70 de ani de la actul de la 23 august 1944

Poziţia strategică a României în timpul ultimei conflagraţii mondiale a fluctuat de la foarte importantă până la secundară sau ieşită din calculele strategilor militari.

Evenimentele de la 23 august constituie un final aşteptat pentru puţini oameni, fie decidenţi politici, fie agenţi secreţi.

Ceilalţi nu ştiau aproape nimic despre ceea ce se pregătea în această parte de lume.

Trei filiere româneşti au făcut eforturi dramatice pentru a scoate ţara din grupul Axei (Germania - Italia/ pana in 1943 - Japonia).

Demersuri diplomatice şi de tatonare din partea Guvernului român condus de mareşalul Ion Antonescu, o alta ce ţinea de eforturile opoziţiei condensate în jurul PNŢ şi a liderului său Iuliu Maniu, a treia, o reţea a funcţionarilor din Ministerul de externe susţinută de Serviciul Special de Informaţii (SSI).

După unele surse istorice, diligenţele întreprinse de guvern au fost mai avansate, însă cercetarea istorică a dezvăluit că jocul practicat de Aliaţi avea mai multe sensuri.

Dacă în 1943, şansele pentru un armistiţiu între România şi Aliaţii (SUA, Marea Britanie şi URSS) erau maxime, la 23 august acestea şi-au pierdut din amplitudine, Peninsula Balcanică aparţinând unui plan secundar, în aria de jurisdicţie a unuia dintre aliaţi - URSS, dar şi a sistemului militaro-politic reprezentat de această alianţă.

Gruparea Palatului formată din oameni politici tineri din partidele istorice împreună cu Suveranul - Regele Mihai I - a decis întoarcerea armelor.

O schimbare politică şi militară care a scurtat războiul din Europa cu cel puţin şase luni , însă a lipsit România de un acord cu Aliaţii, în consecinţă cu URSS.

Acesta a venit mult mai târziu, la 12 septembrie, în condiţii umilitoare, cu pierderea a 150 de mii de militari, prinsi între frontul german şi cel sovietic, cu dezarmarea restului trupelor şi cu comandă militară sovietică asemenea unei ţări învinse.

PCR din România a fost reprezentat în actul de la 23 august de Lucreţiu Pătrăşcanu, un burghez prin definiţie şi Emil Bodnăraş, un fel de eminenţă a nucleului comunist acreditat astăzi ca agent român trimis ca “ilegal” la şcoala de spionaj sovietică a GRU - "Directoratul principal de spionaj" al Armatei Roşii.

Rolul lor a fost important în evoluţia realizării planului, însă nu la dimensiunea acordată de regimul comunist după război.

Operaţiunea Autonomus - parte a planului aliat “Bodyguard” s-a constituit într-o intoxicare masivă a spionajului german, indicând acestora intenţia unei debarcări aliate la Salonic pentru a camufla debarcarea originală, reală în Normandia, Franţa.

Agenţii britanici s-au adaptat situaţiei şi au sprijinit opoziţia politică împotriva mareşalului Antonescu, neutralizând un adversar din luptă.

Detalii privind semnificaţia actului de la 23 august se regăsesc în cuprinsul fişierului sonor, în condiţiile în care şi astăzi asupra acelor evenimente planează misterul.

AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 25 august 2014:

Contribuţii editoriale:

- dl.Soriin Turturică, istoric şi cercetător despre ultimul episod de pe front al căpitanului de aviaţie Alexandru Şerbănescu. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Audio: Convorbirea integrală a Mirelei Băzăvan cu istoricul Sorin Turturică, despre ultima misiunea de luptă a căpitanului de aviaţie Alexandru Şerbănescu.

- col. Traian Borcescu din SSI despre actul de la 23 august, intervievat în anul 1994 de Mariana Conovici de la Centrul de istorie orală “Gheorghe I. Brătianu” al SRR.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare aici pe site.