dar şi austro-ungare şi bulgăreşti. Râul Neajlov a fost ales de strategii militari români ca loc al ultimei sforţări pentru a salva Capitala, Neajlov aducând aminte de vestita victorie a lui Mihai Viteazul cu peste 300 de ani în urmă.

AUDIO : emisiunea "Istorica", ediţia din 16 noiembrie 2015:

Forțele româno-ruse au dispus de aproape 150.000 de oameni, în timp ce forțele Puterilor Centrale, cu 200.000 de oameni, s-au aflat sub comanda generalilor August von Mackensen și Erich von Falkenhayn.

Foto : gen. August von Mackensen

Planul a reușit în faza inițială, armata română reușind să surprindă inamicul. Ulterior însă, în urma unei serii de circumstanțe ( non-combatul rusesc, capturarea de către germani a planurilor de campanie, defecţiunea generalului Socec), forțele germano-bulgaro-otomane au reușit să restabilească situația și, beneficiind de superioritatea numerică, să forțeze farmata română orțele să se retragă.

Foto: Statul-Major al Armatei Române (1916-1919) secţia Operaţii .La mijloc, aşezat, maiorul Ion Antonescu, marcat cu X

Generalul Erich Ludendorff (șeful Statului Major General german) considera situația ca fiind foarte serioasă: „ pe 1 decembrie aripa stângă a Armatei Dunării a fost foarte puternic atacată la sud-vest de București și împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică”

Forțele române au capturat câteva mii de prizonieri precum și importante cantități de material de război pe timpul acestei contraofensive și numai intervenția de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor răgazul de care aveau nevoie pentru a-și reface dispozitivul.

În același timp, doi ofițeri curieri români care duceau ordinele de luptă către divizii au fost luați prizonieri, germanii aflând astfel dispozitivul trupelor româno-ruse, fapt ce i-a permis generalului Erich von Falkenhayn să ordone un atac nimicitor care a întors flancul drept al trupelor române, nevoite să se retragă și să lase deschis drumul spre București.

Foto: formulă de finanţare acheltuielilor de război

Unele unităţi au rămas cu efective neînsemnate. Divizia 2/5 a fost desfiinţată; iar divizia 9/19 a rămas cu 4 000 de oameni din 16 000.

Retragerea a fost organizată în regulă. Scopul inamicului de a distruge şi de a desfiinţa armata română n-a putut fi atins, însă capitala era acum la discreţia trupelor germane.

Ţinta comandamentului suprem român devenea acum salvarea restului armatei, iar rezistenţa în poziţii succesive avea ca scop întârzierea înaintării inamicului. În acest fel se înlesnea pe de o parte, Armatei a II a scurgerea trupelor sale prin văile munţilor şi punerea lor în siguranţă spre Moldova.

Foto: afiş prppagandistic britanic pentru încurajarea intrării României în război de partea Antantei. Revista "Punch"

Episodul Prunaru : chiar dacă fusese clasificată după război drept o greşeală tactică, şarja de la Prunaru a unui detaşament de cavalerie românească – 200 de ofiţeri şi trupă măcelăriţi de artileria şi mitralierele germane – a rămas în istoria militară modernă a României ca un exemplu de sacrificiu suprem şi devotament pentru apărarea ţării.

Eşecul armatei române în această campanie a fost determinat de lungimea frontului, lipsa de înzestrare tehnică, unele erori grave de comandament dar şi de lipsa de ajutor din partea aliaţilor.

În momentul în care România a intrat în război, ofensiva generalului rus Brusilov fusese oprită în Galiţia, iar pe frontul din Balcani efortul ofensiv al armatei generalului Sarrail se încheiase.

Contribuţii editoriale : prof.dr. Margaret MacMillan – Universitatea Oxford despre motivele care au îndemnat România să intre în război alături de Antanta. Un interviu de Elena Marinescu.

Regia de montaj : Eugenia Ivanov

Regia de emisie : Costin iorgulescu şi Ileana Băjenaru

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-

actualitati.ro/Categorii/istorica-55