„Acţiunea Vienezii şi alte ingrediente”

230.000 de saşi şi svabi. Este numărul cetăţenilor români de etnie germană care au emigrat în RFG. Între anii 1962-1989. Grosul a urmat în ani 90 ai veacului trecut.

Plecarea etnicilor germani a avut mai multe cauze. Una dintre acestea şi cea mai importantă a fost cererea venită din partea guvernului federal de la Bonn.

Germania se afla pe vârful creşterii economice şi dezvoltării – să nu uităm nivelul de la care a pornit reconstrucţia ţării după ultimul război mondial – avea nevoie de forţă de muncă bine calificată şi vorbitoare de limba germană, ceea ce oferea ocazia unei integrări foarte rapide pe piaţa muncii şi fără cos- turi suplimentare, aşa cum s-a întâmplat cu populaţia sosită din Turcia.

Apoi, în România trăia o importantă comunitate germană în câteva zone compacte, ceea ce nu era de găsit în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Polonia a expulzat la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, sute de mii de germani din Silezia, iar cehii, minoritatea sudetă din Boemia ca măsuri de retaliere pentru ocupaţia germană suferită în anii războiului. Sigur, Polonia pierduse teritorii în Est prin înaintarea frontierei sovietice, oferindui-se compensaţii teritoriale pe un spaţiu larg din fosta Prusie orientală.

Etnicii germani nu au fost cei dintâi care au plecat din România cu excepţia celor deportaţi în URSS, după război, o decizie ce nu aparţinea statului român, ci Comisiei Aliate de Control – organism politico-militar de administrare a României ocupate în urma pierderii războiului.

Pe timpul ministeriatului Afacerilor Străine al Anei Pauker, etnicii evrei au migrat în numă mare în fosta Palestina, după 1948, statul Israel.

Primele plecări de etnici germani au fost înregistrate în anul 1954. Puţine şi scumpe, dificile. Abia după retragerea Armatei Roşii din România şi urmarea unui curs de deschidere şi liberalizare a făcut mai atractivă plecarea din România a celor care puteau plăti pentru aceasta. La început, plecările legale, cu paşaport şi viză de intrare în RFG au fost mijlocite de avocaţi şi oameni de afaceri.

Avocaţii au fost germani şi români, iar oamenii de afaceri au fost cel puţin în cazul subiectului ediţiei, evrei. În paralel cu emigrarea germanilor fără cote prestabilitate, aşa cum s-a desfăşurat mai târziu, mizele puse în joc deveneau tentante şi pentru practici înşelătoare şi neortodoxe.

Invitatul ediţiei ne-a relatat modul de lucru al celor care şi-au făcut avere din exploatarea dorinţelor etnicilor germani, autori stabiliţi în Viena, Austria care promiteau celor ce plăteau un comision gras, obţinerea de paşapoarte şi vize.

Sesizând periclitarea intereselor sale, autorităţile române au trecut la contracararea „vienezilor” şi preluarea iniţiativei prin contacte directe cu statul german.

Ambele ţări au ţinut secretă legătura lor pentru repatrierea sau emigrarea etnicilor germani, responsabilitatea revenind serviciilor de informaţii din cele două ţări.

"Nu se poate spune că Ceauşescu i-a vândut pe sași şi pe șvabi. Nu România a făcut acest lucru, iniţativa a venit din exterior" – dr. Florian Banu

Legătura între serviciile secrete ale celor două state a fost menţinută, iniţial, prin agentul de profesie avocat Şerbănescu Crăciun şi avocatul Garlepp Ewald din Stuttgart.

Pentru primele persoane de etnie germană repatriate, partea germană a plătit pentru fiecare 5 000-6.000 de mărci vest-germane.

Documentele citate susţin că, în 1969, negocierile au vizat şi "compensarea plecării germanilor din Romania şi prin alte mijloace decât cele strict financiare".

Este vorba despre conexiuni între firme vest-germane şi Combinatul Siderurgic de la Galaţi, care să introducă în România un procedeu nou de obţinere a fontei.

În acelaşi an, s-a decis ca sumele primite de la RFG pentru persoanele care emigrează după 15 martie 1970 să fie urmatoarele:

- un titrat - 11.000 de mărci vest-germane (aproape 3.000 de dolari)

- un student - 5.500 de mărci vest-germane ( 1.506 de dolari)

- un tehnician - 2.900 de mărci vest-germane (792 de dolari)

- fără pregătire - 1.800 de mărci vest-germane ( 490 de dolari)

În luna mai 1973, a fost încheiat un alt acord secret între autorităţile de la Bucureşti şi Bonn, prin care R.F.G. acorda României un credit în valoare de 200 de milioane de mărci, pentru o perioadă de opt ani – cu o dobândă anuală de 9,25% şi patru ani de graţie.

Guvernul vest-german a acceptat să achite mai mult de jumătate din dobânda respectivă (5,25%) şi autorităţile de la Bucureşti au fost de acord să plăteacă o dobândă anuală de doar 4%, în schimbul a 40.000 de cetăţeni români, de naţionalitate germană, care doreau şi urmau să emigreze în R.F.G., în perioada iulie 1973 – iulie 1978.

O parte din dobânda promisă de vest-germani, în valoare de 29 de milioane de mărci, a ajuns până la sfârşitul anului 1975 în două conturi ale statului român, nu personal ale liderului Nicolae Ceauşescu după cum au relatat unele surse după 1989.

„Banii nu intrau în conturi personale, nici ale lui Gheorghiu Dej, nici ale lui Nicolae Ceauşescu, ci intrau în conturi ale statului roman şi erau folosite pentru necesităţile economiei, în prima etapă, şi ulterior pentru plata datoriei externe. Nicidecum nu se poate spune că Ceauşescu i-a vândut pe şvabi şi pe saşi" – dr. Florian Banu

În primul deceniu, avocatul Ewald Garlepp a fost cel care a gestionat această situaţie. Treptat, către 1969-1970, se pare că pierdut încrederea germanilor – a se urmări conţinutul audio al fişierului ediţiei - şi a fost înlocuit cu un alt avocat, Heinz-Günther Husch, care a preluat acest canal până în 1989.

În urma percepţiei tot mai negative a imaginii României în Occident şi urmărind îmbunătăţirea rapidă a relaţiilor cu guvernul de la Bonn, autorităţile române au denunţat unilateral convenţia specială privind emigrarea în R.F.G. a cetăţenilor români de origine germană.

Astfel, la începutul lunii decembrie 1989, maiorul de Securitate Constantin Anghelache (pseudonim: Gelu Eftimie) l-a înştiinţat pe reprezentantul special al guvernului vest-german despre hotărârea irevocabilă a părţii române (Bucureşti, 4 decembrie 1989).

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 9 octombrie 2023 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Florina Neda

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro