„Bătălia pentru Armistiţiu. 19-23 august 1944”

Este prima bătălie de amploare de pe teritoriul actual al României din cel de-al doilea război mondial.

Frontul din Moldova a cunoscut o perioadă de alcalmie în perioada martie-august 1944.

Încercarea sovieticilor de a sparge frontul româno-german s-a lovit de rezistenţa dârză a armatelor româno-germane.

După istoricul Manuel Stănescu, superioritatea sovietică era de 1,4 ori la efective, de peste două ori la artilerie și aviație și de 4,5 ori la tancuri. În sectoarele de rupere superioritatea era de până la 4-6 ori.

Sovieticii au avut masate trupe efective de 960 mii de militari cu 11.000 de tunuri, aproape 1.300 de tancuri și 900 de avioane aparţinând Frontului 2 Ucrainean şi alte 8.000 de tunuri, aproximativ 600 de tancuri și 1.000 de avioane ale Frontului 3 Ucrainean, conduse de mareşalul Malinovski şi respectiv, Tolbuhin.

De partea noastră era Grupul de armate „Ucraina de Sud”, comandat de generalul Hans Friessner.

Frontul acoperit era împărţit relativ egal: 387 km apărați de forțele germane și 267 km de cele române.

Grupul de armate cuprindea subgrupul de armate „Dumitrescu”, compus din Armata 3 română, Armata 6 germană și Corpul 2 armată român și subgrupul de armate „Wöhler”, care cuprindea Armata 4 română și Armata 8 germană.

Totalul marilor unități se ridica la 25 de divizii germane și 20 române, alături de care se găseau o serie de brigăzi, regimente și batalioane independente sprijinite de Flota 4 aeriană.

Cu totul aproape 800 de mii de oameni, însă cu substanţiale lipsuri în prima line a frontului.

Armata română în alianţă cu germanii încercau să stăvilească înaintarea sovietică către poarta de intarre a Munteniei şi accesul la câmpurile petrolifere din Valea Prahovei.

Planul defensiv comun a fost foarte bine realizat pe hartă , obstacolele naturale fiind folosite la maximum. E vorba de lanţul Carpaţilor şi cursurile de apă Prut şi Siret.

Practic trecerea din Moldova spre Muntenia nu se poate face pentru armate de dimensiunea adversarului sovietic decât prin poarta Focşanilor, ceea ce desemna de la început linia de apărare Focşani – Nămoloasa - Galaţi ca impenetrabilă.

Este drept că până la începerea bătăliei pentru Moldova, sovieticii nu-şi propuseseră să cucerească şi această din urmă redută. Conta mai mult încercuirea, izolarea şi nimicirea capacităţii de luptă a adversarului româno-german.

La 20 august 1944 după un intens bombardament de artilerie susținut și de aviația de vânătoare, ce a început în jurul orei 05:15, durând aproximativ două ore, Frontul 2 Ucrainean a atacat cu precădere pozițiile trupelor române din sectorul de front al corpurilor 4 și 6.

Până în seara zilei de 21 august forțele sovietice făcuseră o breșă în dispozitivul Armatei 4 române, largă de 65 km și adâncă de 40 km. În cursul orei 16:00 a fost ocupat orașul Iași.

La 22 august, sovieticii străpunseseră și linia fortificată „Traian”, apropiindu-se de Vaslui.

Între timp în sudul Basarabiei unități aparținând Frontului 3 Ucrainean ajunseseră pe aliniamentul Gura Galbenă, Comrat.

Mareșalul Antonescu s-a deplasat în după-amiaza zilei de 22 august la postul de comandă al Grupului de armate „Ucraina de Sud” de la Slănic, pentru o întrevedere de două ore cu generalul Hans Friessner.

Generalul german l-a informat Conducătorul statului român că situația din zona de operații era „normală”, după părerea sa „neexistând motive pentru o abordare dramatică a evenimentelor”.

Acesta a cerut insistent ca pe teren toate trupele combatantesă opună o rezistenţă reală atacurilor inamice, un punct de vedere subliniat şi în memorile sale publicate după război, în care sunt inserate acuzaţii de necombativitate din partea Armatei române.

Mareşalul Ion Antonescu a cerut în aceste condiţii, replierea trupelor pe linia Adjud -Oancea - Bolgrad.

Deși ordinul ulterior al mareșalului prevedea ca forțele principale ale Armatei 4 să se găsească în seara zilei pe râul Moldova, cu ariergărzile pe Siret, generalul Wöhler a cerut, în jurul orei 2.00 dimineața, ca replierea să se pregătească pentru noaptea de 23 spre 24 august, spre totalul dezacord al comandantului Armatei 4, generalul Avramescu, care a cerut să fie înlocuit de la comandă.

