„Bătălia de la Rovine”

Cu cât ne îndepărtăm de timpurile moderne, cu atât devine mai dificil să reconstituim frânturi, scene şi evenimente din trecutul străvechi.

Rămâne în sarcina istoricului, a cercetătorului să stabilească cu ajutorul instrumentarului şi a metodei cea mai plauzibilă versiune a unui eveniment, pe baza unei demonstraţii în care sunt folosite informaţii din surse credibile, verificate şi autentice.

Până la anul 1900 a stăruit ipoteza că bătălia de Rovine a avut loc în toamna anului 1395 şi nu în primăvara aceluiaşi an. Bogdan Petriceicu Haşdeu şi bizantologul Constantin Litzica au stabilit fără tăgadă pe baza izvoarelor documentare creştine că înverşunata bătălie a avut loc la 17 mai 1395.

În acest sens vine în ajutor şi o cronică a unui francez, „Epistola” lui Philippe de Mézières, scrisä imediat dupä bătălia de la Nicopole şi în care se relatează despre dezastrul suferit în Ţara Românească de oştile conduse de Baiazid „environ trois ans a passés", aşa după cum apare şi în lucrarea „Marele Mircea Voievod”, tipărită în anul 1986 sub egida Academiei Române.

Evenimentul a suscitat destule polemici şi reformultări, ipoteze şi contra-ipoteze susţinute atât de cercetători români, cât şi străini ce au dat naştere la formulări din cele mai lipsite de obiect şi conţinut ori în dese cazuri asemănătoare cu formele unui război de propagandă.

Iată câteva din acestea identificate de Alexandru V. Diţă şi contabilizate în volumul deja menţionat:

- că bătălia de la Rovine a avut loc după cea de la Nicopole din 1396 (oricând, chiar şi în 1417); la 10 octombrie 1394; la 17 mai 1395; la

sfirşitul verii sau în toamna lui 1395; în toamna anului 1393.

- că „rovinele" menţionate ca loc al bătăliei în cronicile sârbeşti se

află lângă Craiova, pe Jiu, pe Ialomiţa, pe Argeş (de la vărsarea în Dunăre

până la Curtea de Argeş) sau chiar în Bulgaria.

- că rezultatul confruntării româno-otomane a fost: totala zdrobire a oştilor lui Mircea de cele conduse de Baiazid, domnul român fiind silit fie să se supună şi să plătească tribut, fie să fugă după ajutor la regele Sigismund de

Luxemburg, lăsând domnia unui vlastel" pus de Baiazid, iar apoi reîntorcându-se cu trupe ungare spre a-şi redobândi tronul;

- că lupta a avut un caracter nedecis, victoria militară neputând fi atribuită

cu certitudine vreuneia din părţi, dar rezultatul politic a fost net defavorabil românilor, care au trebuit să se „închine", acceptând suzeranitatea otomană şi plata tributului;

- deşi Mircea cel Mare a fost victorios pe câmpul de luptă, puţinătatea oştilor

sale l-a obligat să se retragă spre capitală, unde a avut loc o nouă bătălie, de astă dată nefericita", după care, fiind înlocuit în domnie, s-a refugiat la regele

Sigismund după ajutor;

- deplin victorios pe câmpul de luptă, Mircea a fost victima unei conjuraţii a boierilor, temători de întărirea puterii centrale, a fost alungat din ţară în urma unei răscoale interne;

- la Rovine, domnitorul român a câştigat o mare victorie, aruncându-l pe Baiazid la sud de Dunăre;

- deşi la Rovine s-a câştigat o victorie antiotomană, ea nu a fost obţinută de românii conduşi de Mircea cel Mare, ci de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, venit să-şi protejeze vasalul".

Revenind la subiectul ediţiei în tratamentul oferit de invitat, e necesar să adăugăm că Ţara Românească era pe cale de a-şi construi o linie defensivă împotriva cuceririi otomane, placa turnantă fiind delimitată de platoul dobrogean şi Marea Neagră, la est, Dunărea a sud şi alianţa cu statele creştine din nord, respectiv Polonia şi Ungaria.

Susţinerea unei campanii militare pe mai multe fronturi deschise era şi în vremea lui Mircea cel Bătrân un fapt cunoscut de limitarea până la epuizare a unei soluţii militare.

Controlul terenului şi obstacolele naturale oferite la pregătirea înfruntării a beneficiat de întreaga atenţie a domnitorului şi consilierlor săi, războiul de gherilă sau de hărţuire fiind una din metodele cele mai folosite pentru distrugerea coeziunii forţelor invadatoare şi pierderii de moral din tabăra opusă.

Bătălia purtată într-o zonă împădurită cu teren mlăştinos în apropierea capitalei – Curtea de Argeş – ţinta tuturor atacurilor într-o confruntare cu invadatorul a fost intensă, cronicile otomane susţin că pierderile creştinilor au fost mari, însă şi din surse creştine, aflăm că trupele sultanului Baiazid au fost supuse decimării, apoi urmărite şi hărţuite până la trecerii Dunării.

După aprecierile invitatului nostru, chiar dacă unele surse converg către 40 de mii de combatanţi de ambele părţi, la momentul desfăşurării bătăliei , forţele erau aproximativ egale şi constau în cel mult 20 de mii de militari de fiecare tabără.

De asemenea, de remarcat că expediaţia sultanală a lui Baiazid I nu va fi urmată de o alta în Ţara Româneasc, că scopul acesteia nu a fost de jaf şi prădare ci de supunere a Ţării Româneşti, de neutralizare a pericolului pe care-l reprezenta aceasta planurilor de expansiune otomană la nord de Dunăre, spre deschiderea unei cîi spre Europa centrală.

Chiar dacă creştinii au pierdut bătălia de la Nicopole, în septembrie 1396 pe mâna lor, din cauza neînţelegerilor, nici pentru otomani, soarta nu a fost mai bună, căci primul imperiu a pierit sub povara propriilor divergenţe.

Abia după moartea domnitorului Mircea cel Bătrân, între anii 1420-1422, otomanii au fost în stare să iniţieze o nouă campanie de expansiune la nord de Dunăre.

Contribuţii editoriale: dl. prof. dr. Adrian Silvan Ionescu, preşedinte de onoare al Asociaţiei „6 Dorobanţi” despre motivaţia reconstituirilor istorice. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 7 februarie 2022 (integral)

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Oana Popescu şi Cristina Creţa

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro