23 august 1944 şi personalităţile sale

De data aceasta ne-am oprit asupra personalităţilor care au întregit tabloul de la 23 august 1944.

Regele Mihai I, un Suveran foarte tânăr, cu o instrucţie şi educaţie potrivită membrilor casei regale, însă prea puţin experimentat cu oscilaţiile vieţii politice , în special în vreme de război. Avantajul a fost de partea sa, consilierii şi ceilalţi apropiaţi au fost de mare ajutor când situaţia a impus rapiditate în gândire şi acţiune. Prerogativele sale constituţionale au adăugat temeiul deznodământului şi capacitatea de reacţie.

Mareşalul Ion Antonescu, figura centrală a actului s-a detaşat prin rigoarea şi cavalerismul unui militar de carieră, însă şi a unui om dublat de multă ambiţie. O ambiţie de a rămâne în istorie ca reîntregitor al provinciilor pierdute în vara lui '40. În acelaşi timp acesta este şi cel care a plătit cu viaţa pentru deciziile sale, decizii dictate de legi ale războiului şi nu ale păcii.

Mihai Antonescu – nici o legătură de rudenie cu mareşalul Antonescu – a excelat potrivit contemporanilor în oportunism politic, prepararea unor planuri utopice de alianţă între statele mediteranee ca o contra-pondere la puterea Germaniei.

Iuliu Maniu a fost cel mai consecvent om poltic din perioada interbelică. Într-atât de consecvent încât a refuzat în două rânduri preluarea răspunderilor guvernamentale în mai puţin de patru ani. În septembrie 1940 şi august 1944.

Gheorghe Brătianu, profesor, istoric şi politician liberal a activat ca un suporter al apropierii de Germania înainte de război şi ca un opozant alături de Maniu, în timpul conflictului, după pierderea bătăliei de la Stalingrad.

Gheorghe Brătianu este cel care-i promisese lui Ion Antonescu, că în 23 august 1944 va întări decizia mareşalului de a negocia armistiţiul cu Naţiunile Unite printr-o scrisoare de garanţii ce ar fi reprezentat uniunea politică a ţării, însă nu a mai făcut-o.

Constantin Titel Petrescu şi reprezentanţii P.C. din România, Emil Bodnăraş, alias inginer Ceauşu, Constantin Agiu şi Lucreţiu Pătrăşcanu reprezentau stânga în consolidare. De formă şi putere politică, ultimii cu un substanţial ajutor de la sovietici.

Diplomaţii prin Niculescu Buzeşti, Alexandru Cretzianu, Barbu Ştirbei apar în ipostazele unui lung şir de tratative în capitalele europene neutre pentru a limita pierderile războiului şi a obţine sufragiul viitorilor Aliaţi.

În fine , militarii prin generalul Sănătescu – viitor prim ministru în două rânduri, generalul Aurel Aldea, coloneii Emilian Ionescu şi Dumitru Dămăceanu, maiorul Anton Dimitriu reprezentau componenta forte a loviturii de stat, funcţiune ce întregeşte tabloul de la 23 august 1944.

Opinii şi comentarii despre întoarcerea armelor, ce aparţin invitaţilor ediţiei sunt nu doar binevenite, ci şi necesare pentru o înţelegere completă a desfăşurării. Performanţele şi eşecurile fiecăruia dintre personaje le lăsăm în seama auditoriului, la propria sa judecată.

Mulţumim şi pe această cale doamnei Virginia Călin de la Centrul de istorie orală „Gheorghe Brătianu” al SRR pentru ajutorul oferit, cât şi Muzeului de istorie al municipiului Bucureşti pentru strădania de a reţine pe bandă magnetică mărturiile postbelice ale unor contemporani ai actului de la 23 august 1944.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 20 august 2012:

Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta şi pe Internet în direct şi în reluare de la adresa: www.romania-actualitati.ro.

De asemenea, prezenta ediţie poate fi descărcată integral ca podcast de la http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4