23 august 1944 este şi ziua defecţiunii româneşti prin lovitura militară de la palat prin care mareşalul Ion Antonescu a fost demis din funcţia de prim-ministru, împreună cu colaboratorii săi de către regele Mihai I şi partizanii Casei Regale.

Anterior zilei de 23 august, activitatea politică printre militari a cunoscut o creştere în intensitate, rezultatele sugerând caracteristicile unui complot militar iniţiat cu ceva timp înainte pe baza presiunii factorului politic, o mişcare consumată într-un secret cât se poate de protejat.

Reproducem câteva fragmente dintr-un articol semnat de istoricul Alexandru Andronic, ofiţer în Armata Română şi traducător de limba rusă în timpul evenimentelor, articol apărut în revista ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS Anuarul muzeului județean ”Ștefan cel Mare” Vaslui, vol. XV-XX (II), 1993-1998.

„ ... La nord de sectorul nostru, în linia a II-a a frontului, alături de trupele noastre, se afla amplasată Divizia 46 Infanterie germană. În acest sector fuseseră cele mai crâncene bătălii între blindatele sovietice şi cele germane, cu deosebire în sectorul Valea Oilor. În consecinţă în zona “nimănui” – între linii – exista un tanc sovietic de tip “Stalin”, distrus parţial şi folosit ca punct de observaţie pentru trupele noastre. Aici, în sectorul Tg. Frumos – Valea Oilor, în tancul sovietic, au avut loc, în nopţile zilelor dintre 16 şi 20 august 1944, tratativele secrete între comandanţii generali români şi sovietici şi anume între generalul Aurel Aldea din partea României şi generalul Losev din partea Frontului 2 Ucrainean. Precizarea aceasta a fost oficial făcuta de generalul Losev în convorbirea avută cu generalul Radu Gheorghe, Comandantul Corpului 1 Armată, la Blăgeşti în dimineaţa zilei de 23 august 1944, oferindu-i, în acest fel, posibilitatea colaborării imediate şi necondiţionate cu Armata Roşie, împotriva Germaniei, asigurându-l de izbânda finală.

... În situaţia dată de pe front din dimineaţa zilei de 23 august, conform relatărilor generalului Losev, care comanda Divizia 1 de gardă, reieşea că acolo în tancul sovietic, scos din luptă, din zona Târgul Frumos – Valea Oilor, s-au fixat între 16 şi 20 august 1944 liniile generale ale colaborării româno-sovietice în sectorul Armatei a IV-a română, înainte de declanşarea ofensivei sovietice din 20 august 1944, soldată, după cum se ştie cu vestita operaţiune strategică a Frontului 2 Ucrainean, în colaborare cu Frontul 3 Ucrainean, cunoscută ca încercuirea de la Iaşi-Chişinău.

... suntem în măsură a afirma, din punctul nostru de vedere, că tot ceea ce au realizat generalii C. Sănătescu, C. Nicolescu, Ilie Antonescu, Vasiliu Râşcanu, Ilie Creţulescu şi coloneii, avansaţi apoi generali, D. Dămăceanu şi M. Olteanu a fost aplicarea în mod secret a unui plan militar bine conceput, cu asigurarea deplinei conspirativităţi, absolut necesară unei astfel de acţiuni temerare, care a deschis, premeditat pe front culoarul Siretului, prin retragerea unor efective ale Armatei a IV-a română spre trecătorile Carpaţilor Orientali, a lăsat totodată neocupată linia de fortificaţii Focşani – Nămoloasa – Brăila, deschizând deci Poarta Câmpiei Munteniei şi lăsând cale liberă Armatei Roşii spre Bucureşti. Prin aceste acţiuni secrete grupul de generali, de la Palatul Regal şi de pe frontul din Moldova, a constrbuit la devansarea cu trei zile a ieşirii României din Axă, deoarece aceasta ieşire planificată a se produce la 26 august 1944, a avut loc în după amiaza zilei de 23 august 1944, ora H, în prezenţa generalilor C. Sănătescu şi A. Aldea, al cărui rol a reuşit cu deosebită claritate, în baza relatărilor generalului sovietic Losev.

