Avram Bunaciu – un intelectual în Partid

Invitat : dr. Liviu Ţăranu, cercetător istoric la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii)

Articol de George Popescu, 04 Octombrie 2016, 23:43

Fire complexă ce ştia să păstreze distanţele şi discreţia. Prevăzător, calculat, fără asumarea riscurilor.

În câteva cuvinte acesta a fost Avram Bunaciu. Un intelectual în Partid (PCR), în primul rând şi apoi un executant eficient al instrucţiunilor partidului unic, chiar în anii decisivi pentru preluarea puterii.

În cazul său o cercetare extinsă ar merita atenţia din partea cercetătorilor istorici este de părere invitatul nostru.

Avocat de meserie, apără cauza comuniştilor condamnaţi şi chiar merge mai departe, punându-şi casa la dispoziţie pentru găzduirea unei tipografii.

După o scurtă perioadă de recluziune, după 23 august intră în vederile noilor lideri ai partidului comunist. Are o bună legătură cu Lucreţiu Pătrăşcanu prin Petre Pandrea, o admiră sincer pe Ana Pauker, însă îi vine greu să iniţieze legături mai strânse cu grupul proletarilor de la vârf.

În ciuda neîncrederii pe care o arătau comunişti-proletari în general intelectualilor, Avram Bunaciu îndeplineşte cu sârg, abnegaţie şi întocmai rigorile funcţiei de acuzator public şef al Tribunalului Poprului, o instanţă extraordinară, înfiinţată la presiunea sovietică pentru judecarea şi pedepsirea miniştrilor din guvernările Ion Antonescu, inclusiv pe mareşal şi colaboratorii săi.

În paralel a îndeplinit şi funcţia de secretar generl al Ministerului Afacerilor Interne.

Despre perioada vieţii sale când fost acuzator public şef la Bucureşti şi Cluj se cunosc foarte puţine date.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 3 octombrie 2016:

Cert e însă că a rămas în istorie drept cel care a instrumentat procesul numit în epocă al „marii trădări naţionale”, unde pedepsele date de magistraţi au fost între cinci ani de închisoare şi până la pedeapsa capitală.

Chiar dacă păstra o aversiune reţinută faţă de liderul de mai târziu al partidului unic, Gheorghiu Dej, totuşi, Avram Bunaciu a servit mai departe interesele conducătorilor şi ale formaţiunii din care făcea parte.

Nici un gest moderat sau opinie nuanţată n-au venit din partea sa, cel puţin atât se cunoaşte până acum, din sursele cercetate de invitatul nostru.

Cu atât mai puţin este pus în evidenţă de rolul pe care l-a avut în funcţia de ministru de externe (1958-1961), când cursul politic extern al ţării se schimbase cu 180 de grade.

Critica, uneori dură împotriva confraţilor, tovarăşilor săi de drum politic începe să se arate, cel puţin în memoriile incomplete sau jurnalul său abia după 1965, când are loc şi rocada la vârful puterii. De la Gheorghiu Dej la Nicolae Ceauşescu.

În această perioadă dar şi anterior, unul dintre apropiaţii săi a fost premierul Ion Gheorghe Maurer, la fel ca şi Bunaciu, un avocat care i-a apărat pe comunişti în perioada interbelică în procesele politice.

Atitudinea negativă şi deseori critică la adresa noului său şef de partid l-au izolat într-o funcţie decorativă, cea de revizor al Constituţiei. Şi-a conservat însă locul în nomenclatură ca şi la facultatea unde a fost profesor.

Avram Bunaciu ca şi Panait Istrati la vremea sa a rămas fidel ideologiei promovate de Marx însă împotriva politicii lui Stalin şi a metodelor sale.

Poate că opţiunea sa politică către social-democraţi l-ar fi „prins” mai bine, însă nici el nu a putut evita gustul amar al abandonului ideologic original al tovarăşilor săi.

Contribuţii editoriale : dl. conf. dr. Marin Badea de la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” despre situaţia intelectualilor din Partid după 23 august 1944. Un interviu de Mirela Băzăvan

Regia de montaj : Radu Sima

Regia de emisie: Dana Burcea şi Cristina Creţa

Galerie foto: toate imaginile au fost reproduse cu acordul invitatului ediţiei, dl. dr. Liviu Ţăranu, CNSAS