Radio România Actualitați
Emisiuni
Istorica
Aspecte ale economiei româneşti între anii 1916-1918

Aspecte ale economiei româneşti între anii 1916-1918

Invitat: conf.univ.dr. Mihai Opriţescu

Articol de George Popescu, 15 Iunie 2016, 01:01

Chiar dacă n-am fost printre primii, contribuţia României la primul război mondial – frontul din Est a fost considerabilă.

Intrarea militară în război a slăbit presiunea pe celelalte fronturi pentru Aliaţi (Antanta), iar economic a fost o „salvare” pentru Germania, în primul rând.

„Salvare” între ghilimele fiindcă retragerea autorităţilor româneşti în Moldova în urma eşecurilor militare a pus la dispoziţia ocupantului toată economia şi resursele celei mai mari părţi din Vechiul Regat.

Înainte de război, economia României a fost clasificată ca una subdezvoltată, ce s-a bazat pe recoltele agricole, cereale în prima instanţă şi exploatarea petroliferă a Văii Prahovei.

Industria – motor al dezvoltării economice aşa după cum apărea în urma revoluţiei industriale - a avut la noi, o evoluţie modestă, însă nu a lipsit cu desăvârşire. Această situaţie are mai multe cauze ce au fost dezvoltate în alte ediţii ale emisiunii „Istorica”.

Nivelul de trai a înregistrat cote substanţial mai mari faţă de jumătatea secolului al XIX-lea, însă distribuirea bogăţiei a continuat să fie inegală în raporturi greu de găsit în statele dezvoltate europene.

Vulnerabilităţile Vechiului Regat au fost consistente. Un tratat militar şi economic cu Puterile Centrale în vigoare de 30 de ani, o dependenţă a importurilor de produsele industriale cu grad ridicat de tehnicitate, o armată relativ numeroasă, însă slab înzestrată. La acestea se mai adăuga şi nivelul corupţiei care constituia o sită cu gărui mari pentru bugetul statului.

Până la 1901-1902 bugetul statului a înregistrat cu consecvenţă deficite. După ieşirea din criza financiară de la începutul secolului, recuperarea a fost rapidă, fiind consemnate bugete cu excedent, în mare parte recoltelor bogate şi a intensificării exploatării petrolului.

Un leu-aur se schimba pe aproape un franc aur la bursa din Paris sau la Berlin. De altfel sectorul financiar a funcţionat foarte bine, băncile româneşti susţinând alături de BNR osatura economică a ţării.

AUDIO : emisiunea "Istorica, ediţia din 13 iunie 2016:

Anii 1914-1915 au fost excelenţi sub raport economic, ca şi prima parte a următorului, 1916, însă cheltuielile ridicate pentru înarmare şi pregătirea trupelor a produs primele deficite.

În anii premergătorii intrării noastre în război, în depozitele din România se găseau din abundenţă grâu şi alte cereale din surse particulare ce nu puteau fi vândute. Blocarea strâmtorilor Mării Negre de Imperiul Otoman a dus şi la o adevărată blocadă economică a României.

Am fost forţaţi să ne angajăm să nu vindem cereale şi petrol ca şi alimente ţărilor din Antantă, aşa încât 80 la sută din comerţul nostru a fost făcut cu Germania şi Austro-Ungaria în mod deosebit şi mai puţin cu Anglia şi Franţa

Ocuparea a aproape două treimi din teritoriul naţional de inamic a produs o pagubă imensă ce nu a mai putut fi recuperată vreodată, nici chiar după încheierea Păcii de la Paris.

Germanii, austro-ungarii, bulgarii şi otomanii ca forţe ale ocupantului au trecut îmediat după decembrie 1916 la valorificarea oricăror resurse ale României. De la petrol, cereale, produse animale până la clopotele din biserici, ca efort de război în favoarea acestora.

Fiecare zi de ocupaţie aducea noi taxe, impozite, scumpiri şi rechiziţii pentru populaţia rămasă captivă. Raţia de pâine pentru consumul autohtonilor a fost redusă de administraţia militară germană la 150 de grame pe zi de locuitor.

În paralel fiecare militar german avea obligaţia ca prin mijloace proprii să trimită lunar acasă un pachet cu alimente în greutate de cinci kilograme la începutul ocupaţiei până la 25 de kilograme către sfârşitul ei.

Şeptelul (inventarul naţional de animale) şi CFR au suferit pagube prin înstrăinare de până la 80 la sută din fonduri. Orice produs sau serviciu declarat ca necesar continuării războiului de Puterile Centrale se găsea sub regimul rechiziţiei şi confiscării.

Piaţa neagră a fost în floare, iar leii noi de război tipăriţi de ocupant fără de măsură întreţineau spirala inflaţionistă.

Capacitatea mare de rezistenţă a românilor şi speranţa că nu s-a spus ultimul cuvânt de Antantă au definit starea morală a populaţiei în anii de ocupaţie.

Cu jerfe nenumărate şi pagube materiale uriaşe, războiul a luat sfârşit la 11 noiembrie 1918, ora 11.00 printr-un armistiţiu. Pentru România, războiul s-a încheiat în vara anului 1919, iar economia de război avea să treacă la cea de pace abia în anii următori.

La negocierea sumelor reparatorii, României i s-au promis de Aliaţi 31 de miliarde de lei aur din cele 72 de milioane de lei aur cât am estimat noi, dar nici acestea – 31 de miliarde de lei aur – n-au fost onorate.

Practic, la aproape zece ani de la încheierea conflictului mondial, toate negocierile între învingători şi învinşi au fost sistate şi n-au mai fost reluate.

Contribuţii editoriale : dl. conf. univ. dr. ing. Ioan Cezar Corâci despre nivelul de industrializare al României la anul 1900. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj : Eugenia Ivanov.

Regia de emisie : Cristina Creţa şi Dana Burcea.

Galerie foto:

Fabrica de bere Bragadiru, început de secol XX. Credit: http://art-historia.blogspot.ro/

Vechiul regat văzut de străini. Credit: www.ziaruldeiasi.ro

Universitatea, Palatul Sutu si Biserica Sf. Sava vazute din Turnul Coltei, 1864, foto C. P. de Szathmary. Credit: http://suntemromania.blogspot.ro/