... În linii generale, situaţia din Moldova în zilele de 20-23 august 1944 s-a prezentat astfel:

Debuşând pe linia Erbiceni – Podul Iloaiei trupele sovietice au întors frontul spre est, de îndată ce au ieşit la aliniamentul şoselei şi căii ferate Paşcani-Iaşi şi au lăsat liber sectorul Podul Iloaiei-Paşcani spre Siret şi spre Carpaţi, iar trupele române retrăgându-se fără lupte spre sud şi sud-vest au creat un culoar pe Valea Siretului, ceea ce a permis unor detaşamente ruseşti să ajungă la Roman, la Roznov şi Ardeoani la 23 august 1944 dimineaţa.

Colaborarea româno-sovietică din zilele de 20-26 august 1944 de pe frontul din Moldova a permis trupelor sovietice să avanseze rapid în interiorul României şi să realizeze după 23 august 1944, odată cu trecerea prin România fără lupte până la graniţa cu Ungaria, o altă operaţiune de anvergură: încercuirea Ungariei

... În ceea ce priveşte ofensiva împotriva Germaniei hitleriste s-a efectuat şi ca urmare a escaladării Carpaţilor Orientali şi apoi a pătrunderii în Transilvania de nord-est, operaţiune strategică la care şi-au adus pe deplin contribuţia trupele române înainte de 12 septembrie 1944. Apoi, numai în 45 de zile s-a produs o uriaşă translaţie de front, căci la 22 august 1944, Armata Roşie era la Bârlad, iar la 5 octombrie 1944 se desfășura cu succes operaţiunea Debreţin”.

În noaptea de 23 spre 24 august 1944, frontul avea următorul traseu:Târgu Neamț, nord-est Roman, nord Bârlad, nord-vest Huși, nord Chișinău, nord Tatarbunar.

Din totalul forțelor române, 6 mari unități dispuse între limanul Nistrului și Iași suferiseră pierderi grele, fiind în mare parte încercuite de Armata Roșie. Alte 9 mari unități, aflate la sud de aliniamentul Vaslui, Bacău, în retragere spre linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Brăila, suferiseră și ele pierderi substanțiale.

La nord de Bacău, Armata 4, compusă din 10 divizii continua să-și mențină capacitatea de luptă.

În seara zilei de 23 august, la orele 22:25, regele Mihai a citit Proclamația către țară, redactată de Lucrețiu Pătrășcanu, reprezentantul Partidului Comunist din România în coaliția care viza răsturnarea regimului antonescian.

Printe altele, suveranul preciza că „România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii”. În realitate, în acel moment nu exista niciun armistițiu. El a fost semnat abia la 12 septembrie 1944, la Moscova.

Regele a cerut militarilor români să primească armatele sovietice „cu încredere”. Puțin mai târziu, generalul Gheorghe Mihail (numit șef al Marelui Stat Major) a cerut trupelor să adopte o atitudine „prietenoasă, fără a cădea în servilism”.

Conform istoricului Manuel Stănescu, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat părți importante din diviziile 2 și 15 infanterie, comandamentul diviziei 110 infanterie (în sudul Basarabiei), precum și din diviziile 11, 14 infanterie și 5 cavalerie, la nord de Huși.

A doua zi, la 25 august, după ce au pătruns pe valea Trotușului, respingând ariergărzile germane la Onești, forțele sovietice au încercuit diviziile 1, 4, 6, 8, 13, 20 infanterie, 12 gardă, 1 blindată și Comandamentul diviziei 104 munte aparținând corpurilor 1, 5 și 7 armată, aflate în retragere, cerându-le să depună armele.

La intervenția generalului Radu Gheorghe, comandantul Corpului 1 armată, unitățile române au fost direcționate spre zona Buhuși, Roman, Bacău, „în vederea reorganizării, completării armamentului și a reluării luptei împotriva germanilor”. Dar câteva zile mai târziu, la 2 septembrie, aceste mari unități au fost dezarmate fără nicio explicație, iar personalul îndreptat, spre lagărele de muncă din Uniunea Sovietică.

În aceeași zi, comandanții și șefii de stat major au fost internați în lagărul de la Bacău, iar ceilalți ofițeri, în cel de la Roman.

Numărul militarilor români luați prizonieri de „aliații” care „acceptaseră armistițiul” oscilează în documentele românești între 60.000 și 160.000, cifra maximă fiind emisă de Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului în ianuarie 1945.

Comandamentele sovietice au recunoscut internarea a circa 26.000-40.000 de militari români. După multe insistențe din partea reprezentanților Marelui Stat Major român s-a reușit eliberarea, la 16 septembrie, doar a trei generali, 18 ofițeri și a 22 de gradați și soldați.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 10 august 2020

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Cătălina Popescu

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Lucian Flencheş

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.